Captură foto: Youtube/ Romania Regional
2 decembrie 1935: Se naște la Poiana Mărului, comuna Mălini, județul Suceava - (regiunea Baia, la vremea respectivă) pe atunci, Nicolae Labiș, fiul Anei-Profira Labiș (n. Luca- Aasandrei) și al lui Eugen Labiș, învățători. începe școala primară în satul natal, având-o învățătoare pe mama sa. Trăiește experiența unei vieți lipsite de griji, într-o familie iubitoare și în mijlocul „veșnic încântătoare”.
1940: La vârsta de cinci ani învață să citească singur, ajutat de elevii mamei sale. Până la vârsta școlară citește mai multe cărți de povești și desenează cu ovație după diferite ilustrații. Primele versuri le-a scris la finalul clasei I. Copiăria lui Labiș a fost marcată de două experiențe, una fericită și alta tragică. Peisajul miraculos al pădurilor din zonele premontane, pe care copilul le colindă împreună cu tatăl său, întâlnind sălbăticiuni, ciobani cu turme de oi, rapsozi populari, își lasă amprenta asupra acestuia.
1940-1945: Experiențele războiului, cu o realitate brutală, zdruncină liniștea familiei, tatăl fiind mobilizat pe frontul de răsărit, iar mama și cei doi copii obligați să se refugieze lângă Câmpulung Musce, satul Vacarea, unde urmează clasa a III-a. Aici, cu prilejul unei serbări școlare, se afirmă surprinzător cu primele versuri satirice Telegrame (poezie de subsemnatul).
1945: Revine la Poiana Mărului, comuna Mălini. Întors din refugiu, găsește în satul natal urmele nefaste ale frontului: gospodării părăsite, femei văduve, copii orfani, proiectile neexplodate și, mai ales, casa goală și devastată. În clasa a IV-a era un pasionat cititor de povești, povestiri și poezii specifice vârstei.
1946- 1951: Face studiile liceale la Liceul „Nicu Gane” din Fălticeni, clasele I-IV, respectiv ciclul gimnazial. Continuă îndrumat de profesorul de limba română, Vasile Popa, să compună, adunând poezii într-un caiet, sub titlul Caietul unui adolescent. Adună folclor, culege din zona natală poezii populare care vor fi publicate postum. Însemnări de lectură, rezumate și câteva versuri se regăsesc într-un jurnal, sub genericul Antologie și informații literare. Se face cunoscut în mediile școlare ca autor de versuri. La 13 ani conduce cenaclul literar.
1950: Participă la Consfătuirea Tinerilor Scriitori din Moldova, fiind cel mai tânăr dintre participanți. Uimește prin cultura vastă și se impune „ca o minune locală”. În decembrie 1950 i se publică în revista Iașul nou poezia Fii dârz și luptă, Nicolae!, considerată debut. Îi apar în același periodic și alte versuri, unele semnalate cu pseudonimul N. Mălin.
1951: Se transferă la Școala Medie nr.1( azi Liceul Național din Iași), unde va absolvi clasa a X-a. Este distins cu premiul I la Concursul Național de Limba și Literatura Română. Apare poezia Gazeta de stradă, considerată debut bucureștean, în Viața românească, numărul 6.
1952: Selectat prin concurs este înmatriculat la Școala de literatură „Mihai Eminescu” din București, unde audiază cursuri ținute de Camil Petrescu, Tudor Vianu, Mihail Sadoveanu. Urmează la fără frecvență clasa a XI-a la Liceul „Nicu Gane” din Fălticeni, și tot aici susține examenul de absolvire . Face parte din echipa redacțională a revistei Ani de ucenicie, scoasă de elevii Școlii de literatură „ Mihail Eminescu”. După absolvire se înscrie la Facultatea de Filologie a Universității din București, pe care o abandonează încă din primul an. Este redactor la Contemporanul și Gazeta literară.
1954: Publică în Viața românească - numărul din octombrie - Moartea căprioarei, care îi face cunoscut talentul și sensibilitatea poetică. Este pus în discuția organizației Uniunii Tineretului Muncitor (U.T.M), dat afară din motive bizare, printre acelea că citea literatură decadentă (Eminescu, Blaga, Barbu, Bacovia, Villon, Baudelaire și alți mari poeți simboliști francezi).
1955- 1956: Ani productivi de creație literară. Publică majoritatea revistelor literare ale timpului și colaborează intens la revistele pentru copii. Îi sunt editate două cărți de versuri - Primele iubiri - debut editorial și Puiul de cerb - placheta pentru copii, singurele antume.
1956: Predă la tipar Lupta cu inerția, care va apărea, cenzurată, după moartea lui.
1956: În noaptea de 9 spre 10 decembrie, suferă un accident ciudat de tramvai și se stinge după aproape două săptămâni de agonie. Pe patul de spital a dictat poezia Pasărea cu clonț de rubin (mai jos - interpretată și ca o posibilă referire la regimul bolșevic - n.n.).
Sursa: Nicolae Labiș, Moartea căprioarei, pref: Răzvan Voncu; cronologie: Margareta Labiș; repere critice: Ana Munteanu; Editura Jurnalul Național, București, 2009.
Pasărea cu clonț de rubin
S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat.
Nu mai pot s-o mângâi.
M-a strivit,
Pasărea cu clonț de rubin,
Iar mâine
Puii păsării cu clonț de rubin,
Ciugulind prin țărână,
Vor găsi poate
Urmele poetului Nicolae Labiș
Care va rămâne o amintire frumoasă...
S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat.
Nu mai pot s-o mângâi.
M-a strivit,
Pasărea cu clonț de rubin,
Iar mâine
Puii păsării cu clonț de rubin,
Ciugulind prin țărână,
Vor găsi poate
Urmele poetului Nicolae Labiș
Care va rămâne o amintire frumoasă...
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.