Încă de copil, manifestă un viu interes pentru pictură, primele încercări le face pe cutii de carton pentru pălării, primite de la mătușa sa, croitoreasă de lux. La zece ani a început să frecventeze cursurile şcolii conduse de călugării Congregaţiei Fecioarei Maria. Părinţii săi, observându-i talentul, dar şi mare plăcere pe care o simţea Salvador atunci când desena, au decis să îşi trimită fiul la unul din prietenii lor, Moula de la Torre, pictor impresionist.
Convins de talentul lui Salvador, Pichot îi sugerează să-și continue studiile în Madrid. În 1918, va avea prima expoziție a operelor sale în teatrul local din Figueras.
În 1921 intră la Academia de Arte Frumoase San-Fernando din Madrid, unde se împrietenește cu Federico García Lorca și Luis Bunuel, dar - decepționat de sistemul de predare - incită studenții la manifestări de protest și este exclus din școală. Începe să poarte favoriți, pantaloni scurți, pardesiu lung, pălărie de pâslă și să fumeze pipă.
Este interesat de futuriștii italieni, apoi de "Școala de Metafizică" a lui Giorgio De Chirico, care îi va influența considerabil evoluția artistică, mai cu seamă că lecturile pasionate din Freud treziseră vocația pentru manifestările inconștientului în artă.
În anul 1926 se duce la Paris, unde vine în contact cu ambianța intelectuală a capitalei Franței, în acel timp în plină efeverscență suprarealistă, și face cunoștință cu André Breton, Pablo Picasso, Joan Miró și Paul Eluard. În acest cerc suprarealist se împrietenește mai ales cu scriitorul francez René Crevel, care îi va dedica pictorului o broșură intitulată "Dalí sau antiobscurantismul" (1931).
În 1929 întâlnește pe Gala Diaconov, soția poetului Paul Éluard, pentru care face o pasiune ce nu se va stinge tot restul vieții lui. Reușește să o despartă de Éluard, Gala devenindu-i nu numai soție, dar și muză inspiratoare, reprezentând-o în multe din picturile sale. Grație Galei, Dalí va cunoaște în cele din urmă dragostea trupească, care îi fusese până atunci cu desăvârșire străină, salvându-l de nebunie, după cum a mărturisit ulterior artistul (dar unii biografi se îndoiesc de această afirmație).
Adevărata consacrare şi succesul fulminant l-a câştigat în 1934, odată cu expunerea tablourilor sale la New York. Succesul său a fost garantat de universul aflat sub semnul erotismului, al sadismului, scatologiei şi al putrefacţiei care se regăsea în tablourile sale, dar şi de apariţiile sale paranoico-delirante, suprarealiste care făceau deliciul publicului american.
În multele interviuri pe care acesta le-a dat, nu vorbea la persoana întâi, ci vorbea despre el folosind formularea „Divinul Dali”. Acesta a mai declarat că spaima şi libidoul sunt principalele motoare ale creaţiei sale.
Cele mai cunoscute tablouri ale sale sunt:„Persistenţa memoriei”, „Portretul lui Paul Eluard”, „Fată la fereastră”,„Jocul lugubru”,„Enigma dorinţei”, „Visul”,„Îngerului Domnului arhitectonic al lui Millet”, „Năluca sex-appeal-ului”, „Girafă în flăcări”, „Masa însorită”, „Metamorfoza lui Narcis”, „Spania”, „Lebede reflectându-se ca elefanţi”, „Visul”, "Galateea din sfere".
Mult iubita sa Gala moare la data de 10 iunie 1982, lăsându-l pe Dali neconsolat şi înjumătăţit sufleteşte. În acelaşi an, regele Juan Carlos al Spaniei îi oferă titlul de marchiz de Pubol. Artistul a murit la data de 11 ianuarie 1989 în Figueras.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.