A fost ministrul lui Iliescu la Mineriadă și după. Nici măcar nu a încercat să mintă, ca domnul Șora, că și-a dat demisia în semn de protest. Și-a continuat bine-mersi mandatul în Guvernul FSN constituit ca urmare a primelor alegeri "libere". Apoi, ani de zile, a fost tot bugetarul lui Ion Iliescu, la "Dilema", prin Fundația Culturală Română, care era patronată direct de președintele României. În timpul liber era GDS-ist. Petre Roman, alt inculpat pentru crime împotriva umanității - din decembrie 1989 dar și din iunie 1990 - l-a făcut ministru de Externe. Dacă legislația ANI și DNA ar fi fost în vigoare atunci ar fi purtat și el brățări fine, de oțel, pentru că i-au intrat în cont pe ONG-ul Novaia Europa 1.000.000 de mărci germane, sponsorizare de la Fundația Volkswagen, exact când era și ministru de Externe. Pe ce planetă s-a văzut așa ceva? Nici Harold James Nicholson, CIA-istul KGB-ist cu stagii în România, nu a încasat atât în întreaga lui „carieră" de spion. Și acum servește timp, ca să folosesc o traducere mot à mot care se potrivește, într-o închisoare federală americană.

Șmenarul FNI Sorin Ovidiu Vîntu (da, pușcăriașul ăla câh, mogulul urmărit și de Unitatea Anti-KGB a Securității înainte de 1989) a vrut să-l facă președinte. I-a dat emisiune, cu amicul de plapumă Liiceanu, ca să-și intre în pâine. Pâinea era dulce, mai ales pe lânga vita Kobe, dar audiența ajunsese la nivel de îngheț siberian: sub zero, hai 0,01 cu cei din studio. Vîntu a mai pierdut câteva căruțe din banii de la FNI și cu Patapievici, la "Idei în dialog", după care, sictirit de atâta intelectualitate cu maximă moralitate, a închis lăptăria. Apoi, pe Pleșu, ca să nu rămână pe drumuri, l-a luat Băsescu drept paharnic. S-a-nvârtit și în Troika Soros pe România, alături de Renata Weber și Levente Salată. Patriciu, alt devalizator al avuției naționale a românilor, l-a pus în fruntea diviziei Pravda (conform foto-reclamei), după care l-a luat cu tot cu șoferii și femeile de serviciu de la "Adevărul" un alt bulibașă. Cristi Burci, corupt până-n dinți - conform DNA - și bașca traficant de copii la tinerețe. Ce-i pasă lui Pleșu? Sacoșele cu cârnați cântăresc la fel când pleacă încărcat cu ele de Crăciun de la casieria mogulilor. Acum, la milimetru de alegerile prezidențiale, încearcă un nou salt în blana lupului german, ratat de Tismăneanu în 2014, din pricini de lupi mai tineri aciuați în haita prezidențială.

Încercând să se pună bine cu Stăpânul, după ce a pierdut cinci ani de pupincureală, A. Pleșu inventează - în ultimul lui textuleț din ziarul celuilalt traficant de copii - atacuri la Iohannis pe criteriu etnic. Și oferă - gratuit, bănuiesc - exemple de mari români cu origini străine. Și așa ajunge să-l compare pe Iohannis, printr-o manipulare ieftină, cu Anton Pann, Vasile Alecsandri, Caragiale, Hașdeu, Noica și chiar Xenopol sau Carol. Vă dați seama? Iohannis și Xenopol! Iar despre Xenopol aruncă din goana poneiului că avea "un tată englez de origine evreiască". De ce vrea el să-l facă evreu pe A.D. Xenopol? Oare chiar atât de ignorant să fie? Nu. Dar dlui A. Pleșu îi place să provoace. Să stârnească ca tot așa, din reacție în reacție, să i se rostogolească compunerea preșcolară pâna la picioarele Stăpânului.

Ar fi fost frumos sa fie evreu Xenopol, care prin dragostea lui pentru românitate îl transformă pe rromânul Pleșu în ceea ce este: un pitic de grădină rotofei pe căpățâna căruia să-și lase Stăpânul (Iliescu-KGB, Băsescu, Patriciu, Burci și care-o mai fi) cana de cafea dimineața, cât i se lustruiesc tălpile pe cale intelectuală. Ce dacă ar fi Xenopol evreu, marele istoric debutat și premiat de însuși Eminescu, la întrunirea de la Putna a tinerilor români pentru România!? L-am iubi pe Xenopol la fel cum îl iubim pe Steinhardt! Dar Xenopol nu e evreu. O spune chiar el, prezentând originile părinților săi exact pe marginea acestei controverse. Iată-le, așa cum sunt citate de regretatul Petre Anghel: Originea familiei Xenopol - „Tatăl meu Dimitrie Xenopol se trăgea din o veche familie anglo-saxonă, după tată Brunswick, după mamă Smith. El a rătăcit în tinerețe, în urma unei dureri sufletești, prin Suedia, pe mare până la Constantinopole, de unde venise la Galați. Aici fu botezat de colonelul Schelety, tatăl generalului Carol Scheleti, care-i dădu numele de Dimitrie și-i schimbă tot odată și familia din Brunswick în Xenopol, adică fiul străinului. Acest botez a trezit ușor bănuiala protivnicilor familiei mele, mai ales a celor ai fratelui meu, omul politic, că noi am fi de origină Evrei. Tatăl meu fusese în adevăr botezat, însă nu din Evreu, ci din protestant și întors la credința ortodoxă. El se strămută la Iași, unde fu mai mult timp dragomanul consulatului prusac de aici, încă o dovadă că el nu era Evreu, de oare ce pe atunci Evrei[i] nu erau primiți în funcțiile prusiene. În Iași el se căsători cu Maria Vasiliu, fiica unui fabricant de țigle din Păcurari, cu care soție născu 6 copii, care trăesc după majoritate.

La sfârșitul articolașului lui cu schepsis, Pleșu, suveran, ca Iohannis pe budă, cere scuze "în numele poporului român" "compatrioților de toate etniile pentru cuvintele proaste ale cîte unei nulități autohtone". Guru-guru nu prea are cum să-și ceară scuze în numele poporului român. El trebuie să-și ceară scuze poporului român, pentru porcăria pe care a făcut-o la Referendum (scuzată libidinos de Baconschi acum) și ticăloșia de a nu se delimita de atacul sângeros al minerilor asupra tinerilor studenți și a bucureștenilor. Dar nu numai...

A. Pleșu, prin poziționarea lui în ultima clipă față de stăpân, a reușit din nou să-și dovedească caracterul de slugă.

Ce ar mai fi de adăugat? "Să-ți fie rușine, Dinu Patriciu!", recte Cristi Burci sau care mogul pe post de frontman i-o mai umple lui Pleșu sacoșele cu cârnați din bani spălați!

PS: Dacă ne-am săturat și de liichele și de canalii, noi ce ar trebui să facem? Eu zic să votăm românește! Măcar să facă plici Preșu! :)

PPS: În cadrul lansării de la Gaudeamus a volumului său realizat împreună cu Dan Andronic, "Puterea Umbrei" (prefață de Ion Cristoiu, postfață de Mirel Curea), generalul (r) SRI Aurel Rogojan a amintit românilor cum a fost ales Iohannis: de structuri. Așteptări mai mari decât ne-o da Domnul nu putem avea. Eminescu ne-a prevenit: "Vreme trece, vreme vine, Toate-s vechi și nouă toate; Ce e rău și ce e bine Tu te-ntreabă și socoate; Nu spera și nu ai teamă, Ce e val ca valul trece; De te-ndeamnă, de te cheamă, Tu rămâi la toate rece."