Astăzi se împlinesc 35 de ani de la nașterea în Ceruri a lui Traian Marian, un mare trăitor creștin al închisorilor comuniste. Împreună cu Traian Trifan, fratele său nedespărțit de luptă și credință, a fost îndrumător pe calea desăvârșirii creștine pentru frații săi din temnițele antonesciene și comuniste.

Ajunși în Penitenciarul Aiud în anul 1941, puși în situația de a executa condamnări de 17 sau 20 de ani pentru faptul că erau comandanți legionari, avocații Traian Trifan și Traian Marian, beneficiind de autoritatea pe care o aveau încă din libertate, au arătat că singura cale de a trece nevătămați sufletește prin acest infern este credința. Au fost urmați de tineri care aveau să devină sfinți ai închisorilor comuniste: preotul Vasile Serghie, Valeriu Gafencu, Ioan Ianolide, Anghel Papacioc (Părintele Arsenie Papacioc), Virgil Maxim, Marin Naidim, Nicu Mazăre, Aurel Dragodan, Ion Schiau, Constantin Pascu și alții. Sfânta Scriptură, Patericul și primele trei volume din Filocalii, pe care le primiseră în dar de la Părintele Arsenie Boca, au fost merindele de drum.

Trăiau rugăciunea inimii. Părintele Atanasie Ștefănescu, și el fost deținut politic, călugărit în ultimii ani de Părintele Justin Pârvu la Mănăstirea Petru Vodă, spunea despre cei doi titani ai închisorilor comuniste: "Lumina de pe fața lor, blândețea, răbdarea, suportarea suferinței, frigul, foamea, lovirile de tot felul erau tot atâtea momente de bucurie pentru ei”.

În 1942, cei doi deținuți politic sunt mutați disciplinar la închisoarea Suceava, pe motiv că au refuzat să meargă pe front pentru a se "reabilita”. "Pe front merg, dar nu am ce reabilita. Față de neam nu am greșit cu nimic”, avea să scrie Traian Trifan într-un memoriu adresat autorităților. Traian Marian a susținut poziția camaradului său, înțelegând să meargă pe front ca român, dar ca om liber, nu ca ocnaș.

În momentul în care trupele sovietice de ocupație se apropiau de Suceava, autoritățile locale îi eliberează pe deținuții politic, sub promisiunea că se vor preda autorităților când vor ajunge la domiciliile lor. Fapt care se va și întâmpla. Odată ajunși acasă, cei doi merg la închisoarea Codlea, unde se predau. De acolo sunt trimiși la penitenciarul Aiud, locul lor de detenție până la eliberare.

Traian Marian și Traian Trifan au ținut legătura cu călugării de la mănăstirile Sâmbăta și Râmeț. N-au fost înțeleși de la început de toți frații lor, dar încetul cu încetul calea filocalică a câștigat tot mai multe suflete. Celulele au devenit adevărate chilii, închisoarea a devenit mănăstire, cu program de rugăciuni, studiu, meditații, convorbiri duhovnicești. Îmbinau munca cu rugăciunea inimii, făcându-și funie spre Cer. Toate acestea se întâmplau până în 1948, în timpul cât au fost deținuți la Aiud și Galda de Jos. Odată cu insturarea regimului ateo-comunist, în închisori s-au instituit teroarea, crima, reeducarea, ruperea totală a legăturilor deținuților cu exteriorul. În aceste condiții, Traian Marian și Traian Trifan au devenit monumente de demnitate, nu au făcut compromisuri, au acceptat suferința, mărturisind Adevărul.

După executarea pedepsei de 15 ani de temniță grea, fiind foarte bolnav, Traian Marian este eliberat. S-a întors în Codlea (județul Brașov), trăind auster. Ducea o viață retrasă, continuându-și programul de rugăciune și studiu. Urca des pe Măgura Codlei, unde le recita nepoților poezii de George Coșbuc, Octavian Goga, dar mai ales din Mihai Eminescu, atât de drag sufletului lui. Într-unul din aceste urcușuri, fiind împreună cu unul dintre nepoții săi, a fost înconjurat de o haită de lupi. Traian Marian a început să se roage. Ca printr-o minune, lupii s-au îndepărtat, lăsându-i să-și continue drumul.

Împărțea celor interesați volume din Filocalia românească și cărți fundamentale ale literaturii române. Era nelipsit de la slujbele bisericești.

Îi mulțumesc doamnei Maria Trifan, fiica mărturisitorului Traian Trifan, care ne-a pus la dispoziție o fotografie a lui Traian Marian, dăruită lui Traian Trifan acum 80 de ani, în ziua de 30 ianuarie 1941, înaintea arestării, și pe care o publicăm aici și pentru cititorii ActiveNews. Tot într-o zi de 30 ianuarie, de ziua Sfinților Trei Ierarhi a anului 1987, când avea vârsta de 78 de ani, Traian Marian avea să plece la Domnul, după ce a pregustat Împărăția lui Dumnezeu încă din viața pământească.