Date fiind dezbaterile din ultima perioadă privind drepturile românilor ortodocși din Ucraina (regiunile Transcarpatică, Cernăuți și Odesa), precum și deciziile autorităților de la Kiev privind organizațiile (asociațiile) religioase care fac parte din structura unei organizații (asociații) religioase, al cărei centru de conducere se află în afara Ucrainei, într-un stat recunoscut prin lege drept stat agresor împotriva Ucrainei și/sau ocupă provizoriu o parte a teritoriului Ucrainei;

Luând act de existența paralelismului jurisdicțional-canonic ortodox din Ucraina

(1. Biserica Ortodoxă Ucraineană, derivată a Patriarhiei Ruse de la Moscova, în frunte cu mitropolitul Onufrie (Berezovski),

2. Biserica Ortodoxă a Ucrainei în comuniune cu Patriarhia de Constantinopol, în frunte cu mitropolitul Epifaniei (Didenko),

3. Patriarhia Kievului, în afara comuniunii cu alte Biserici Ortodoxe, în frunte cu patriarhul Filaret (Denisenko),

4. Exarhatul Ucrainenan al Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol în frunte cu arhiepiscopul Daniil (Zelinski),

5. Mitropolia Basarabiei, în comuniune cu Biserica Ortodoxă Română, în frunte cu mitropolitul Petru (Păduraru));

Constatând existența în cuprinsul Ucrainei a 121 de parohii și ortodoxe cu limba de slujire română, dintre care 110 în regiunile Cernăuți și Odesa, cu afiliere moscovită, 7 în regiunea Transcarpatică, ieșite din comuniunea Bisericii Ortodoxe Ucrainene, derivată a Patriarhiei Ruse de la Moscova, și 4 parohii din regiunea Odesa afiliate canonic Mitropoliei Basarabiei – Patriarhia Română;

Subliniind că românii reprezintă cea mai numeroasă minoritate neslavă în Ucraina (circa 500 de mii de persoane) și că istoric aceștia, în cea mai mare parte a lor, au făcut parte din Biserica Ortodoxă Română, fiind incorporați forțat Bisericii Ortodoxe Ruse – Patriarhia Moscovei, urmare a ocupației sovietice a Basarabiei, Nordului Bucovinei și ținutului Herța; Ținând cont de criteriul etnic de organizare a Bisericilor Ortodoxe Locale, consfințit prin canonul 34 apostolic;

 

Readucând în actualitate Comunicatul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 9 aprilie 1992, prin care s-a făcut publică ”poziția oficială a Patriarhiei Române privind situația bisericească din Basarabia și Bucovina de Nord. Și anume, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române nu a recunoscut niciodată desființarea Mitropoliei Basarabiei, cu sediul la Chișinău, și a Mitropoliei Bucovinei, cu sediul la Cernăuți. Patriarhia Română nu a acceptat și nu poate accepta niciodată consecințele nefaste ale pactului Ribbentrop-Molotov”;

Având în vedere că, prin articolul 8 al Legii Ucrainei cu privire la libertatea de conștiință și organizațiile religioase, ”Statul recunoaște dreptul unei comunități religioase la subordonarea ei canonică și organizatorică oricărui centru religios (conduceri religioase) din Ucraina și de peste hotare și schimbarea liberă a acestei subordonări prin efectuarea modificărilor corespunzătoare în Statutul (regulamentul) comunității religioase”,

Facem apel către toți creștinii ortodocși români din Ucraina – mireni, clerici și ierarhi – să inițieze consultări interne în comunitățile ortodoxe românești locale din Ucraina în vederea identificării celei mai bune căi de retragere din Biserica Ortodoxă Ucraineană derivată a Patriarhiei ruse de la Moscova și de revenire în comuniunea directă a Bisericii mame Ortodoxe Române – Patriarhia Română.

De asemenea, luând la cunoștință din mass-media de modul dramatic prin care este descrisă realitatea cu care se confruntă mitropolitul Longhin (Jar), aflat sub jurisdicția Bisericii Ortodoxe Ucrainene, derivată a Patriarhiei ruse de la Moscova, facem apel la Înaltpreasfinția Sa să se pună neîntârziat în fruntea preoților și credincioșilor români din Ucraina și, împreună cu aceștia, să ceară reprimirea în jurisdicția canonică tradițională a Bisericii Ortodoxe Române.

Asociația „Răsăritul Românesc”

Fundația Sfinții Martiri Brâncoveni

Fundația Națională pentru Românii de Pretutindeni

Asociația ROST

Asociația ProVita București

Asociația MORE