
Sursa foto: zaigwast.deviantart.com

În noaptea de 21 spre 22 iunie 1941, la ora 02:00, Armata Română primește de la generalul Ion Antonescu legendarul ordin: „Ostași, treceți Prutul”!
ORDINUL DE ZI CĂTRE ARMATĂ AL DOMNULUI GENERAL ION ANTONESCU,
CONDUCATORUL STATULUI ROMÂN ȘI PREȘEDINTELE CONSILIULUI DE MINIȘTRI
OSTAȘI,
V'am făgăduit din prima zi a noii Domnii și a luptei mele naționale să vă duc la biruință;
Să șterg pata de dezonoare din cartea Neamului și umbra de umilire de pe fruntea și epoleții voștri.
Azi
a sosit ceasul celei mai sfinte lupte, lupta drepturilor strămoșești și
a bisericii, lupta pentru vetrele și altarele românești de totdeauna.
OSTAȘI,
Vă ordon:
Treceți Prutul!
Sdrobiți vrăjmașii din răsărit și miazănoapte.
Desrobiți din jugul roșu al bolșevismului pe frații noștri cotropiți.
Reîmpliniți în trupul țării glia străbună a Basarabilor și codrii voevodali ai Bucovinei, ogoarele și plaiurile voastre.
OSTAȘI,
Plecați
azi pe drumul biruințelor lui Ștefan cel Mare ca să cuprindeți cu
jertfa voastră ceea ce au supus strămoșii noștri cu lupta lor.
Înainte.
Fiți mândri că veacurile ne-au lăsat aci straja dreptății și zid de cetate creștină.
Fiți vrednici de trecutul românesc.
OSTAȘI,
Veți lupta cot la cot, suflet de suflet, lângă cea mai puternică și glorioasă armată a lumii.
Îndrăzniți să vă măsurați vitejia și să vă dovediți mândria camarazilor nostri.
Ei luptă pe pământul moldovean, pentru granițele noastre și pentru dreptatea lumii.
Fiți vrednici de cinstea pe care v'a făcut-o istoria, Armata Marelui Reich și neîntrecutul ei comandant, Adolf Hitler.
OSTAȘI,
Înainte.
Să luptați pentru gloria Neamului;
Să muriți pentru vatra părinților și a copiilor voștri;
Să
cinstiți prin vitejia voastră amintirea lui Mihai Vodă și a lui
Ștefan-cel-Mare, a martirilor și eroilor căzuți în pământul veșniciei
noastre cu gândul țintă la Dumnezeu;
Să luptați pentru desrobirea
fraților noștri, a Basarabiei și Bucovinei, pentru cinstirea
bisericilor, a vieții și a căminurilor batjocorite de păgâni
cotropitori;
Să luptați pentru a ne răzbuna umilirea și nedreptatea.
V'o cere Neamul, Regele și Generalul Vostru.
OSTAȘI,
Izbânda va fi a noastră.
La luptă.
Cu Dumnezeu înainte!
România intra atunci în războiul de eliberare a Basarabiei și nordului Bucovinei de sub criminala ocupație a Uniunii Sovietice, provincii răpite printr-un dictat ce retrasa zonele de influență ale Germaniei naziste și Rusiei bolșevice, Pactul Ribentropp – Molotov semnat la 23 august 1939. România pierduse în 1940, pe lângă Basarabia și Bucovina, și Transilvania de Nord, dar și două județe din sudul Dobrogei, Caliacra și Durostor.
Aflând de la radio despre trecerea Prutului de către trupele române, regele Mihai I adresează următoarea telegramă generalului Ion Antonescu: ,,În clipele când trupele noastre trec Prutul și codrii Bucovinei pentru a reîntregi sfânta țară a Moldovei lui Ștefan cel Mare, gândul meu se îndreaptă către domnia voastră, domnule general, și către ostașii țării. Vă sunt recunoscător, domnule general, pentru că numai prin munca, tăria și străduința domniei voastre neamul întreg și cu mine trăim bucuria zilelor de glorie străbună, iar ostașilor noștri bravi le urez sănătate și putere ca să statornicească pentru vecie dreptele granițe ale neamului. Trăiască în veci România. Trăiască viteaza noastră armată!”.
Bătălia pentru Basarabia și nordul Bucovinei a impus și pierderi în vieți omenești, răniți și dispăruți. Au fost angajate în operațiunile militare efectivele celor două armate (peste 450.000 de militari români), care totalizau 12 divizii de infanterie, o divizie blindată și 6 brigăzi independente, precum și aviația militară (672 de avioane, dintre care 219 de bombardament și 146 de vânătoare) și forța maritimă (3 distrugătoare, două submarine și alte vase mici).
La 27 iulie 1941, întreg teritoriul istoric românesc din Est fusese eliberat, ceea ce arată puterea Armatei Române cu credință în Dumnezeu contra Armatei Roșii cu picioare de lut și conducători sifilitici ca homosexualul Lenin și ai lui.
Populația românească din provinciile istorice a salutat cu entuziasm eliberarea și a oferit momente de fraternitate deosebite. Până la acest punct atât Conducătorul statului, general Ion Antonescu, cât și mare parte a politicienilor români căzuseră de acord că eliberarea trecea drept obiectiv al politicii naționale.
„Dacă mor – este pentru Bucovina și Basarabia. De ar fi să reîncep, aș face la fel …”, avea să spună Mareșalul mamei sale în după-amiaza zilei de 1 iunie 1946, înainte de-a fi condus spre locul de execuție de la Jilava, după cum amintește Profesorul Gheorghe Buzatu. VIDEO CU ORDINUL MAREȘALULUI:
https://archive.org/details/o-zi-mare-o-zi-de-reculegere-adanca-22-iunie-1941/mode/2up
"Guvernamantul Basarabiei - Basarabia desrobita" 1943
https://archive.org/details/guvernamantulbasarabieibasarabiadesrobita1942
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
https://archive.org/details/o-zi-mare-o-zi-de-reculegere-adanca-22-iunie-1941/mode/2up
descarcare gratuita fara cont.
Ca si acum, in loc sa stea in banca lor, romanii, prin CSAT, hotarasc sa trimita armament in Ucraina, impotriva rusilor.
O sa ne invatam minte, vreodata?!
Ca fapt divers,când Armata Romana lupta peste Nistru ,cea australiană sau neo-zeelandeza luptau în Egipt !Sigur,poate credeți ca Egiptul era un vechi teritoriu australian,pe care ei îl eliberau...
Antonescu mereu a fost ghiocel in fata lui Hitler, de cand dadea mana la sosire, pana cand se salutau la plecare.
Ce exemplu dati despre Egipt, e complet lipsit de logica, in contextul dat.
Apreciez comentariul dumneavoastra, ma asteptam la astfel de reactii.
Antonescu mereu a fost ghiocel in fata lui Hitler, de cand dadea mana la sosire, pana cand se salutau la plecare.
Ce exemplu dati despre Egipt, e complet lipsit de logica, in contextul dat.
Apreciez comentariul dumneavoastra, ma asteptam la astfel de reactii.
„Și în lupta pe care o purtăm, puteam eu, când se băteau germanii cu rușii, după ce am luat Basarabia, puteam să mă opresc? Sau să fi făcut cum spun unii: să fi așteptat că ne-ar fi dat-o la pace englezii. Puteam să stau cu brațele încrucișate când germanii se băteau cu rușii și să ni se dea Basarabia de către englezi? Și, dacă am pornit la luptă, fără Germania nu am fi luat Basarabia. Bravura soldatului român? Priceperea generalului Antonescu? Sunt mofturi. Putea să fie generalul Antonescu de un miliard de ori mai priceput și soldatul român de un miliard de ori mai brav, Basarabia și Bucovina nu le-am fi luat de la ruși. Și după ce le-am luat cu ajutorul armatei germane puteam să mă opresc la Nistru? Puteam eu să spun: eu mi-am luat partea mea, mă opresc aici. Ca doi țărani, care pun ce au împreună ca să-și are locul și după ce unul și-a arat să-i spună celuilalt: eu nu te mai ajut pentru că eu mi-am făcut treaba mea. Dar aceasta n-o fac nici doi țărani. Și cum mi se poate pretinde mie să fac eu aceasta pe plan militar? Ar însemna să dezonorez armata și poporul român pe veci. Ar fi fost o dezonoare pentru noi să mă fi dus până la Nistru și să le fi spus nemților apoi: la revedere!” Ion Antonescu
Dacă, din punct de vedere politic și din alte considerente, trecerea Nistrului poate constitui un subiect de discuție (în condițiile în care analiza ține cont de împrejurările acelui moment din istorie, nu de cele post factum, cum se procedează de obicei), din punct de vedere militar nu există nicio urmă de îndoială privind necesitatea continuării acțiunilor de luptă, într-un moment în care armatele sovietice nu erau nici pe departe înfrânte și în care armata ungară continua lupta alături de Wehrmacht. De altfel, după 1989 nu a fost pusă niciodată sub semnul întrebării motivația trecerii Tisei de către armata română în 1944, trupele noastre ajungând să lupte până pe teritoriul Austriei, ceea ce demonstrează că, în situații asemănătoare, criteriile de evaluare sunt subiective. (Manuel Stanescu).
Lasand in spate Nistrul, cucerind Odessa si izgonindu-I pe rusi din Crimeea si Caucaz, ii explica Ion Antonescu lui Hitler, Romania va fi pusa definitive la adapost de viitoarele agreisuni terestre si atacuri aeriene venite din partea Rusiei. Din acest motiv si numai in acest scop politic s-a continuat razboiul din est; ca sa se impinga cat mai departe Rusia de gurile Nistrului si Dunarii. (din cartea “Maresalul Antonescu la Odessa”, Jipa Rotaru, Octavian Burcin, Vladimir Zodian, Leonida Moise 1999)
“Trebuie sa marturisesc fara nici o ezitare, franc si categoric, ca am trecut Nistrul pentru ca am avut interes politic, militar si economic. a) Politic, fiindca daca Germania ar fi iesit victorioasa din aceasta lupta, ar fi tratat tara cu brutalitate, ar fi pedepsit-o pentru felonie, si, ca o consecinta, orice sansa pentru rasturnarea arbitrajului de la Viena ar fi fost exclusa(…) b) Economic, fiindca eram la limita posibilitatilor economice (…)Reluand Basarbia si luand Transnistria (…) am putut pune la timp capat atta crizei alimentare cat si celei industrial. c)Militar. In Transnistria, la Odessa si in Crimeea se gaseau bazele marinei si aviatiei rusesti. Cu alte cuvinte Transnistria si Crimeea au reprezentat si reprezinta zona noastra de securitate militara, dinspre est si gajul nostrum politic. Nu ni s-a cerut de catre germani sa trecem Nistrul. L-am trecut din proprie vointa fiindca asa imi impuneau atat teama de consecintele politice care ar fi putut decurge din oprirea la Nistru, cat si interesele de ordin economic si militar. Astazi discutam cu Germania de la egal la egal” (Ion Antonescu) – ibidem.
Prin angajarea armatei romane in razboi cu rusii pana la final, Antonescu isi crea argumente in discutiile repetate cu Hitler despre Ardeal. Iată ce spunea Antonescu pe 11 februarie 1942, în timpul unei întâlniri cu Hitler: „Dar poporul român are o misiune și față de el însuși: Transilvania. Poporul român s-a născut în Carpații Daciei, a trăit în unitatea geopolitică a Daciei, pe care nici Imperiul Roman Unificator nu a înlăturat-o și nici invaziile nu le-au putut îndepărta. Poporul român luptă astăzi în contra slavismului și a comunismului, dar mâine el va trebui să lupte contra celor care i-au luat pământul fără luptă.” Iată că, cu mult înaintea datei de 23 august 1944, Antonescu îl avertiza pe Hitler de ce avea să urmeze dacă Ardealul nu va fi retrocedat. Astfel de afirmații directe au fost făcute de către Antonescu permanent.
Nu pot sa uit pozitia de ghiocel pe care o avea ion Antonescu in fata lui Hitler comparativ cu atitudinea finlandezilor, la masa, in tren, cand discutau strategii militare cu acelasi Hitler.
Daca nu trceam Nistrul, multi dintre noi aveau bunicii in viata la nasterea noastra.
Viziunea strategica militara impune, prin definitie, gandire in perspectiva, nu numai de moment, ceea ce Antonescu nu avea.