Fix o lună de la Ultimatumul Sovietic. 26 iulie 1940. Incredibil! Ion Gigurtu, prim-ministrul României, declară lui Hitler că „România este pregătită să facă concesii” și-l întreabă cum „ar putea fi convins poporul român despre necesitatea sacrificiilor în favoarea Ungariei și Bulgariei”.

La 26 iulie 1940, Ion Gigurtu, prim-ministru al României, și Mihail Manoilescu, ministru al Afacerilor Străine, au făcut o vizită în Germania, unde s-au întâlnit cu Adolf Hitler, căruia îi fusese înmânat, cu puțin timp înainte, răspunsul lui Carol al II-lea la mesajul Führer-ului din 15 iulie 1940.

Prin scrisoarea respectivă, regele preciza că „România nu se poate abate nicio clipă de la principiul etnic, principiu care poate fi satisfăcut în mare măsură prin schimburi de populație, care ar urma în mod sistematic și cu caracter obligatoriu, pentru a reduce sau suprima acuitatea problemelor minorităților naționale”.

Conținutul discuției dintre Ion Gigurtu și Adolf Hitler a fost sintetizat de Paul Schimdt, interpretul Führer-ului, în Nota de convorbiri:

„Primul ministru Gigurtu i-a mulțumit în primul rând Führer-ului pentru că i-a oferit prilejul acestei convorbiri și și-a exprimat speranța că i se va indica o cale pentru rezolvarea, pe baza justiției, a dificultăților existente.

Pentru România situația este foarte dificilă; nu atât de mult din cauza necesității de a face concesii teritoriale la viitoarele negocieri cu Ungaria și Bulgaria, ci mai degrabă din cauza timpului fixat pentru aceste negocieri, numai la puțin timp după ce poporul român a fost obligat să cedeze Rusiei, Basarabia și nordul Bucovinei. Acest lucru a dus poporul într-o astfel de stare, încât regelui îi vine deosebit de greu să cedeze din nou.

Cu toate acestea, România este pregătită să facă concesii deoarece este pe deplin conștienă de situația în care se află și de dorința Führer-ului de a stabili o nouă ordine în Europa din care el vrea ca și România să facă parte.

Guvernul român speră însă că vecinii ei vor vor fi de asemenea rezonabili și își vor formula cererile în limitele care vor face posibilă instaurarea unei stări permanente de pace în Balcani.

Ar fi deplorabil și fără folos dacă Ungaria și Bulgaria vor formula pretenții atât de mari încât din ele ar lua naștere un nou iredentism românesc. Atât poporul român, cât și regele au însă încredere deplină în simțul de dreptate al Führer-ului”.

După ce a precizat că „România dorește să-și adapteze agricultura necesităților germane, în așa fel încât să creeze o comunitate de interese cu Germania” și a solicitat ajutor german în armament și trimiterea unei Misiuni militare, Ion Gigurtu a arătat că ,,dată fiind marea experiență a cancelarului Reich-ului german în domeniul tratării din punct de vedere psihologic a maselor, guvernul român ar fi deosebit de interesat să afle de la el modul în care ar putea fi convins poporul român despre necesitatea sacrificiilor în favoarea Ungariei și Bulgariei”.

Führer-ul a răspuns că este dificil să dea un astfel de sfat, dar a precizat că „trebuie să i se explice populației române că ea ar trebui să accepte sacrificiile tocmai pentru a evita noi tensiuni, în interesul bunăstării lor economice și financiare, care se poate baza numai pe stabilitate politică și pace”. În ceea ce privește procedura a făcut cunoscut că ,,cea mai bună cale este legătura directă cu Ungaria și Bulgaria”

La întrebarea Führer-ului ce suprafață este pregătit guvernul să cedeze Ungariei, Ion Gigurtu a indicat cifra de 14 000 kmp, Mihail Manoilescu făcând ,,un gest care lăsa să se înțeleagă că acesta nu este ultimul cuvânt al românilor”. Tot Mihail Manoilescu ,,s-a interesat dacă se poate avea în vedere un arbitraj în cazul că negocierile cu Ungaria și Bulgaria vor ajunge într-un impas”, partea germană respingând ideea.

Uluitor!

În loc să protesteze chiar și numai împotriva ideii de cedare, prim-ministrul român declară de la început, în fața celui care insista pentru rășluire, că țara era pregătită pentru concesii (etc. etc. etc.).

Mai mult, îi cere să-l învețe „cum poate convinge poporul român de necesitatea sacrificiilor în favoarea Ungariei și Bulgariei”.

Chiar și Hitler (expert în manipulări) a răspuns că este dificil să dea un astfel de sfat.

În acest context, ceea ce a urmat nu trebuie să mai mire pe nimeni!

Prof. Alesandru Duțu

Titlul aparține ActiveNews