
Fotografie de Dinu Lazăr

Pentru că primim numeroase contribuții literare și artistice de la Dvs, cititorii ActiveNews, ne-am hotărât să publicăm o parte dintre ele într-o formă unitară, însoțite și de câteva recomandări ale noastre, cum ar fi foto-povestea cu care ilustrăm această premieră. Debutăm așadar cu ACTIVEART - Suplimentul Literar Artistic de final de săptămână. Doamne, ajută!
LAZĂR Fata cu geamantan
"Pe la inceputul anilor 1970 era o linie de tramvai pe care mai mergeau inca vagoane Thompson din 1936... liniile 6 si 10 aveau aceste vagoane din lemn, cu multe accesorii de bronz inauntru.
***
PETRIA "O tentativă de spargere a propagandei oficiale"
„Timpuri virale. Gânduri pe contrasens”, de Alexandru Petria, Alexandria Publishing House, Suceava, 2020
„Aș fi fost bucuros dacă n-aș fi avut prilejul să public această carte. Ea n-ar fi existat fără realitatea conținută, una extraordinară, și nu în principal fiindcă e vorba despre o perioadă pandemică, ci pentru reacția halucinantă a omenirii confruntare cu virusul SARS-COV-2, venit din China sau altă parte, cum n-a mai fost în istorie, chiar în cazul unor maladii infinit mai grave. Nici n-am intenționat inițial s-o scriu, dar paginile s-au adunat aproape zi după zi. Ca o încercare personală de clarificare a situației, reacții intelectuale la ceea ce a depășit cu mult o simplă problemă medicală. N-am avut pretenția de-a descoperi exhaustiv fenomenul, m-a preocupat esențialul – cum de-a dat peste cap omenirea un virus cu o mortalitate bine sub 1%?
N-am așteptat sfârșitul poveștii, sunt edificat. Unele articole au apărut pe Stiripesurse.ro și Gândește.org. Textele nu se referă toate la Covid-19, sunt și despre alte subiecte acute ale existenței, în ultima perioadă nu am avut în cap numai boala, viața neputându-se reduce doar la un aspect al ei și fiindcă prin lărgirea perspectivei ai o viziune mai clară a particularului, a amănuntului. „Timpuri virale” e o invitație la gândire a scriitorului care sunt, o tentativă de spargere a propagandei oficiale.” - Alexandru Petria, Cuvânt Înainte.
***
POPA
Închinarea
Stau nemișcat,
în fața Ta,
chip iconic
întins pe cruce.
Mă opresc
din gândire,
la hotar,
silindu-mă
într-un gest
de închinare.
Mă predau
într-o dulce
liniștire tainică,
așteptând,
cu răbdare,
nașterea
chipului de Fiu.
Simt o căldură
lăuntrică
și emoția puternică
a nașterii
chipului de Duh,
ca o înfăptuire
a închinării iconice.
Ștefan Popa
***
S.
Sunt un copac
Poți să-ți sprijini fruntea
De trunchiul meu aspru
Sau poți să mă lovești
Ca să-ți treacă supărarea.
Mă poți tăia
Ca să ai cu ce să te încalzești
Sau unde să traiești:
Printre crengi și rădăcini
Moarte.
Poți să-mi primești frunzele
Pe obraji
Sau poți să le vânturi cu mâinile
Ca să te bucuri,
Ca să simți că trăiești.
Dau și flori pentru tine,
Pentru voi.
Ele miros a copilărie
Și a anotimpuri;
Sunt plăcute privirii
Culorilor din soare.
Îți dăruiesc umbra mea
Omule,
Chiar și atunci când mă tai,
Ca să nu-ți fie prea greu
În arșița vieții.
Un singur lucru te rog:
Nu mă tăia pentru hârtia
Minciunilor tale!
Căci eu nu pot minți,
Așa sunt făcut.
Dacă vrei să semeni cu mine
Înfige-ți rădăcinile adânc
Și bea din seva pământului
Și luminează-ți fața cu soare.
În final, dacă mă asculți,
Poți să-mi faci un semn în scoarță
Care va fi și semnul tău:
Poți să mă crestezi
Și să sorbi
Viața din copac,
Din pomul vieții,
Crucea.
George Daniel S.
***
SUCIU
mămăliga
I.
establishmentu’ suntem noi
tăios ne sâsâia bâlbuță
și te mai miri că ne tot dăm de-a dura
de colo colo
și de-a berbeleacul
și după cum bine mi se pare
loc ar mai fi
pân’ să atingem
la fund
sacul
ison îi ținem
toți
citind de zor
din almanahe
după ce
ca pe nătângi gânsaci
o vreme ne’ndopară
cu vești alese pe sprânceană
despre găini de prin vecini
ce puii vii îi fată
după gestații ’n minți perverse de
peltici pitici
frustrați de viața ce defel nu ’i iartă
din dragoste făcurăm bre!
un scărpinici gonflat
pitic
cel mai frumos din fetzi-frumoșii
care
ne zăpăci o vreme
cu rulota
de biata pisicuță se udă de ciudă
privind rânjit la noul mini-grangur
ce cuteza a sta cu zeii-alături
de liră ne băturăm joc
și ea
se sparse
în glasuri lâncede de balaoacheși
ce se vedeau pe-Acropole cu-aezii asemeni
în prime time
la o fată
pre-școlită
cu leafa ce-obsedă națiunea ’ntreagă
vr’o câțiva ani
aaah! esca ‘l cotropi pe...
escu
românescu-i dorul
unul pe lume și făr’ de păreche
de neasemuit
și răstignit
pe-un tei
de sub a lunei rază
dulcea durere
pe care toți scuipam cu ură
din refulări
de impotente potriviri
de muze
lucru normal
de e să știe lumea
ce ne ’nvățase bietul sigmund și
subit
uitarăm
sau nu uitarăm?
hmm!
II.
bre!
nu fi totuși făr’ de plaiu’ fair
c’ avem și Luni Amare și-Appolodorine
ce lupt’ avan cu-aieve mori de vânt
și-Alexandrine printre flori cătânde
și mândre zvonitoare de colinde
și ’mbătătoare câmpuri de Narcise
și mai avem Zamfiri
și Tudori d’ ai lu’ Gheorghe
și câte
și mai câți,,,
și-am fi avut și papion
de sinergia faptelor mărețe
nu ni ’l tăia din fașă cu lămpașu ’n frunte
băgat și el la apă
când gluma se umflă a moarte
și răsuflă a stihuri pentru marilena
puahhhhhhh!
ne-o coapse bine ilici
III.
of! of!
măi! măi!
IV.
djugașvili-ul stalin o vorbă avea
legat de cine votează
și viața la toți păn’ acu’ ne’ arătă
c’ așa e
chiar nu mai contează
nu’ i brânză prea mare de-alegem un willy
nici chili prin fund nu ne arde de udre
mandelele roz muiate’n urină
nu scapără ioc a dreptate divină
pe tonta-i gelos chiar și carlo collodi
că ăi demiurgi
mai cu-aplecare fură
și basne băsniră
cu sfori îl legară
de însuși Arsenie Sfântul
cheița-i întoarsă de pârțuri sfârșite
la darul divin meleșcanu
iar hunor hăl hun e’ nhămat cu nădejde
la carul edecului ilici
și zsolt alu’ szilaghi...
poulitolog ppmt
deh!
rotaru costic’ alternează pe stânga
dd-ul e doar muțunache
simpatic iahtist de fațadă
și hoț de pp pe de-asupra
joiannis e-un cal
sau iapă încaltea-i
e neamț
cum io mi ’s rabin
meditând cabalistic la vechea voroavă
cu sașii și sacii ’ncurcați printre case
de craiul bătrân cu n ’șpe neveste
nu am nimica a zice
ca toți de mai sus și cu alții asemeni
e roșu la cur ca macaca monica
puiți de năpârci în cloaca infectă
a hâdei și recii oculte
nu ’l știm pe-amariței și nici că ne pasă
vadim ar fi fost
da’ nu schizofrenic
cu Gheorghe aș merge
că nu e vândut
și gestul mi-ar fi alinare...
eh! oare?
dar iarăși mă ’ntorc la gândul lui stalin
cel fiu de evreu răspopit
cu-altoi la o mână
(reptila de beria)
și-atunci oare ce mai rămâne
ești liber
române
s’alegi
după inimi
de mintea ți-e coaptă ’ndeajuns
s’ alegi să fii Om
nu cârpă’ n picioare
la șleahta de slugi hrăpărețe și crude
a marilor șerpi colcăind
la vedere
azi
când se simt în atoată putere
V.
deci...
VI.
un popor de plângăcioși noi suntem
spunea cineva
și
de ne gândim
că doru-i dor și doare
mai că ’nclinăm a ’i da dreptate
dar cin’ ne făcu ’ntr’ ăst fel
că lacrima vărului exilat
în euxinul pont
sorbită fusese până ’n străfunduri
de-un alt popor
mai aprig
ce respecta durerea la vedere
și chiar de meșteșugul delicat
nu ’l pătrundea cu totul
simțea deplin adânc aleanul
prefigurând metamorfoze
iar noi
p’ acilea ne născurăm
din cristalina picurare
avidă după scumpa sare
pe care o ’nghițiră
cu sughițuri
acei sălbatici puitori de rod pe vie
ce se-aruncau în suliți spre tărie
dar de atunci trecură mulți prin plai
ce invita la jaf pe furii lacomi
iar crudul aluat vreme n’ avu ’ndeajuns
spre a dospi în tihnă
precum croissantul din boulangerie
și ne făcurăm mămăligă
e drept că ’n creierii de munte
ni se păstrează
încă
gena nemuririi
da-i tot mai rară
și se diluează
în vechiul ceaun pierdut printre tise
ce cad sub securi
VII.
și ș’ alții
că (h)unii...
mămăliga nu explodează
zisese ’n dispreț suveran
un vajnic electrician
cu pile voltaice ’n Vatican
nu-i vorbă dară
că prin istorie
ai lui
își cam știrbiră din glorie
cercând tăria mămăligii
da
mămăliga nu explodează
mămăliga se coace și coace
mămăliga tace
în ea ’și rup lupii colții
de ea trag ca de halviță hoții
de mii de ani
mămăliga rabdă
și hulpave guri îneacă
cu lună și soare și plai cu răzoare
cu stupi și cu floare
pân’ ce ’mbuibatul de preaplin moare
dar mămăliga nu
mămăliga doare cu dor de ogoare
cu codri și ape cu munți și cu mare
cu lacrimi de tei prefăcute ’n cristale
ce sară pe inimi
ce mut urlet zbiară
mămăliga e moale în oala lumii
dar fulgeră ’n vreme
cu bulzuri aprinse
mămăliga nu-i proastă
doar pare
ea păgubos orgoliu n’ are
ea nu ’și pune ’n coș ouă toate
să piară
când știe că lumea-i o fiară
mămăliga ’ntoarce obrazul
și celui cocoș de pripas
ce-ascunde o pată ce nu se mai spală
deh! apa de vichy...
o apă ce-udase un maquis anemic
cu tone de-azot presărat
să se ’ntreme
și loc să primească la hâdul festin
mămăliga tace
se coace și coace
ea ’și cată
smerită
locul prin iesle
cu boul
ce mielu’nvălește cu ochii
blânzii
și tace...
că asta-i vremea vorbei...
Cuvântul... reveni-va
Sorin Suciu
Vă recomandăm în încheiere o selecție din fotografiile Concursului ActiveNews "Dulce Românie" :
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.