Actorul Mircea Diaconu a murit la vârsta de 74 de ani, după o luptă grea cu un cancer. Anunțul a fost făcut de soția sa. În doar câteva zile, pe 24 decembrie, cunoscutul actor ar fi împlinit 75 de ani. Cumplita boală cu care fusese diagnosticat Mircea Diaconu avusese o evoluție galopantă în ultimele luni, ceea ce a necesitat internarea actorului la Institutul Fundeni din București, scrie RTV.

Mircea Diaconu: „Miercuri, mă vaccinez cu soția mea. Cred în acei doctori, până la Dumnezeu cred!”, declara regretatul actor, revoluționar și om politic, în urmă cu 3 (trei) ani, pe 18 ianuarie 2021.

Trupul neînsuflețit al lui Mircea Diaconu va fi depus luni, între orele 12:00 și 16:00, la Teatrul Nottara, acolo unde apropiații vor putea veni să-și aducă un ultim omagiu, informează ObservatorNews. Înmormântarea va avea loc marți, la cimitirul din Săftica.

Mircea Diaconu, născut pe 24 decembrie 1949, în Vlădești, județul Argeș, a fost un simbol al teatrului și filmului românesc, având o carieră care s-a întins pe mai multe decenii. De asemenea, a fost un nume cunoscut în politică, împlicându-se în multiple proiecte pentru îmbunătățirea vieții culturale și sociale din România. Diaconu a fost membru în Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) până în 2004 din partea PD, senator din partea PNL din 2008 până în 2012, europarlamentar independent, membru al Grupului ALDE și vice-președinte al Comisiei pentru Cultură și Educație din 2014 până în 2019.

Pe 24 decembrie 1989 împlinea 40 de ani, însă nu aniversarea sa era importantă pentru el în acele momente.

Pe 22 decembrie a ajuns la sediul Comitetului Central cu un tanc împreună cu alți revoluționari. A ajuns apoi la balconul CC și vorbele sale au răsunat în toată piața.

Despre ziua de 21 decembrie povestea:  "Era mitingul din piață și eram acasă cu Diana și mergea televizorul. Și am văzut camera de filmat începând să se miște, ceea ce la ei nu se întâmpla niciodată. Era perfecțiune, nu se greșea absolut nimic.

Și am zis 'Diana, începe!" Toată lumea în case și pe unde era aștepta un zgomot. Dacă tușea cineva, altcineva zice: 'Hai, acuma!' Asta era atmosfera. Comploturi? O mie să fi fost! Lovituri de stat? Pregătiri? Câte vrei, dar așteptarea acestor oameni era uriașă.

Și am sărit și eu în mașină și eu și Diana și ne-am dus în centru. Am lăsat mașina la Piața Victoriei ca să nu mi-o spargă și mergând pe jos către Piața Romană din față veneau mitingiștii, aruncau steaguri peste tot și strigau: Plecați! Fugiți! Nu vă duceți!'. Am ajuns în Piața Romană și am văzut un grup de maxim 100 de oameni înconjurați de scutieri.

Erau puțini, ca o flacără de lumânare, mi-era frică să nu se stingă, să nu-i ia! Asta a fost tema zilei de 21 decembrie", își amintește Mircea Diaconu.

Cariera artistică

A jucat atât în piese de teatru pe scenele naționale, cât și în producții cinematografice celebre, precum "De ce trag clopotele, Mitică?", "Buletin de București", "Asfalt Tango", "Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii", "Legături bolnăvicioase" sau "Filantropica".

A mai publicat: "Șugubina" (1977; ediția a II-a, Polirom, 2014), "La noi, când vine iarna" (1980; ediție nouă, Polirom, 2013; roman tradus în rusă și germană) și "În Bucureștii de odinioară cu Mircea Diaconu" (1998). Volumul său de debut, "Șugubina", a fost distins în 1977 cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România.

Mircea Diaconu a absolvit Liceul la Câmpulung Muscel în 1967 și IATC I.L. Caragiale din București în 1971. A debutat în 1970, la Teatrul Bulandra, cu "Harfa de iarbă" de Truman Capote.

Debutul în cinematografie a avut loc în 1971, cu filmul "Nunta de piatră", după Ion Agârbiceanu, în regia lui Dan Pița. În 1972, a fost angajat, de către Liviu Ciulei, la Teatrul Bulandra, unde a rămas până în 1982, când a devenit actorul Teatrului Nottara. A fost primul actor din România care și-a dat demisia, devenind liber profesionist (1990), pentru ca apoi să revină în teatru ca angajat în 2001.

Rolurile în teatru ale lui Mircea Diaconu

Teatrul Bulandra

• Revizorul de Gogol, regia: Lucian Pintilie (1972);
• A 12-a noapte de Shakespeare, regia: Liviu Ciulei (1973);
• Răceala de Marin Sorescu, regia: Dan Micu (1977);
• Furtuna de Shakespeare, regia: Liviu Ciulei (1978).

Teatrul C.I. Nottara

• Cum vă place de Shakespeare, regia: Lucian Pintilie (1982);
• Pădurea de Ostrovski, regia: Constantin Marinescu (1983);
• Ultimul bal după Liviu Rebreanu, regia: Dan Micu (1984);
• Burghezul gentilom după Moliere, regia: Alexandru Dabija (1986);
• Într-o dimineață de Mihai Ispirescu, regia: Dan Micu (1988).
• Teatrul descompus de Matei Vișniec, regia: Cătălina Buzoianu

Teatrul Național I.L. Caragiale

• Ghetou de Joshua Sobol, regia: Victor Ioan Frunză