Celebrul Plan Național de Redresare și Reziliență (PNRR) oferit guvernului Cîțu la schimb cu mega-contractul fraudulos cu vaccinuri, înseamnă pentru România granturi de 13,8 miliarde euro. Partea mai mare, de 16,7 miliarde euro, sunt bani obținuți din împrumuturi cică avantajoase – deci nicio mare sfârâială.

De subliniat că subvențiile UE de 13,8 miliarde euro, ridicate în slăvi de mass-media guvernamentală și văzute ca un adevărat colac de salvare, reprezintă doar o mică parte din ce a cheltuit România în ultimii doi ani pe înarmare, via Pentagon: 4 miliarde euro pe sisteme de rachete Patriot, 2 miliarde euro pe rachete antiaeriene SHORAD, 7,6 miliarde euro pe avioane F-35 și așa mai departe. Cu restul de bani împrumutați prin PNRR e posibil să completăm toată suma contractată pe tancuri, avioane și rachete.

Cam ăsta ar fi ”ajutorul” Bruxelles-ului, care merge cu viteza luminii spre industria de armament americană. Iar ca bătaia de joc să fie completă, premierul liberal Cîțu și ministrul userist Ghinea au semnat toate aberațiile pe care Ursula von der Leyen le-a trecut în PNRR, în schimbul banilor pentru înarmare. Există în acel dosar sute de jaloane (obiective) de îndeplinit înainte ca birocrații de la Bruxelles să vireze sumele respective în România. Până acum am primit 9,3 miliarde euro, granturi și împrumuturi, însă e foarte greu de crezut că în următorii doi ani România va reuși să bifeze toate cele 507 ținte trasate de d-na Ursula și încă neatinse.

Printre ele sunt numeroase obiective care slăbesc suveranitatea țării, întăresc prerogativele Comisiei Europene în raport cu România, subminează activitatea IMM-urilor și protejează interesele multinaționalelor. Fără nicio jenă, marionetele Ghinea și Cîțu au omis să prezinte opiniei publice, în rezumat, ce înseamnă pentru România îndeplinirea obiectivelor din PNRR în schimbul ”fabuloasei” pomeni de 13,8 miliarde euro (bani care s-au evaporat deja pe avioane, rachete și tancuri).

În consecință, ne aflăm în situația umilitoare de a încerca să dregem busuiocul în legătură cu impozitarea IMM-urilor, pentru a putea primi următoarea tranșă de 3,7 miliarde euro. Comisia Europeană consideră că impozitarea microîntreprinderilor este mult prea lejeră pentru o țară de mărimea României, lucru asumat de Cîțu și Ghinea prin PNRR. Cele două marionete s-au gândit mai puțin la supraviețuirea micilor antreprenori români, cât la protejarea investițiilor străine. A multinaționalelor care s-au înmulțit ca ciupercile după ploaie, sufocând inițiativa privată autohtonă.

Convenabil, premierul Ciolacu aruncă acum vina pe vechea guvernare liberalo-useristă și promite că va încerca să negocieze cu Ursula von der Leyen. Probabil prin SMS-uri.

În concluzie, dacă Uniunea decide să ne scape printre degete niște bani, cu mare tam-tam, o face cu sute de condiții împovărătoare, contrare interesului național. Iar atunci când vine vorba ca România să contribuie, la rându-i, cu zeci de miliarde la proiectele comune ale Uniunii (vaccinuri, armament, Ucraina, GNL), guvernații noștri o fac NECONDIȚIONAT. Ba mai mult, o fac slugarnic, cu un entuziasm debordant, fără să pună nici cele mai nevinovate întrebări despre modul în care vor fi cheltuiți banii.

Relația Uniunii cu statele membre a devenit, din nefericire, similară cu cea dintre stăpân și sclav. O dictatură deocamdată soft, cu nimic mai puțin nocivă decât cea din care am ieșit în urmă cu 35 de ani.

 

Parteneriat Opoziția