„A plecat la Domnul un mare cărturar român, marginalizat de establishmentul cultural pentru faptul că a fost un naționalist integral: Dan Zamfirescu.

A lăsat o operă vastă în teologie, critică literară, eseistică. Lucrarea sa fundamentală a fost ''Neagoe Basarab și învățăturile către fiul său Teodosie. Probleme controversate'' (1973), care a schimbat centrul de greutate în privința culturii din Țările Românești în perioada medievală și a demonstrat, într-o perioadă de deschidere, dar totuși în vremea comunismului, faptul că duhul ortodoxiei era diferit de mentalitatea occidentală. Probabil că această carte a cântărit mult în decizia Sf. Sinod de canonizare a acestui mare domnitor creștin.

După 1994, cu editura "Roza Vânturilor", pe care a înființat-o, a făcut e enormă operă de recuperare a marilor gânditori conservatori interbelici Nae Ionescu și Nichifor Crainic, printre alții. 

L-am cunoscut din copilărie, fiind prieten cu bunicul meu, dar m-a vizitat de câteva ori și la redacția României Libere, pe care am condus-o vremelnic, unde a venit să-și exprime mulțumirea și m-a felicitat pentru faptul că am reușit să fac o publicație conservatoare dintr-una securist-globalistă.

Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în Împărăția Sa!”, a scris pe Facebook Iulian Capsali.

„A plecat la Domnul profesorul Dan Zamfirescu, unul din doctrinarii naționalismului de dinainte de 1989. L-am cunoscut pe profesor când avea deja spre 80 de ani într-un mediu academic în care era întâmpinat Alexandr Dughin. Timp de o oră, într-o franceză de veche familie boierească, Dan Zamfirescu a vorbit despre renașterea duhului filocalic în Rusia urmare a lucrărilor duhovnicești întreprinse de  Sfinții Vasile de la Poiana Mărului și Paisie Velicikovski în țările române. În afară de cultura de mare clasă pe care o etala cu o lejeritate tot boierească, Dan Zamfirescu avea și curajul de a aborda direct realitățile geopolitice ale lumii, mergând direct la esență. Am părăsit întâlnirea odată cu Dughin care a rămas foarte impresionat de vigoarea intelectuală a octogenarului profesor.

Tot de la Dan Zamfirescu îmi vin în minte două anecdote: prima, povestea din familia sa, foști fruntași liberali care se legaseră unii față de alții cu promisiunea că nu vor conlucra sub nicio formă cu regimul comunist. La un moment dat, una din rude nemaiputând îndura, s-a angajat într-o funcție oarecare, magzioner pare-mi-se. Familia i-a reproșat: "chiar așa măi Constantine, nu ai mai putut aștepta câteva luni, până vin americanii?". Lucrurile se petreceau prin 1948-1949 iar profesorul punea anecdota în contextul generațiilor care au fost hrănite în mod deliberat și ucigaș cu această himeră.

A doua anecdotă se referă la noaptea petrecută de Petru Groza plimbându-se prin parcurile Bucureștiului alături de șoferul și confidentul său. Petru Groza încerca să nu fie găsit de Ana Pauker care vroia să-l forțeze să semneze împușcarea în masă a principalilor deținuți politici într-o veritabilă noapte a Sfântului Bartolomeu.

În fine, tot de la profesorul Zamfirescu a rămas butada: "Ceaușescu a fost cămila de cocoașa căreia ne-am agățat desaga naționalismului". Odihniți-vă în pace domnule profesor, Dumnezeu să vă ierte!”, a transmis și Bogdan Herzog.