Într-un text postat pe blogul său de Ziua Națonală, Adrian Năstase  spune că, astăzi mai mult decât oricând, Biserica ortodoxă trebuie să rămână, așa cum a fost, de-a lungul secolelor, un protector al identității naționale românești.

 

Fostul prim-ministru vorbește de situația politică și economică actuală, în care ambasadele din România se implică pe față, despre o armată română care luptă afară, sub steaguri străine, despre agenți de influență ca produs al ONG-urilor și despre apatrizii multinaționalelor care colonizează România.  Concluzia sa este că  singura instituție AUTOCEFALĂ care nu se supune globalizării este Biserica Ortodoxă Română.

Acesta este textul integral postat de Adrian Năstase:

"Astăzi, la 1 Decembrie, sărbătorim Ziua NAȚIONALĂ. La Mulți Ani, tuturor!

În ultimile săptămâni, am încercat să definesc ce înseamnă, pentru noi, „național”, în condițiile proceselor de globalizare și de colonizare. Slide-urile lui Florin Georgescu arată în mod clar felul în care, în ultimii 25 de ani, capitalul NAȚIONAL s-a diminuat. Privatizările, investițiile străine, restituirile au creat condițiile în acest sens. Clasa politică NAȚIONALĂ este pusă sub tutelă, ambasadele străine se pronunță frecvent în legătură cu viața politică și cu diverse teme de politică internă. Unele ONG-uri, sponsorizate din străinătate, produc agenți de influență care, ulterior  pătrund și în zonele de decizie sau în apropierea lor. În activitatea lor, serviciile de informații, procurorii lucrează foarte strâns cu reprezentanți străini. Armata își desfăsoară acțiunile în străinătate sub steaguri străine.

 

Tinerii români talentați nu mai merg doar la Paris sau Berlin, ca acum 150 de ani, ci în numeroase orașe occidentale, devenind – mulți – un fel de apatrizi ai multinaționalelor ce colonizează inclusiv țara lor.

Guvernele, până la Nicolae Mavrocordat, mai aveau acel românism, acele obiceiuri vechi de noblețe și de fraternitate națională; boierii mai țineau cu poporul… După dominația însă a fanariotilor a început luxul și slăbiciunile orientale și cu această ura și antipatia reciprocă. Desele invaziuni în adevăr au contribuit mult la dezvoltarea civilizațiunii, dar ce folos? Că au omorât naționalitatea și industria.” (pag.26) Așa scria, la 1891, D. Pappazoglu, în cartea sa despre fondarea Bucureștiului. Procesul pe care îl descria el a continuat. Mai ales după încheierea Războiului Rece.

O ultimă redută a identității naționale, greu de cucerit, este Biserica Ortodoxă Română. O instituție AUTOCEFALĂ. O instituție care nu se supune globalizării, care își păstrează traditiile, care nu acceptă prozelitismul sau expansiunea cultelor neo-protestante. Așa se explică atacurile difuze, anonime – cele mai multe – din ultima vreme, împotriva sa. Construirea Catedralei Naționale pare, pentru aceștia, prin simbolul său, o adevărată sfidare. O formă de rezistență împotriva acestei cruciade.

Sigur, BOR va trebui să se modernizeze. Sigur, va trebui să-și amplifice funcția socială. Sigur, preoții – mai ales cei din zonele rurale – vor trebui să se supună, în totalitate, regulilor de integritate. Dar dincolo de aceste corecții necesare, Biserica ortodoxă trebuie să rămână, așa cum a fost, de-a lungul secolelor, un protector al identității naționale românești. Din acest punct de vedere, ea este o prezență nevăzută și la Parada militară de astăzi".