Când spui că cineva s-a stins de sindromul morții subite, de fapt spui că nu știi cauza decesului sau, și mai "științific”, că știi, dar tre’ ascunzi cauza pentru că nu e corect politic să o dezvălui.

Deci, plecarea din sânul familiei a persoanelor tinere și sănătoase e trecută la decese asimptomatice sau, mai nou, la NCîAP (neclasificat în altă parte).

Adevărul ar putea fi cunoscut în justiție, dar nimeni nu și-a luat inima în dinți, nici individual, nici în procese colective (class actions) ca să sesizeze instanțele. Pur și simplu, nu există reclamanți pentru astfel de acțiuni.

Eu, unul, nu înțeleg de ce anume te-ai mai putea teme când ai rămas fără singurul copil, la scurt timp după ce s-a "imunizat” cu un ser experimental. Ce anume mai ai de pierdut?

De vreme ce lumea a uitat de fiat justitia et pereat mundi, atunci tot acest val al deceselor consecutive "imunizării” vor rămâne asimptomatice/NCîAP, așa cum decesele din orice alte cauze au fost trecute la Covid doar pentru că s-a făcut un test (complet) nefiabil RT-PCR care a ieșit pozitiv în nara dreaptă și negativ în nara stângă.

Pentru nelămuriți, reamintesc aici o soluție a CJUE, din 2017, obligatorie în dreptul intern, pronunțată în cauza C - 621/15 NW și alții contra Sanofi Pasteur MSD: dacă decesul a survenit în imediata vecinătate temporară a administrării unui vaccin, iar victima nu avea antecedente cauzatoare ale morții inexplicabile, atunci cauza este vaccinul.

Câteva precizări:

(i) părâții în aceste procese sunt producătorii/comercianții de vaccinuri și spitalele, centrele de vaccinare și cadrele medicale; nu acționezi statul în judecată decât în mod subsidiar, ca entitate responsabilă de consecințele unei politici sanitare greșite și totalitare;

(ii) legislația aplicabilă este cea privitoare la protecția consumatorilor, mai precis, Legea nr. 240/2004 privind răspunderea comercianților pentru produse și Codul consumului, de unde concluzia că nu trebuie probată nici intenția pârâților de a face rău (aceasta este prezumată prin simpla punere pe piața a produsului riscant), nici legătura de cauzalitate dintre vaccin și deces (ci numai elementele descrise în postarea anterioară);

(iii) pentru același motiv, orice declarație semnată cu ocazia vaccinării, care elimină răspunderea producătorului/clinicii/cadrului medical, este nulă de drept (art.10, Legea nr.240/2004) și viciată de violență psihică;

(iv) procesele colective nu costă decât câteva sute de lei sau euro, în plus existând posibilitatea obținerii unei finanțări de la companii vestice care se ocupă cu asemenea afaceri;

(v) dacă tot am ajuns o societate care trăiește numai prin specialiști, experți și „noii” oameni de știință, nu văd de ce singurii specialiști/experți/profesioniști care trebuie neapărat evitați și dezavuați sunt avocații, mai ales cei care trăiesc din avocatură, iar nu din trafic de influență, conflicte de interese, furt, sinecuri politice și alte gheșefturi;

(vi) justiția din România nu este nici mai coruptă, nici mai onestă decât cea din SUA, Marea Britanie, Spania, Italia, Austria, Franța, Germania, Australia sau Canada, unde s-au pronunțat sute de mii de hotărâri de despăgubiri contra producătorilor de medicamentente (inclusiv vaccinuri) sau contra clinicilor și cadrelor medicale ori chiar contra statului, pentru daune cauzate.