Acvila de o tonă și grifonii, din nou pe Palatul Universității, după 82 de ani de absență. Este prima etapă din refacerea integrală a frontonului clădirii-monument.
Sâmbătă, 8 august 2026, traficul de pe Bulevardul Regina Elisabeta a fost restricționat pentru amplasarea acvilei de bronz de aproape o tonă care a revenit pe frontonul Palatului Universității din București, după ce au fost distruse de bombardamentele anglo-americane din 1944.
1,6 tone de bronz, 2 milioane de lei și tehnica cerii pierdute
Acvila cântărește aproximativ o tonă. Fiecare grifon, aproximativ 300 de kilograme. Împreună, 1,6 tone care trebuie așezate la înălțime, într-o sâmbătă de august. Lucrarea, evaluată la circa 2 milioane de lei, e semnată de sculptorul Alexandru Siminic, împreună cu Teodor și Ștefan Siminic. S-a lucrat în bronz turnat prin ceară pierdută, apoi cizelat și patinat, după creația originală a lui Karl Storck.
Sâmbătă e doar primul pas. Frontonul complet vine în doi ani
Reamplasarea celor trei piese e prima etapă din refacerea integrală a frontonului original, ansamblu conceput de arhitectul Alexandru Orăscu și realizat de Karl Storck între 1862 și 1869. Proiectul continuă în următorii doi ani.
Palatul, monument istoric de importanță națională, e în consolidare și restaurare din ianuarie 2023, printr-o investiție de aproximativ 315 milioane de lei derulată prin Compania Națională de Investiții. Clădirea are peste 45.000 de metri pătrați.
Ce s-a întâmplat în 1944 și de ce a durat 82 de ani
Palatul fusese inaugurat în decembrie 1869 și era, la vremea aceea, cea mai mare și cea mai scumpă clădire din București. Studiul istoric arhitectural descrie corpul central: șase coloane masive, o arhitravă, un fronton triunghiular cu sculpturi alegorice din piatră de Rusciuk, vulturul cu aripile deschise în vârf și himerele pe colțuri.
Bombardamentele anglo-americane din 1944 au încheiat subiectul. Traversa centrală și tronsonul din stânga au fost demolate în anii ’50. În 1972, corpul a fost reconstruit în oglindă față de aripa dreaptă, cea care supraviețuise. Arhitecții intenționau să refacă și frontonul, cu tot cu decorații și statui. Din motive care nu au rămas consemnate nicăieri, decorațiile nu s-au mai făcut.
Fragmentele originale, recuperate după demolare, se află azi în curtea Muzeului Frederic și Cecilia Storck – muzeul familiei sculptorului care le-a făcut. Acolo rămân: sunt în custodia Muzeului Municipiului București și nu pot fi montate înapoi pe clădire. Sâmbătă urcă pe fronton o reconstituire în bronz, semnată Siminic, care are la bază, spune Universitatea, creația originală a lui Karl Storck.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.