Postul Sfintelor Paști, cunoscut și ca Postul Mare, precede Sărbătoarea Sfintelor Paști. Dintre posturile de peste an rânduite de Biserica Ortodoxă, acesta este cel mai aspru și cel mai lung, căci durează 40 de zile, la care se adaugă Săptămâna Patimilor.

Ultima zi în care se mai poate mânca „de dulce" este cea a lăsatului secului. La începutul Postului Mare, însă, există două astfel de zile, în săptămâni consecutive: o zi pentru lăsatul secului de carne (Duminica Înfricoșătoarei Judecăți), care are loc anul acesta la 23 februarie, iar cealaltă pentru lactate, ouă și pește (Duminica Izgonirii lui Adam din Rai), anul acesta la 1 martie.

Săptămâna dintre aceste două duminici se numește Săptămâna Albă sau Săptămâna Brânzei, pentru că, în această perioadă, se mai pot consuma lactate și pește. Anul acesta, Săptămâna albă este între 24 februarie și 1 martie.  În aceste șapte zile, credincioșii pot consuma lapte, brânză, ouă și pește în fiecare zi, inclusiv miercuri și vineri.

Începutul Postului Mare este legat de venirea primăverii, asociere pe care o găsim și în Triod (care cuprinde imnografia pentru perioada Postului Mare). Imnurile mai vechi amintesc de "Primăvara Postului", o legătură firească, dată fiind perioada din an pentru care e rânduit Postul Mare în regiunile temperate ale emisferei nordice. Slujbele din această săptămână sunt foarte asemănătoare cu cele care se slujesc în Postul Mare, însă sunt mai scurte. Tot acum începe să se rostească Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, specifică Postului, iar zilele de miercuri și vineri sunt aliturgice (nu se slujește Sf. Liturghie), la fel ca în zilele obișnuite (luni-vineri) din Postul Mare.