IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, este invitatul special al primei ediții a emisiunii STAREA de ACTIVENEWS, cu Victor Roncea și Pompiliu Diplan. Imagine: Andrei Jindiceanu.

Emisiunea, realizată în parteneriat Starea de Libertate cu ActiveNews, se lansează astăzi, 7 februarie, la aniversarea nașterii vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist, cel care l-a întronizat ca Arhiepiscop al Tomisului pe Înaltpreasfințitul Teodosie.

EMISIUNEA pe Facebook AICI.

VIDEO YouTube și RUMBLE, mai sus. TRANSCRIEREA, în continuare. Doamne ajută!

Doamne ajută! Înaltpreasfinția Voastră, ne face o deosebită onoare să fiți în mijlocul nostru la prima ediție a noii emisiuni ActiveNews- Starea de Libertate, care ne dorim să fie un program săptămânal în care să dezbatem problemele săptămânii, problemele națiunii.

Considerăm că o problemă a națiunii și o problemă a zilei în acest moment este Memoriul pe care l-ați adresat Sfântului Sinod și președintelui său, Preafericirii Sale Patriarhul României, Părintele Daniel, legat de reactivarea Mitropoliei Tomisului. Aș vrea să vă întreb ce înseamnă pentru România reactivarea Mitropoliei Tomisului.

Ce aduce în plus? De ce sunt totuși voci care nu doresc reactivarea Mitropoliei? La nivel al lumii ortodoxe, ce importanță are faptul că noi, Biserica Ortodoxă Română, a avut un reprezentant la Sinodul de la Niceea? Mă iertați că am intrat așa brusc în subiect, dar vrem să fim cât mai eficienți.

Reactivarea Mitropoliei Tomisului înseamnă restaurarea istoriei României și a Bisericii noastre ortodoxe române. Este o problemă esențială, aș spune, de mare demnitate să putem să reactivăm Mitropolia Tomisului, pentru că a fost foarte cinstită și respectată această Mitropolie în veacurile din mileniul I, când s-a afirmat atât de mult, chiar prin mitropoliții săi, la primele patru sinoade ecumenice.

Prezența Mitropolitului Marcus, al Tomisului, în cadrul Sinodului de la Niceea, înțeleg că a fost certificată prin noi documente apărute și publicate la Academia Tomitană. Ce ne puteți spune despre aceste documente extraordinare?

Prezența Mitropolitului Marcu la Sinodul I înseamnă un act de mare importanță și avem atâtea argumente și atâtea dovezi și atât de mult s-au multiplicat aceste acte de la Sinodul I Ecumenic, referitoare la Mitropolitul Marcus și la mitropolia sa atât de nobilă și bogată, că avea 14 episcopii sufragane; nu în orice parte a lumii creștine a existat așa o bogăție de spiritualitate.

Și citind ce condiții trebuia să îndeplinească o episcopie, însemna că trebuie să aibă mulți credincioși și mulți slujitori. De aceea, viața de la Tomis, din primele veacuri, a fost o viață profund religioasă, o viață intensă, nu în zadar. Sfântul Împărat Constantin cel Mare a pus nume nou Tomisului, i-a zis Constanța după numele unuia dintre fiii săi pentru că era o viață atât de înfloritoare din punct de vedere religios, era o viață intensă și noi am avut chiar doi apostoli, nu numai pe Sfântul Andrei - care a stat ani buni În Dobrogea și a fost primit cu ospitalitate, nu ca în celelalte părți unde a propovăduit - și auzind cât de mult este chinuit Sfântul Filip, concidadinul său, i-a trimis soli și scrisori ca să-l mângâie, să vină în Dobrogea. Și Sfântul Filip a venit în Dobrogea ca să plece Sfântul Andrei să continue propovăduirea sa, pentru că Sfântul Filip a fost aproape de moarte acolo unde a propovăduit și venind în Dobrogea a găsit o populație atât de caldă care i-a pus balsam pe rănile sale și a rămas ani buni în Dobrogea, cum relevă izvoarele istorice.

Douăzeci de ani a stat Sfântul Filip în această provincie, Sciția Minor, și a făcut să înflorească viața creștină și cetățile care erau episcopii să fie din ce în ce mai evident afirmate din punct de vedere creștin.

Aceasta ne pune pe noi la anul, când se împlinesc 1700 de ani de la Sinodul de la Nicea, putem spune că ne pune într-un loc de întâietate între bisericile ortodoxe ale lumii la ora aceasta, dacă se va face o manifestare la Constantinopol.

Sigur că da, se va face și iată, Constantinopolul la vremea aceea nu avea înflorire, deși e Maica Bisericilor, dar la vremea aceea abia se înfiripa. Sfântul Constantin a făcut din Constantinopol o metropolă, un oraș unde s-a făcut biserica mamă. De aceea primul Sinod s-a ținut la Niceea. Acum Niceea nu mai este un loc populat, dar la Niceea a început viața bisericii să se afirme și acolo au venit bisericile din Europa pentru că a început creștinismul în Asia, dar, cum a avut vedenie Sfântul Apostol Pavel, i-a spus în vedenie un bărbat macedonean: Vino în Macedonia și ne ajută!

Și iată creștinismul s-a înfiripat pe pământ european atât de puternic, de aceea în Europa găsim cu adevărat marile repere ale creștinismului și mai ales în Răsăritul Europei, dar și în Apus, în primele veacuri, și Apusul a avut o lumină strălucitoare și nu s-au făcut sinoade fără să fie prezent, dacă nu episcopul Romei, cel puțin delegatul său, la cele șapte sinoade ecumenice.

Pentru că ați pomenit Apusul: credeți că în contextul acesta geopolitic și georeligios, aș putea spune, actual, se poate pune chestiunea ca o mică împotrivire la adresa reactivării Mitropoliei Tomisului să vină și din direcția Apusului? De ce spun aceasta? Pentru că vocile acestea care vorbesc la unison împotriva Înaltpreasfinției Voastre și a Mitropoliei au foarte multe legături cu Apusul. Știm că au și propus anul trecut, au făcut o zaveră chiar în preajma Sfintelor Paști, legat de Sărbătorirea Sfintelor Paști împreună cu catolicii, la data catolicilor. Deci sesizez oarecum o tendință către Apus a acestor personaje mai mult sau mai puțin vocale, dar foarte răspândite în presa din România.

Nu vine nici un curent din Apus. Și unii din Răsărit se vor „Apuseni”. Și vor să ducă acest curent.

Da, m-am gândit și eu la această posibilitate.

Niciodată n-am avut vreun diferend cu cei din apus. Ei au credința lor, săracă, dar sunt cuviincioși și suntem în dialog frumos cu ei.

Dar nu ecumenist.

Nu avem rugăciuni ecumeniste pentru că nu ne dau voie canoanele.

V-am spus pentru că astăzi este sărbători chiar Sfântul Fotie, mi se pare.

Da, Sfântul Fotie, da. Și el a fost un Patriarh care a luptat pentru ortodoxie foarte mult.

Și atunci de ce sunt totuși aceste voci împotrivă? Cum vă explicați? Care este motivul?

Răul nu are logică. Dar se săvârșește foarte ușor în cădere.

De aceea mai mult săvârșim răul decât binele, că răul se săvârșește într-o relaxare, în cădere, în timp ce binele se săvârșește în asceză și în urcuș și mai greu este de urcat decât de coborât.

Vreau să întreb și eu ceva mai terre-a-terre: credeți că cei care se opun, apropo de zavera pe care o fac și mare parte din ei nu sunt critici doar ai Înaltpreasfinției Voastre, dar și ai Prea Fericitului Parinte Patriarh.... Credeți că felul în care se opun și motivele pentru care se opun acestei recunoașteri a temeiurilor reînființării mitropoliei sunt legate de politici de alegere a viitorului Patriarh în cadrul Bisericii Ortodoxe Române? Mă gândesc că Mitropolia Tomisului ar fi cea mai mare, ar fi poate mai mare decât cea a Moldovei și atunci vă pune într-o oarecare concurență pe Înaltpreasfinția Voastră cu Înaltpreasfințitul Teofan... (tradițional, Mitropolia Moldovei a fost cea care a dat Patriarhul).

Nu poate fi mai mare, doar mai veche. Și valoarea o dă vechimea. Sigur că da. Dar nu, sunt tot felul de însăilări. Eu nu mă iau după tot felul de zvonuri și judecăți neterminate.

Da, dar Pompiliu a atins un punct foarte interesant. Cum se explică similitudinea aceasta a atacurilor venite dintr-o zonă anticreștină consacrată, cum este această publicație, Recorder, care a făcut un întreg documentar împotriva Preafericitului Părinte Daniel și a Catedralei Naționale, după care s-a dovedit, experții Patriarhiei au dovedit că se foloseau date false în acest documentar iar acum aceeași echipă comite un atac împotriva Înaltpreasfinției Voastre și aflăm din datele publice care circulă legat de ancheta aceasta de la DNA că mai mult decât atât: au fost mai multe personaje prezente pe înregistrările lor, dar au șters toate aceste înregistrări și s-au axat ca țintă către Înaltpreasfinția Voastră.

Asta e foarte flatant, că ați supraviețuit tuturor ștergerilor de pe Recorder.

Da, nu știu, nu mă interesează. Știu că sunt niște lucruri paralele cu realitatea. N-au temei. Pe mine nu mă necăjește nicio acuzație.

Îmi este mult mai greu să suport laudele decât acuzațiile.

Pentru că asta-i tradiția: sfinții toți au fost condamnați pentru adevăr.

Dacă sunt condamnat pentru adevăr, sunt fericit! Să mă condamne pentru adevăr! Să nu fiu condamnat pentru ceva real, dar dacă propovăduiesc adevărul și cuiva nu-i convine... Știu cui nu-i convine: tatălui minciunii! Pentru că adevărul îl arde pe diavol. De aceea, cei ce sunt promotorii minciunilor sunt slujitorii celui rău și îi compătimesc.

Nu pot să-i urăsc, Doamne ferește. Pe diavol îl urăsc. Și este cu adevărat această răcorire a sufletului. Că toată mânia trebuie să o dăm diavolului și nu omului. Când vedem că un om gresește și ne supărăm pe el, confundăm ambalajul cu marfa. Și de aceea nu trebuie să ne supărăm pe oamenii care ne jignesc, care ne nedreptățesc.

Știm că acestea, moral, aparțin celui viclean.

Deci trebuie să ne rugăm și pentru cei de la Recorder și pentru vocile critice care se auto-intitulează „profunzi teologi” și...

Mucenicii se rugau pentru călăii lor.

Asta nu-i usor, dar putem să ne rugăm și să îi rugăm să vină cu cât mai multe calomnii și acuzații, pentru că vă fac mult mai bine decât laudele, nu?

Au fost și situații în care sfinții, când erau laudați, au plătit să fie, ori fugeau, ori plăteau la cineva să-i acuze, ca să nu mai fie atât de laudați.

Asta mi-e greu să înțeleg.

Eu sufăr exact invers.

Dar aici trebuie să înțelegeți un lucru. În viața aceasta imperfectă, în care stăpânul este cel al întunericului și noi ne strecurăm, luptând cu stăpânul întunericului, să ajungem la Stăpânul Luminii, dar nu putem ajunge comod, ci prin luptă.

În viața aceasta nu este dreptate. În viața viitoare este răsplătirea ostenerilor și acolo e bucurie, pace și dragoste în Duhul Sfânt cum definește Sfântul Apostol Raiul. Acesta e Raiul. Pace și bucurie și dragoste întru lumina lui Dumnezeu. Aici avem lumina care stralucește în întuneric. Si trebuie să ne luptăm cu forțele întunericului.

Nu să ne mirăm. Să ne mirăm cand n-avem ispite. Fără ispite nu ne putem mântui. Acestea ne ajută la mântuire. Căci mântuirea este dobândită printr-o luptă. Lupta nu va înceta niciodată. Și până în ultima clipă avem ispite și au fost mulți sfinți care au ajuns la o treaptă de sfințenie, dar s-au mândrit și au căzut.

Și apoi, aducându-și aminte de unde au căzut, au reluat drumul nevoinței, al smereniei, al ispitelor ca să se mântuiască.

Deci toate aceste ispite, până la urmă, care se pun în calea reactivării de drept a Mitropoliei Tomisului, putem spune că o vor pune într-o și mai frumoasă lumină în momentul în care harul Sfântului Duh va pogărî asupra Sfântului Sinod și asupra Patriarhului României pentru votarea reactivării, practic.

Aveți speranță / sunteți optimist pentru următorul Sinod ...următoarea ședință a Sfântului Sinod?

Sfântul Sinod se întrunește cu rugăciune - se face Liturghie - și se întrunește în numele Adevărului!

Eu am făcut o petiție către cancelaria Sfântului Sinod cerând reactivarea Mitropoliei Tomisului știind că este un adevăr atât de probat și cu atâtea argumente. Cum a spus cineva - am întrebat un om înțelept: Ce părere aveți de materialul acesta?

Și mi-a spus: Este de nerefuzat!

Pentru că n-ai cum să-l refuzi. Conține numai adevăr, iar pentru biserică și pentru neam este balsam !

De aceea și în 1975, chiar statul comunist care era amenințat să îi se restrângă hotarele, a activat Arhiepiscopia Tomisiului și a Dunarii de Jos. La Constanța, Episcopia s-a desfințat și în 1975 s-a înființat cu un rang mai mare de Arhiepiscopie, tocmai pentru a nu fi pradă pe baza istoriei a ceea ce și noi punem în evidență, pentru a nu fi justificată această luare a Dobrogei de astăzi, cum a fost luată Dobrogea de Sud, să fie luată și Dobrogea de Nord, sa fie încorporata într-un alt stat.

De aceea doresc și nădăjduiesc în această restaurare firească: ca Mitropolia Tomisului să revină așa cum a fost din veacul IV până în veacul XIV. Zece secole, peste zece secole, avem această Mitropolie. Ea nu s-a întrerupt până în secolul XIV, a fost continuă, unii spuneau că s-ar fi întrerupt, prin secolul VIII, dar avem din secolul IX și X inscripții cu chipurile și numele a doi mitropoliți, Vasile și Anicet.

Și iata izvoarele istorice conchid că această Mitropolie nu s-a întrerupt în secolul XI, a apărut Mitropolia Vicinei, tot în partea județului Constanța, lângă Dunare, și iată această Mitropolie a Vicinei este mama Mitropoliei Țării Românești. Astfel încât cine nu vrea adevărul pentru Biserică, pentru Neam și pentru țară?

Numai dacă nu înțelegi... dar e de neînțeles să refuzi această demnitate a Bisericii și a Neamului. Cred în Adevăr! Merg mereu la peșteră, la peștera Sfântului Andrei, să il rog pe Sfântul Andrei să ne fie mijlocitor pentru Adevăr, pentru locul în care a propovăduit, ca să fie cu adevărat repus în toate drepturile și demnitatea sa.

Am văzut că sunteți prezent adeseori la peștera Sfântului Andrei și vă mulțumim pentru că știm că vă rugați pentru toți, așa cum ați făcut-o și în anii pandemici, să le spunem așa, când ne-ați susținut prin rugăciunile și prin slujbele pe care le-ați ținut zilnic, practic. Și înțeleg că de atunci, numai zilnic, țineți zilnic Sfânta Liturghie.

Pentru că știu că dacă a venit un val mai vin și alte valuri.

Asta vorbeam noi înainte de a începe această emisiune, pentru că la Forumul Economic Mondial de la Davos deja s-a anunțat următoarea pandemie, așa-numita „Boală X”. Forum unde s-a spus foarte clar:

Va vom lua drepturi și libertăți, urmează aceleași campanii de vaccinare... Asta dacă o conjugăm cu faptul că OMS obligă țările să semneze „Tratatul antipandemic” - pe care și România il va semna cu ochii închiși - ne apropiem de vremuri grele.

Eu țin minte - că chiar vroiam să vă întreb - când am fost o dată cu un grup de băieți de la Starea de Libertate la Înaltpreasfinția Voastră, chiar la reședință, și unul dintre ei, nu știu dacă era unul dintre cei doi trecuți dincolo, dacă era Făgădaru sau Marius - Dumnezeu să-i ierte! - v-a întrebat dacă nu vi se pare că ne apropiem de Apocalipsă. Și atunci, Înaltpreasfinția Voastră ne-a dat un răspuns foarte surprinzător, pentru mine cel puțin. Ați zis ceva de genul: Nici în o mie de ani! Să nu vă mai gândiți la așa ceva!

Asa este. Voi pune Apocalipsa, că o voi preda la studenți, eu am predat-o așa subțiit dar o voi preda la studenți public și va fi Apocalipsa tălmăcită, nu după capul meu, ci după Sfinții Părinți. Să înțeleagă toți ziariștii care vor să fie mari exegeți ai Apocalipsei, să înțeleagă că Apocalipsa încă-i departe. Semne sunt tot timpul. Și ne spune Mântuitorul: vor fi războaie și zvonuri de războaie, cutremure și pe alocuri foamete, dar încă nu este sfârșitul.

Ne spune când este sfârșitul, avem explicit: Și se va propovădui Evanghelia la toată făptura și atunci va veni sfârșitul. Noi mai avem să propovăduim la două părți din omenire care n-au primit Evanghelia. Mult în Asia, în China, în India, în alte părți, nu s-a propovăduit Evanghelia. Și se va converti rămășița lui Israel.

Mai avem până la acestea. De aceea și va veni pe urmă Antihrist. Unii l-au identificat în cel puțin 50 de personaje. Până acum, de când eram copil, tot a venit Antihrist, dar nu a mai venit.

Ei, erau doar alții mai mici, împielițați, cum se zice.

Asta-i interesant. Nu mă gândesc niciodată la argumentele astea. Eu mă gândesc la argumentele lumii acesteia...

Nu-s ale mele, sunt ale lui Dumnezeu.

Deci nu vă temeți de noi pandemii și de noi restrângeri de drepturi și libertăți? De un fel de pandemie 2.0?

Nu. De ce să mă tem?

Eu vă întreb ca să audă și telespectatorii.

Sa fim mai demni si să ne apărăm drepturile.

Că iată, tot din principiile învățăturii Mântuitorului, din învățătura propriu-zisă a Mântuitorului, provin și drepturile omului, care sunt drepturi firești, ale persoanei care are nevoie de libertate, de demnitate, să aibă un statut social în viață. Acestea nu sunt fără o rădăcină, chiar în timpul comunismului, ei propovăduiau – deși nu împlineau întocmai, că era multă demagogie –, dar aveau la loc de cinste principiile acestea ale dreptății și echității, dar fără să recunoască de unde vin.

Nu recunoșteau pe autorul lor, pe Dumnezeu. Dacă Îl combați pe Cel ce le-a adus, nu mai poți să le împlinești. De ce a fost atâta demagogie? Pentru că L-au scos pe Dumnezeu din viața oamenilor. Noi pe Dumnezeu nu trebuie să-L scoatem nici din sufletele noastre, nici din societate. Câtă vreme vom fi cu Dumnezeu în suflet și în viața noastră și în societatea noastră, vom avea mereu scut de apărare împotriva răului.

Împotriva răului trebuie să luptăm cu toții și fiecare în parte. Fiindcă viața aceasta este o luptă împotriva răului. Întrucât viața viitoare este o biruință și o bucurie nesfârșită și mereu crescândă.

Amin.

Și totuși, apropo de dreptate și de echitate, mie mi se pare că se construiește un gard. Mă fac avocatul fricii, ca să spun așa, ca să capăt mai multă încurajare de la înalta știință a voastră. Mi se pare că se construiește un gard, zăbrea cu zăbrea, în fața noastră pentru a ni se lua dreptatea și pentru a ni se lua libertatea.

De exemplu?

De exemplu: E-Factura, sărăcirea constantă. De exemplu: implicarea, care se tot vehiculează, a României în războiul ucrainian și așa mai departe. Toate astea mi se pare că se aliniază ca să ne pună pe toți la zid.

Sunt intenții. Nu înseamnă că sunt drumuri trasate spre acest ideal negativ.

Deci ne încurajați la luptă civică în continuare?

Sigur. Cu toții spuneau: „vine război!”. La toți le-am spus: „nu vine războiul!”. Iată, astăzi s-a vorbit și despre comandantul Armatei, că a speriat lumea cu războiul. Da. Și i se cere socoteală. Cum să sperii așa?

Armata oricum trebuie să fie pregătită oricând.

Câtă mai e...

Corect. Iertare. Revenind la ce ați spus înainte, legat de statalitate, putem spune că Mitropolia Tomisului întărește și statalitatea, pentru că ați menționat acel act din 1975, la fel cum și Mitropolia Ardealului, când a fost reînființată, practic putem spune că întărește și acum românitatea și istoria românească a Transilvaniei. Putem să facem această paralelă? Dacă Mitropolia Ardealului nu a deranjat cu nimic arhitectura, să spunem așa, statală, ar putea Mitropolia Tomisului să o întărească în aceeași măsură?

Sigur. Certificatul de naștere al poporului român nu este în altă parte decât în Dobrogea. Transilvania, Moldova și Țară Românească n-au fost organizate până în secolul al XIV-lea.

Abia atunci au început să se organizeze statal. Scythia Minor era o provincie de sine stătătoare. Așa s-a înființat Mitropolia. Pe principiul acesta provincial, era o provincie de sine stătătoare, care a avut o capitală, Tomisul. Și iată, de aceea, acolo, împăratul Traian și-a construit și columna, care-i certificatul de naștere al poporului român, că a cucerit Sciția Mică și-a devenit provincia Dobrogei, dar provincie distinctă.

Și columna lui Traian, care are metopele și astăzi, și am pornit o campanie să se refacă, întreaga columnă, cum a fost, se află în metopele din muzeul de la Adamclisi. Sigur, acela e certificatul de naștere al poporului român, pentru că se pare că cetatea Adamclisi a fost prima creștinată, că era aproape de peștera Sfântului Andrei.

Sfântul Apostol Andrei acolo slujea, acolo se odihnea și mergea la propovăduire. Și iată unde a început propovăduirea. Acolo s-a construit columna ca semn al nașterii poporului român, pentru că din unirea dacilor cu romanii – și aceasta a început înainte de Hristos – s-a format o populație dacoromană. Din această populație dacoromană au răsărit românii și iată că românii se afirmă acolo prin columna lui Traian, care este certificatul de naștere al poporului român.

Dacă mă gândesc bine, sfânta Mănăstire „Sfântul Apostol Filip” tot în zona aceea este.

Eu am înființat acolo mănăstirea pentru că el a iubit atât de mult Dobrogea și a fost și acolo cetate mare și acolo sigur a fost cetate creștinată. Cu multe bazilici și acolo a fost episcopie și am înființat acolo pentru că sunt vestigii atât de valoroase și a fost cea mai vestită biserică acolo, este o carieră de marmură.

Și, dintre bisericile care sunt acolo mai mari și mai mici, erau făcute biserici ca să încapă în același timp toți locuitorii care deveneau creștini. Biserica cea mai mare din cetate, Adamclisi, are temelie acolo pe 28 de stâlpi, de 50 de metri lungime. La Histria, care e prima cetate atestată în Dobrogea, e o catedrală de 65 de metri și foarte largă.

Reconstruiesc exact cum a fost pentru că avem toate proiectele și releveele. Și iată, să refacem catedrala sau biserica de marmură, când acea carieră de marmură există lângă Mănăstirea „Sfântul Filip”, și să facem deasupra Mănăstirii „Sfântul Filip” biserica de marmură. Noi acum reconstruim o biserică tot din cetate, Adamclisi, deja am făcut demisolul și acum ridicăm partea de deasupra.

Practic, va fi o catedrală a vechii românități acolo.

Sigur, noi trebuie să activăm cât mai multe din vechile vestigii.

Am văzut că din ce în ce mai multă lume ascultă Liturghia transmisă pe pagina Arhiepiscopiei Tomisului și v-am văzut acolo neobosit de dimineață până seara, exact ca în timpul pandemiei. Ceva oboseală?

Cum rezistați?

Liturghia odihnește, nu obosește. Și, de când săvârșesc Sfânta Liturghie în fiecare zi, n-am fost nici într-o zi bolnav. Așa am trecut trei ani și ceva, nici boală, nici oboseală. Nu există așa ceva, pentru că rugăciunea împrospătează, rugăciunea aduce harul, care înnoiește puterile.

Cum spune Sfântul Apostol Pavel, însuși Duhul Sfânt se roagă în noi cu suspine negrăite. Când te rogi, nu mai ești singur, ai scut pe Dumnezeu. Or, Dumnezeu este și viață, și sănătate, și pace, și dragoste, și putere.

În pandemie creștinii au avut, de fapt, ca „vaccin” - să spunem așa, între ghilimele, evident – Sfânta Împărtășanie.
Și, cu toate acestea, a fost refuzat acest „medicament, care este trupul și sângele Mântuitorului nostru, prin închiderea bisericilor, prin sfatul acesta neomenesc de a se folosi lingurițe de plastic... Dacă se reia pandemia, cum se zvonește, ce ne recomandați? Cum ar trebui să se împărtășească ortodocșii?

E definitiv stabilit: Nu ne trebuie mai multe lingurițe. Lingurița o reprezintă pe Maica Domnului, care e curată pentru că ea ni-L dă pe Hristos și nimeni nu se poate îmbolnări. Au cercetat oamenii de știință și au văzut că în Sfântul Altar sunt foarte rar microbi, iar în Sfântul Potir deloc. Deci au cercetat științific.

Atunci de la ce să se îmbolnăvească, dacă nu sunt microbi? Se pot însănătoși sau sănătatea șubredă se poate întări, dar nu se pot respecta aceste reguli care n-au nimic de-a face cu spiritualitatea și cu minunile. Biserica, de aceea, este autonomă și are regulile ei și ea este succesoarea bisericii de la Cincizecime.

Ortodoxia nu se deosebește de biserica apostolică din veacul I. Este aceeași. A dovedit-o baptiștilor care au studiat, mulți la număr, în toate bibliotecile, văzând că n-au o biserică și o învățătură deplină, erau nemulțumiți [și și-au zis] „hai să studiem, să facem noi biserica din veacul I”. Au studiat, s-au dus să observe pe la catolici, pe la protestanți, și nu era corespunzătoare cu ce au studiat.

Au venit la ortodocși și au găsit identitate și au trecut cu toții într-o singură zi la ortodoxie, fără să îi îndemne altcineva decât Adevărul.

Eu acum îmi dau seama, în clipa în care Înaltpreasfinția Sa a zis chestia cu Altarul, cu microbii, cu Sfântul Potir, cu lingurița, eu conectez între ele lucrurile astea două, anume... planurile lor de a ne înjuga cu o nouă pandemie și așa mai departe, cu atacurile concertate împotriva acestor figuri bisericești despre care vorbim...

în special împotriva Înaltpreasfinției Sale...

dar și a Preafericitului Părinte Patriarh...

... nu v-au fost iertate aceste adeveriri ale rolului Bisericii, care nu are de ce să fie subordonată statului.

Noi nu avem nevoie de iertare. Iertarea e numai de la Dumnezeu.

E adevărat.

Între ghilimele...

Tovarășii de la butoane, să zicem așa. Iertarea tovarășilor. Iertarea bolșevicilor.

Dar nu vi se pare că sunt legate? Nu v-ați gândit vreodată că sunteți luat în colimator exact pentru faptul că purtați acest...

Eu nu mă supăr, nu mă înspăimânt și viața trebuie să fie luptă. Adevărul nu se poate menține decât prin luptă.

Amin!

Amin!

Eu, personal, mi-am găsit toate răspunsurile, pe tema această. Adică cred că avem un conținut foarte încurajator pentru telespectatorii noștri.

Cred că ne-ar mai trebui, acum că noi suntem la început de drum cu această emisiune, o binecuvântare și un cuvânt de întărire pentru cei care ne urmăresc, prietenii noștri care au fost alături de noi în toți acești trei ani și care, la rândul lor, ne-au întărit pe noi.

Și pe care îi încearcă o oareșcare deznădejde în acest orizont de așteptare sumbru. Cu ce puteți să-i încurajați?

Iată:Iubiți credincioși români, iată, în fiecare zi noi avem de dat o luptă. Să nu vă închipuiți că lupta încetează vreodată. Pentru că diavolul n-are somn. Și, dacă nu se luptă împotriva noastră, nu-și găsește sensul existenței sale.

Dar din această luptă noi putem să ieșim biruitori. De aceea a îngăduit Dumnezeu ispitele, ca să ne ridice mai sus. Fiecare ispită biruită ne apropie și mai mult de Dumnezeu. Nu vă înspăimântați de zvonuri și de tot felul de amenințări! Amenințările sunt false totdeauna. De Dumnezeu să aveți frică, dar și condescendență și dragoste.
Pe Dumnezeu Îl avem în iubirea noastră cea mai mare, ne este frică pentru că nu ținem iubirea pe care ne-a dat-o, rănim iubirea lui Dumnezeu și greșim.

Dar frica noastră de Dumnezeu, dacă ne căim mereu de câte ori greșim, se transformă în și mai multă dragoste, de aceea Sfinții Părinți subliniază că Fiul lui Dumnezeu a coborât din Cer și s-a făcut om și ne-a răscumpărat prin patima, moartea, îngroparea și Învierea Sa, dar nu ne-a adus de unde am căzut, ci ne-a suit mai sus, în Casa bunătăților Părintelui Său Ceresc.

De aceea, dacă suntem mai credincioși și mai rugători, n-avem de ce să ne temem. Și luați aminte că sfârșitul e departe. Nu vă gândiți că vine Apocalipsa. Toți folosesc, mai ales la televiziunii, cuvinte pompoase cu Apocalipsa. Vine o grindină, vine o cădere de zăpadă, o ploaie - Apocalipsă. Păi noi confundăm termenii.

De aceea „îndrăzniți, nu vă temeți”, spune Mântuitorul.

Lui să ne încredințăm viața, nădejdea, rugăciunea, căința noastră, dragostea și bucuria noastră și El nu ne va dezamăgi niciodată.

El ne răsplătește nu pe cât facem noi jertfă, înmulțit ne răsplătește în fiecare zi și așa ne va răsplăti și la sfârșitul vieții și mai ales la sfârșitul veacului acesta.

Să ne ajute Dumnezeu, mergem împreună, ne rugăm împreună, priveghem și ne rugăm cum ne-a îndemnat Măntuitorul Hristos. Luați aminte când vă rugați, cum citim și în Acatistul Sfântului Trifon, Dumnezeu să fie simțit prezent în mintea și în inima noastră. Când Îl simțim viu și lucrător în noi, atunci Îl avem pe Dumnezeu. Dacă ne rugăm cu gura, dar nu și cu mintea și cu inima, ne prefacem că ne rugăm. Să ne rugăm profund, iertând pe toți cei din jur, iubind și pe vrăjmașii noștri, iar rugăciunea cu credință, cu iubire și cu iertare, simțindu-L pe Hristos înăuntrul nostru, va aduce roade bogate.

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Amin. Amin. Sărutăm dreapta. Mulțumim frumos. Binecuvântați!

De-acuma începeți să vă iertați dușmanii!