Istoricul militar Alesandru Duțu - sărbătoritul zilei - despre Drama României acum 86 de ani:

♦ La München, în timpul întâlnirii cu Adolf Hitler (în prezența lui Joachim von Ribbentrop, Galeazzo Ciano și Csáky Istvan) Teleki Pál, prim-ministrul Ungariei, face – așa cum rezultă din Memorandumul întocmit de un funcționar superior din Secretariatul Ministerului de Externe german – „o lungă expunere politică, istorică și geografică și folosind vechile argumente ungare a justificat cererea revizionistă a Ungariei pentru Transilvania”.

Apoi, motivează mobilizarea „câtorva divizii ungare” la frontiera cu România ca având „mai mult caracterul unei măsuri de precauție pe care Ungaria a luat-o pentru a fi pregătită pentru orice eventualitate, ca, de exemplu, izbucnirea unei revoluții în România, un pericol iminent ca minoritatea maghiară din Transilvania să fie masacrată de către români sau un act de disperare al lui Carol, sub forma unui atac al românilor împotriva Ungariei, cu scopul de a împinge frontiera României până la Tisa”.

• La referirea premierului ungar la ,,sacrificiile” făcute pentru ,,a satisface dorința Puterilor Axei de a menține pacea în bazinul dunărean și în Balcani, Führer-ul a răspuns că ,,Puterile Axei nu cer niciun sacrificiu din partea Ungariei”, că ,,dacă Ungaria consideră că poate să acționeze împotriva României prin propria ei putere și este pregătită să-și asume răspunderea consecințelor care ar lua naștere dintr-o astfel de acțiune, atunci în calea intervenției militare împotriva Românei nu există niciciun obstacol”.

• Ezitând să se angajeze în acest sens, Teleki Pál a declarat că Ungaria putea ,,lupta cu succes împotriva României, dacă acțiunea are loc într-un moment favorabil”, dar că acesta ,,trecuse deja”, armata română nemaifiind concentrată la granița cu Uniunea Sovietică. Cu toate acestea ,,spiritul care animă trupele ungare este excelent și fără îndoială că va contribui în mare măsură la obținerea victoriei”.

• Dorind liniște în Balcani, în acel moment în care pregătea invadarea Marii Britanii, Hitler a atras atenția că o acțiune împotriva României trebuia ,,cântărită cu foarte multă seriozitate”, mai ales că ,,Ungaria nu are vreo superioritate asupra Românei, astfel încât să poată conta pe o victorie sigură”. S-a mai referit la interesele germane în România, în special la petrol, și la situația etnicilor germani, care doreau ,,să rămână în afara complicațiunilor politice”.

• Pentru a-i liniști, Hitler a dat, în final, asigurări că ,,Germania manifestă simpatie față de revendicările lor” și că ,,cel mai bun lucru ar fi însă dacă ungurii ar încerca să-și atingă scopul în etape separate și prin negocieri”, făcând cunoscut că va comunica regelui Carol al II-lea că ,,o condiție esențială pentru stabilirea colaborării germano-române este rezolvarea revendicărilor  revizioniste ale vecinilor”.

• O sinteză a discuției cu oficialii maghiari a făcut și Galeazzo Ciano în Jurnal: ,,Întâlnire la Hitler cu ungurii; el își expune cu claritate punctul de vedere cu privire la revendicările maghiare: dacă sunt siguri că vor reuși singuri să atace, dar să nu conteze câtuși de puțin pe ajutorul Italiei și Germaniei, angajate în altă parte. Maghiarii au plecat nemulțumiți”.

♦ În acest timp, ziarul bulgar ,,Utro” consemnează astfel starea de spirit a vecinilor din sud: „Nicicând, nici pentru o clipă de la semnarea tratatului de la Neuilly, Bulgaria nu s-a împăcat, nici pe față, nici cu gândul, cu această opresiune. Nu numai Bulgaria, dar niciun bulgar nu s-a putut împăca cu dictatul de la Neuilly... Pământul se învârtește și împreună cu el se învârtesc toate. Vremurile se schimbă. Astăzi, Pactul Balcanic nu este nimic altceva decât o iluzie”.

♦ La București, Ernest Urdăreanu propune regelui Carol al II-lea să se întâlnească cu Hitler. Intuind ,,insuccesul” discuției cu Führer-ul, suveranul refuză.

♦ „Evenimentele care au dus la pierderea Basarabiei și a unei părți din Bucovina – raportează Biroul Statistic Militar Cluj – au născut în populația românească sentimente de profundă durere. Tot ce e românesc a devenit mai conștient de pericolul ce ne amenință și că salvarea țării nu poate veni decât de la fiii ei”.

P.S. Postarea se referă numai la contextul epocii!

Astăzi este ziua de naștere a profesorului Alesandru Duțu (n.10 iulie 1948, Scăpău, județul Mehedinți) istoric militar, colonel și prof. univ. dr.. Redacția îi urează La Mulți Ani!

O scurtă biografie:

Absolvent al Facultății de Istorie a Universității București (1973), ofițer și cercetător științific la Institutul de Istorie și Teorie Militară (1973 – 2000) și Arhivele Militare Române (2000-2003). Prof. univ. dr. la Facultatea de Istorie al Universității Spiru Haret din București (2003-2012). Doctor în Științe militare, specialitatea Istorie militară, la Academia de Înalte Studii Militare, București (1995). Membru în colegiul de redacție la: Revista de Istorie Militară (din 1985), Revista ,,Document” (din 2001).

Activitate științifică Specialist în istoria celui de-al doilea război mondial și a perioadei postbelice a elaborat (singur sau în colaborare) și a coordonat monografii, volume de documente, albume, antologii de texte, scenarii de filme documentar-istorice, studii, articole și comunicări științifice etc., în care a abordat aspecte inedite referitoare la: participarea României la cel de-al doilea război mondial; relațiile militarilor cu populația civilă; acțiunile partizanilor sovietici; bombardamentele aviației anglo-americane asupra României; repatrierea românilor de dincolo de Nistru; situația prizonierilor de război sovietici, germani, americani, englezi, maghiari etc. din România etc.; regimul de armistițiu (preliminarii, aplicarea prevederilor Convenției de armistițiu din 12 septembrie 1944 și consecințe etc.), situația postbelică a armatei române, România în cadrul Tratatului de la Varșovia etc.

Coautor la: Istoria românilor, vol. IX, București, Editura Enciclopedică, 2008; Enciclopedia Armatei României, București, Editura CTEA, 2009; Istoria militară a poporului român, vol. VI, București, Editura Militară, 1989.

Lucrări de autor: Armata română în război, 1941-1945, Editura Enciclopedică, București, 2016, 688 p., ISBN: 978-973-45-0719-1. Armata română de la Prut la Stalingrad și înapoi la Prut (1941-1944), Editura Lexon-Prim, Chișinău, 2015, 282 p., ISBN: 978-9975-3030-6-4. Între Wehrmacht și Armata Roșie, 1941-1945, București, Editura Enciclopedică, 2000, 310 p., ISBN 973-45-0339-1. Armata română în vremuri de cumpănă, 1945-1965, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, București, 2016, 471 p., ISBN: 978-973-7861-85-6. Sub povara armistițiului. Armata română în perioada 1944-1947, București, Edituras Tritonic, 2003, 232 p., ISBN 973-84-97-18-3. Modificări ale statu-quo-ului teritorial europen, 1938-1941. Preliminarii, conținut și consecințe, București, Editura Fundației România de Mâine, 2005, 210 p., ISBN 973-725-242-X. România în istoria secolului XX, București, Editura Fundației România de Mâine, 2007, 210 p., ISBN 978-973-163-003-8. Evoluții diplomatice și teritoriale în Europa în secolele XIX-XX, București, Editura Fundației România de Mâine, 2008, 322 p., ISBN 978-973-163-183-7. Revoluția din Decembrie 1989. Cronologie, Ediția I, Editura Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989, București, 2006, 314 p., ISBN 973-87786-1-1; Ediția II-a revăzută și adăugită, Editura Sitech, Craiova, 2010, 290 p., ISBN 973-87786-1-1.

Lucrări în colaborare: România în război, 1941 - 1945. Un destin în istorie, Editura Militară, București, 1995, 333 p. (cu acad. Florin Constantiniu și dr. Mihai Retegan). România în război. 1 421 zile de încleștare. Eliberarea Basarabiei și a Bucovinei de nord (22 iunie 1941 - 26 iulie 1941, București, 1993, Editura RAO, București, 247 p.; ISBN 973-9460-29-1 (cu dr. Mihai Retegan). Războiul de 2 194 de zile (1 septembrie 1939-2 septembrie 1945), București, Editura Tritonic, 2011, 479 p., ISBN: 978-606-8320-03-8 (cu dr. Constantin Olteanu). Armata română în al doilea război mondial, 1941 - 1945. Dicționar enciclopedic, București, Editura Enciclopedică, 2000, 399 p., ISBN 973-45-0299-9 (cu dr. Leonida Loghin și Florica Dobre). Drama generalilor români, 1944 - 1964, București, Editura Enciclopedică, 1997, 294 p.; ISBN 973-450-18-44 (cu Florica Dobre). Distrugerea elitei militare sub regimul ocupației sovietice din România, vol. 1, 1944-1946, București, 2000, ISBN 973-0-02131-7; vol. 2, 1947-1964, București, 2001, 359 p., ISBN 973-85454-4-7 (cu Florica Dobre). România. 36 de ani în Tratatul de la Varșovia, Editura Niculescu, București, 2014, 564 p., ISBN: 564 p. 978-973-748-876-3 (cu dr. Constantin Olteanu).

Lucrări în colectiv: Eliberararea Basarabiei și a nordului Bucovinei, 22 iunie - 26 iulie 1941, București, Editura Fundației Culturale Române, 1999, 374 p. (coordonator cu dr. Mihai Retegan).
Pe țărmul nord-pontic, 17 iulie 1941 - 4 iulie 1942, București, Editura Fundației Culturale Române, 1999, 250 p. (coordinator cu dr. Mihai Retegan).
Golgota Estului, iulie1942 - martie 1944, București, Editura Fundației Culturale Române, 2000, 415 p. (coordonator).
Logistica armatei române în al doilea război mondial. Campania din vest (23 august 1944 - 12 mai 1945), București, 1995, 198 p., ISBN 973-32-0425-0 (coordonator).