12 ani a făcut în temnițele comuniste, trecând prin cinci închisori. Născută pe 28 iunie 1912, Elisabeta Rizea, țăranca dârză plămădidă parcă din argint viu, s-a dus la Ceruri, la frații ei din rezistența anticomunistă, în urmă cu 17 ani, pe 6 octombrie 2003 (pomenită și pe 4). Silvia Iliescu de la Agenția RADOR i-a alcătuit următorul medalion:

Toate popoarele ocupate de sovietici au opus rezistență comunismului. Dar România a avut cea mai amplă, cea mai sângeroasă și cea mai îndelungată rezistență armată anticomunistă, care a durat 18 ani… Jertfele partizanilor în munți și închisori dă dreptul României să privească demn, cu fruntea sus, celelalte popoare ale lumii, a scris Adrian Briṣcă, el însuṣi unul dintre cei care s-au opus comunismului.

Elisabeta Rizea din Nucṣoara, Argeṣ, este acum simbolul luptei împotriva comunismului. Era nepoata fruntaṣului ṭărănist Gheorghe Șută, ucis de securitate în 1948. Această crimă petrecută în familie avea să se adauge duṣmăniei ei faṭă de comuniṣti ṣi bolṣevici, îndârjind-o.

Elisabeta Rizea se măritase la 19 ani ṣi venise atunci în satul Nucṣoara. Gheorghe, soṭul ei, avea să intre ṣi el în organizaṭia "Haiducii Muscelului”. Iar pe cei din familia Arnăuṭoiu îi cunoṣtea bine, fiindcă erau vecini. De la început a ṣtiut despre grupurile ascunse în munte în 1949, conduse de Gheorghe Arsenescu ṣi Toma Arnăuțoiu. Până la arestarea sa, Elisabeta Rizea i-a ajutat permanent cu hrană ṣi informaṭii despre miṣcările trupelor de securitate care bântuiau în căutarea lor. Pentru aceste fapte, Elisabeta Rizea a zăcut doisprezece ani închisorile comuniste. A fost la Piteṣti ṣi Jilava. Spre cinstea ei, în cursul anchetelor nu a divulgat nimic ṣi pe nimeni.

La 6 octombrie 2003 Elisabeta Rizea s-a stins din viaṭă, istoria ei rămânând până azi un simbol al dârzeniei. Această istorie a fost povestită chiar de ea, în anul 2000, realizatorului Mariana Conovici. Din interviul păstat în Arhiva de istorie orală a Radiodifuziunii redăm un fragment transcris ṣi unul audio.

„Mi-a ajutat sfântul de am trecut prin [atâtea, că] n-am păr în cap!…

M-au luat Cârnu și cu Micuṭelu și m-au suit pe un scaun. După scaun pe o masă, după masă pe alt scaun – eu vă spui ce-am pățit!… Și m-a agățat de cârlig, din cap, la domnul Iancu Arnăuțoiu în casă, ăl mai cinstit în tot… în toată Nucșoara. Și om drept. [..] Poți să-mi tai capul și acum, mor râzând! Nu mi-am vândut sângele de român. Așa…

Ați început să spuneți cum vă chinuia Cârnu…

Cârnu a venit nu știu de câte ori. Și a intrat într-o noapte, era podișca nu de ciment, de lemn ṣi cu cizme încălțat ṣi când auzeam cizmele, că aveam frică… așa făcea inima, să iasă din mine, că zic acum mă ia, mă împușcă, mă ia… Așa am trăit! De ce să mint? Dadea lampa mare, intra în casă, mă ridica așa, în sus ṣi mă întreba de ei [de fugari]. Nu știu și nu știu, nu știu – de mă împușca ṣi nu i-am declarat! Nu le-a mers…

Și aveam o salcie cu gaură. Și eu le băgam mâncare acolo și le scriam bilet și le băgam în gaură […], le băgam sub crăci aicea la cucoana Mimița, erau niște crăci multe de meri curățiți. Și eu le băgam sub crăci. Și scriam bilet și în scorbura aia eu n-ajungeam. Am venit acasă, am luat un trunchiuleț, l-am băgat în desagi. Și l-am luat la spinare și m-am băgat pe vale, așa. Și ziua îl băgam colo, ca să ajung eu la scorbura aia, vezi, unde puneam biletele. Dacă vedeam că trece armată, scriam… am făcut eu asta, de ce să mint ?! […]

Dar jurământ ați depus?

Am depus, […] în camera aia, colea. Erau pe masă: Evanghelia, crucea. Am luat crucea în mână, Evanghelia și am jurat… Era domnul colonel Arsenescu, era domnul Tomiță [Arnăuṭoiu], erau niște doctori, oameni numai de ăștia, cu carte. Și am jurat că nu voi trăda niciodată. Și așa am făcut… Am suferit tot!"

Silvia Iliescu

Accesand AICI, la RADOR, puteți să-i ascultați vocea Elisabetei Rizea din fragmentul audio selectat

Sursa: MĂRTURISITORII