Istoricul Alesandru Duțu relatează:

Duminică, 22 iunie 1941. Prima zi de război!

♦ Acum 80 de ani, la 22 iunie 1941, când Germania a atacat Uniunea Sovietică, Ion Antonescu, Conducătorul Statului român, și-a asumat responsabilitatea angajării țării în război, cerând militarilor români să dezrobească din „jugul roșu al bolșevismului pe frații noștri cotropiți”, să readucă între hotarele naționale „glia străbună a Basarabiei și codrii voievodali ai Bucovinei”.

♦ Aflând de la radio despre trecerea Prutului de către trupele române, regele Mihai I adresează următoarea telegramă generalului Ion Antonescu: ,,În clipele când trupele noastre trec Prutul și codrii Bucovinei pentru a reîntregi sfânta țară a Moldovei lui Ștefan cel Mare, gândul meu se îndreaptă către domnia voastră, domnule general, și către ostașii țării. Vă sunt recunoscător, domnule general, pentru că numai prin munca, tăria și străduința domniei voastre neamul întreg și cu mine trăim bucuria zilelor de glorie străbună, iar ostașilor noștri bravi le urez sănătate și putere ca să statornicească pentru vecie dreptele granițe ale neamului. Trăiască în veci România. Trăiască viteaza noastră armată!”.

♦ Relevând entuziasmul cu care populația Bucureștilor a întâmpinat evenimentul, ziarul ,,Timpul” consemnează: „Ca un torent, lumea a coborât în stradă, îmbrățișându-se. Ochiii tuturor erau plini de lacrimi… Cetățenii Capitalei au trait clipe similare poate numai cu cele din august 1916. Un soare fierbinte și sufletele însetate după dreptate, inundă totul în căldura lui bunecuvântată… Piețele, mai ales, sunt o mare de capete. Orchestrele militare cântă marșuri patriotice. Deodată, cineva, de lângă statuia regelui Carol I, se desprinde și invită la pași măsurați de horă pe o bucovineancă în pitorescul ei costum national. A fost ca o descărcare electrică. S-a întins o horă demnă de condeiul lui Coșbuc.”

♦ La orele 13.30, întreaga țară păstrează un moment de reculegere ,,în semn de închinare pentru împlinirea prin jertfă a credințelor românești”.

Pe front

• Referindu-se la semnificațiile luptei la care participa, căpitanul Balaban, comandantul Companiei mitraliere din Batalionul 15 vânători de munte, consemna: ,,Abia se împlinise anul de când Basarabia și Bucovina de nord ne-au fost răpite, fără lupte, în împrejurări prea binecunoscute și Batalionul 15 vânători de munte, în care ne încadrăm, alături de întreaga armată română și aliată, făcând front spre Prut, căutăm a pătrunde cu privirea și gândul până la Nistru, gata de a împlini în fapt porunca generalului nostru «Soldați, treceți Prutul», gata de a învinge sau de a rămâne «pietre de hotar» la vechea noastră frontieră. Țara sărbătorea curajul flăcăilor care au prnit la luptă cu gândul de a spăla prin jertfa lor umilințele ce în ultimul timp întunecă strălucirea lui națională. Istoria, în paginile ei nepărtinitoare, va încresta cu siguranță nepieritoarele fapte de arme săvârșite de ostașii noștri în aceste zile. Nenumărate sunt jaloanele care fixează cadrul în care istoricul de mâine va țese povestea acestui război al «Refacerii Naționale»”.

Integral și continuarea din zilele următoare, la Alesandru Duțu

Sus: Fotografie de Arhivă obținută de Daniel Siegfriedsohn - Arhive Istorice

Aici: Mulțimea în Piața Regală la orele 13.30, Fotografie de Willy Pragher și Icoana Sf. Ioan Botezătorul cu care trupele Armatei Române au plecat la luptă via Basarabia-Bucovina.Info