LOGICA RĂZBOIULUI

De câte ori cineva menționează posibilitatea unirii Republicii Moldova cu România în contextul actual, se revarsă asupra lui găleți de lături și reacții zeflemitoare însoțite de replici despre cum pe de o parte nu ar fi bine pentru România să preia o asemenea povară administrativă, iar pe de altă parte, moldovenii nu-și doresc asta.

Eu accept orice argumente, cu condiția să se înscrie în logica războiului. Pentru că discuțiile nu se pot purta la fel ca în vremuri de pace, este de-a dreptul înduioșător dacă vreunii dintre voi vă închipuiți că de-a lungul istoriei deciziile s-au luat "cu acordul părților” și cu girul unor majorități covârșitoare, pe valuri de entuziasm. Să fim serioși, evenimentele istorice care au imprimat o direcție sau alta lucrurilor au fost generate/însoțite de niște decizii luate în contextul acelor situații de criză — așa și cu unirea, una e să-i întrebi pe moldoveni ce vor în vremuri de liniște, alta e să-i prinzi în buza unei "operațiuni speciale” pe model Ucraina. Eu nu mă pricep la strategii militare, nici la geopolitică, spun doar că și vecinul cel mai antipatic devine un interlocutor de-a dreptul fermecător dacă locuința lui e singurul adăpost în care mă pot refugia când mă fugărește un psihopat cu un cuțit în mână, aici nu e vorba dacă mi-aș face Revelionul cu el, sunt întrebări diferite despre același vecin, dictate de conjuncturi diferite.

JUSTIFICAREA ORORILOR

De la consumatorii de teatru ieftin de tipul celui din jurul lui Zelensky nu am niciun fel de pretenții intelectuale, dar parcă din partea cealaltă m-aș aștepta să nu aud inepții despre cât de îndreptățite sunt "operațiunile speciale" ale lui Putin și despre cum reprezintă sceleratul ăsta alternativa luminoasă la bezna occidentală progresistă, de parcă nu am veni după doi ani în care mărețul Putin și-a călcat în picioare populația la fel ca restul lumii, exact în linia dictaturii sanitare de sursă progresistă.

Nu merg mai departe cu analiza "spiritului democratic desăvârșit" care-l bântuie pe Putin dintotdeauna, cu un "evident și profund respect" pentru drepturile și libertățile individuale – sper că nu ne-am țăcănit la cap cu totul niciunii dintre noi.

Mereu și mereu mă opresc la aceeași întrebare: cum anume ajunge lumea la concluzia că într-un conflict există musai o parte corectă/nevinovată? În războiul ăsta mizerabil pornit în Ucraina sub diverse pretexte și întreținut sub altele, cu tendință evidentă de extindere, eu nu văd nicio tabără pe care să o susțin – bine, eu din capul locului nu știu cum se poate susține ceva ce implică intervenții militare, propagandă, vieți distruse prin orice mijloace, chiar și prin dezrădăcinări forțate de atmosfera de conflict, deci din construcție nu sunt omul potrivit pentru așa ceva.

Dacă unii dintre voi găsiți ceva pozitiv în mizeria asta, atunci poate că într-adevăr vă puteți poziționa în favoarea vreuneia dintre tabere – mie nu-mi iese nicicum.