Suntem în toiul unei pandemii galopante, care e departe de a-și fi atins punctul culminant. În condițiile date, măsurile restrictive pe care le ia fiecare stat în parte spre încetinirea răspândirii ei sunt obligatorii, chiar dacă ele paralizează practic toate activitățile unei societăți normale, de la cele educative și recreative, până la adunările cu caracter religios.Ținând cont de situație, și Sfântul Sinod al BOR a adresat aceste îndrumări tuturor parohiilor din subordinea sa.
E drept că pe internet se manifestă o serie de creștini zeloși cu mesajul că nimeni și nimic nu-i va despărți de Hristos și că ei vor continua să meargă la Sfânta Liturghie. Deși de fapt deocamdată nimeni nu-i oprește de la asta, dacă sunt respectate regulile impuse de contextul dat.
Acestui gen de oameni ar fi trebuit să li se explice limpede și pe înțelesul lor care e situația și care sunt motivele pentru care se iau asemenea măsuri, care nu trebuie privite drept un „atac” la adresa credinței.
Sfânta Împărtășanie nu poate fi mijloc de transmitere a bolii
E adevărat că în asemenea vremuri tulburi, adepții ideologiilor ateiste nu pierd niciun prilej pentru a-și lansa atacurile imunde, în special la adresa Sfintei Împărtășanii, pe care o consideră o posibilă sursă de contaminare. Tocmai ei, care pretind verificarea la modul empiric a oricăror aserțiuni, adică a cerceta înainte de a crede, ignoră experiența de două mii de ani a Bisericii, după care nimeni nu s-a îmbolnăvit până acum după ce s-a cuminecat cu Trupul și cu Sângele Domnului. Să nu uităm că la finalul Liturghiei, după ce s-au împărtășit toți credincioșii, preotul consumă conținutul Sfântului Potir cu aceeași linguriță, care este una sfințită. Iar istoria Bisericii nu consemnează cazuri de îmbolnăvire a preoților în urma împărtășirii după bolnavi contagioși, chiar în cazul unor epidemii mult mai letale decât o gripă. Am subliniat faptul că lingurița cu care se împărtășesc credincioșii la Sfânta Liturghie e una sfințită, prin urmare nu poate fi acceptat faptul necanonic ca fiecare să-și aducă de acasă o linguriță de plastic, de unică folosință, care apoi ar trebui obligatoriu arsă, nu aruncată. Comunicatul emis de Patriarhie în acest sens cu câtăva vreme în urmă se adresa celor cu credință mai puțină, care ar putea primi Sfânta Împărtășanie asemenea bolnavilor, adică în afara Sfintei Liturghii, dar nu se dorea a fi o regulă generală.
Pentru un creștin adevărat, Sfânta Împărtășanie luată cu credință deplină nu poate fi decât izvor de viață și de întărire sufletească și trupească, după cum se spune și în rugăciunea dinaintea ei. Încât cine e astfel unit cu Hristos, nu trebuie să se teamă că ar putea păți ceva ca urmare a acestui fapt. Sunt convins că duminica trecută nu doar arhiepiscopul Tomisului a împărtășit credincioșii cu aceeași linguriță, alegându-se prin asta cu un absurd denunț penal din partea unui ateu fanatic, ci că în același mod au procedat toți preoții ortodocși din toate parohiile și mănăstirile. Și că, în urma acestui fapt, nu se va îmbolnăvi niciun credincios, cu atât mai puțin preoții care la final consumă conținutul Sfântului Potir.
Adunările de oameni sau purtătorii de virus cu sau fără simptome sunt factori de accelerare a transmiterii gripei
Odată fiind spuse cele legate de Sfânta Împărtășanie, nu poate fi totuși exclus faptul ca în spațiul Bisericii, unde adesea se află mulțimi mari de oameni într-un loc relativ strâmt și închis, boala să nu se poată transmite de la om la om. Știm că există vajnici mărturisitori ai credinței, care sunt convinși că dacă ei sunt cu Hristos, nu vor păți nimic. Să dea Dumnezeu să fie așa! Dar la slujbe participă și oameni cu credință mai puțină, iar mulți din cei prezenți nu se împărtășesc. E posibil de asemenea ca cineva care a luat virusul să nu manifeste simptome (fie că pune asta pe seama ajutorului de la Dumnezeu, fie pe cea a unei imunități puternice), dar fiind purtător de infecție, să răspândească epidemia la semenii din preajma lui, fie în interiorul Bisericii, fie pe stradă, sau în mijloacele de transport.
De aceea o atitudine de a merge în mod conștient în asemenea locuri, fie și cu credința că propria persoană e protejată, nu denotă decât iresponsabilitate și în cele din urmă un egoism de o factură macabră. Prețul pentru ca cineva să „nu se lase despărțit de Hristos”, cu riscul ca din această cauză să se îmbolnăvească alți semeni, unii poate mai bătrâni sau mai slabi, care la o adică ar putea face o formă mai gravă a gripei și chiar să moară, e mult prea mare.
Oare sihaștrii care au viețuit sau viețuiesc în izolare, fără posibilitatea de a participa frecvent la slujele Bisericii, sunt despărțiți de Hristos? Nu cumva chemarea acestor vremuri de încercare este aceea ca și simplii credincioși să învețe din experiența lor? Iar formele de practicare și de mărturisire a credinței să fie și ele unele adecvate împrejurărilor? Care reclamă inclusiv responsabilitate și grijă față de aproapele nostru, nu doar față de propria persoană, chiar dacă suntem convinși că nouă personal nu ni se poate întâmpla nimic.
Ne putem aștepta că dacă amploarea epidemiei va spori, să se interzică și slujbele religoase în aer liber. Iar faptul tot nu ar trebui interpretat ca un atac al autorităților la adresa credinței, dacă măsurile vor viza în mod egal toate întrunirile în aer liber. În orice caz, Sfânta Liturghie nu va înceta, iar preoții care vor sluji într-un cerc foarte restrâns și poate în locuri improvizate, ne vor pomeni cu acel prilej pe noi pe toți.
Să ascultăm cuvintele ierarhilor noștri:
Dumnezeiasca Liturghie pe care Preotul o săvârșește constrâns de autoritățile locului doar cu cântăreții sau poate doar cu preoteasa care cântă acolo, cu ușile închise, ea are un caracter cosmic. Nu se pierde caracterul cosmic pentru că e slujită doar de doi sau trei. Chiar dacă poporul nu poate să vină, el este îmbrățișat de Mântuitorul Hristos și este parte din Trupul Lui prin dumnezeiasca Liturghie pe care preotul și o persoană sau două o slujesc acolo. Ne rugăm lui Dumnezeu să putem să ne întărim în cele dinlăuntru. Suntem constrânși în cele din afară, dar este o oportunitate nemaiîntâlnită până acum ca să ne adunăm și să creștem în cele dinlăuntru. Mergem înainte în condițiile date. Da, ajunăm. Și de Liturghie ajunăm, și de a ne întâlni unii cu ceilalți, ajunăm și de a ne îmbrățișa, ajunăm și de a ne împărtăși și de a putea să ne bucurăm împreună cum ne bucuram la atâtea festivaluri.
„Du-te poporul Meu, intră în cămările tale, ascunde-te pentru puține clipe, închide ușa după tine până ce mânia va fi trecut.” – este cuvântul lui Dumnezeu adresat poporului prin profetul Isaia în momente de cumpănă. Este vreme să ne retragem pentru o clipă sau pentru mai multe în intimitatea caselor noastre până ce mânia acestei molime va fi trecut. Este vreme potrivită pentru a înțelege cât de importantă este Dumnezeiasca Liturghie în viața noastră și în viața lumii. Este vreme de durere, de dor și nădejde și așteptare pentru ca Dumnezeiasca Euharistie să fie săvârșită în condiții normale. Este vreme pentru a înțelege cât de importantă este prezența bisericilor în viața noastră și în viața lumii. Este vreme de căință pentru prea multele și prea grelele noastre păcate: păcate săvârșite de arhierei, de preoți, de viețuitorii sfintelor mănăstiri, de poporul Bisericii. Este vreme de rugăciune stăruitoare și adâncă pentru medici, pentru asistentele medicale, pentru infirmieri, pentru toți cei care luptă cu această boală. Este vreme de participare prin rugăciune și ajutor material la durerea celor bolnavi, la durerea familiilor lor. Este vreme să mărturisim cu tărie că „Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt” și rămânem cu cuvântul Domnului: „Du-te poporul Meu, intră în cămara ta, închide ușa după tine, ascunde-te pentru puține clipe până ce mânia va fi trecut”.
Să luăm aminte așadar la îndrumările întâistătătorilor Bisericii, căci toate mesajele ierarhilor noștri, din care am citat doar două, sunt pline de responsabilitate, înțelepciune și sunt călăuzite de Duhul Sfânt. Să avem încredere în ei, căci până acum au fost la înălțimea situației. Să respectăm în exterior disciplina care se impune, iar în interior să ne zidim duhovnicește în modul în care ne cheamă vremurile de încercare prin care trecem.
Explicații despre răspândirea epidemiei și necesitatea măsurilor restrictive
Mulți nu înțeleg de ce au trebuit luate asemenea decizii drastice, privite drept disproporționate, de vreme ce în România numărul celor contaminați este încă relativ mic, la ora scrierii acestor rânduri sub 300. Primul și cel mai elocvent răspuns ar fi să ia aminte la situația în care a ajuns Italia. Datorită creșterii exponențiale a numărului celor infectați (pentru a vă face o idee aproximativă pornind de la starea actuală în România: peste 10 zile numărul celor infectați ar putea fi de peste 10 ori mai mare, peste alte 10 zile asemenea, deci însutit față de numărul actual!) într-o țară ca Italia limitele sistemului de sănătate au fost depășite. E adevărat că în marea majoritate a cazurilor, peste 90%, evoluția bolii este una relativ ușoară și neproblematică. Dar, datorită numărului mare de infecții concomitente, și numărul celor care fac forme agravate este unul sporit, ceea ce duce la o suprasolicitare a resurselor medicale existente. La nivel de societate se poate compara cu o catastrofă naturală majoră. Cu această ocazie nu mor doar pacienți de coronavirus, ci și alții care suferă de alte afecțiuni, chiar necontaminați, dar care nu mai pot fi tratați din lipsă de resurse. Până la ora scrierii acestor rânduri, în Italia s-au înregistrat aproape 3000 de decese. Iar tragedia e că mulți nu au mai putut fi tratați cum se cuvine, datorită capacităților limitate.
Dacă nu se iau niciun fel de măsuri, numărul îmbolnăvirilor va crește exponențial și va ajunge la cifre amețitoare. Cei care sunt capabili să înțeleagă aceste mecanisme de multiplicare exponențială a numărului celor atinși de infecție pot consulta un video ilustrativ:
Pentru aceștia, dar și pentru alții, câteva concluzii sumare. Creșterea numărului celor contaminați poate fi încetinită în două feluri, mai precis există doi factori care pot fi influențați. Primul este numărul mediu de persoane cu care intră în contact o persoană dată. Acesta poate fi micșorat prin reducerea contactelor sociale, adică măsurile care s-au luat acum, inclusiv interzicerea activităților colective în spații închise, deci și în biserici. Al doilea factor e probabilitatea de contaminare la o întâlnire. Acesta poate fi și el redus prin metode de protecție și igienă individuale, care sunt tot cele cunoscute.
Ideea este că ambii factori trebuie reduși la minim, doar al doilea nu e suficient pentru a limita epidemia încât să nu se depășească capacitățile sistemului de sănătate. Trebuie înțeles că măsurile restrictive care se iau peste tot în lume au sens, căci trebuie făcut tot ce e posibil pentru a micșora factorii care determină magnitudinea răspândirii epidemiei, cu scopul de a nu se depăși capacitățile sistemului de sănătate și de a se evita scăparea de sub control a situației.
Aceeași concluzie se desprinde și din materialul de aici.
Din cele patru scenarii posibile (a nu face nimic, a încerca o carantină totală, care însă nu va reuși, a practica distanțarea socială medie sau una radicală) se desprinde în mod evident, așa cum arată și diagramele postate în articolul de față, că cea mai eficientă cale de a minimiza numărul celor infectați este tocmai distanțarea socială extinsă, care se realizează exact prin măsurile pe care le putem constata cu toții.
Încă odată, fraților creștini: dacă ne gândim la aproapele nostru, prima regulă pe care trebuie să o urmăm acum este cea pe care ne-o propune și Pr. Constantin Necula: „Dacă ne pasă, rămânem în casă”.
Să luăm aminte că formele de a-L mărturisi pe Hristos în aceste vremuri de încercare trebuie să fie și ele adecvate binelui comun al întregii societăți, pentru că în joc e un destin colectiv, nu doar unul personal. Pe acest plan e vremea postului și a ascezei din toate punctele de vedere, inclusiv al deplasărilor. Teribilismele nu-și au locul. Să facem ascultare de ierarhii noștri, iar dacă vrem să-i ajutăm pe cei în nevoie, bătrâni sau bolnavi, care nu pot ieși din casă, să o facem, dar cu responsabilitate și doar cu aprobare din partea autorităților competente. Căci nu ajută la nimic dacă cumperi alimente unui bătrân, dar îi „servești” totodată și virusul pe care poate l-ai luat datorită propriei neglijențe, și care dacă pe tine nu te afectează decât puțin, celui pe care îl ajuți îi poate fi fatal. Mare atenție așadar la asemenea acțiuni bine intenționate, dar mai puțin bine gândite!
Pronia divină
Nu putem să nu ne punem întrebarea: să fie oare această pandemie o „mustrare” din partea lui Dumnezeu la adresa unei omeniri care în marea ei majoritate a întors spatele cerului și stă aplecată doar spre pământ? Să fie o urgie apocaliptică? Dacă stăm să ne gândim bine, suntem încă departe de așa ceva. Nu e vorba nici de ciumă, de gripa spaniolă, nici de înfometare în masă sau de vreun război mondial. Generațiile anterioare au trecut prin încercări mult mai mari decât cea prin care trecem noi acum.
Și totuși, această pandemie poate fi interpretată ca o mustrare a Creatorului la adresa creaturii devenite nepăsătoare. Iar pentru a o trezi din indiferență, o gripă ca cea obișnuită, pe care oamenii nici nu o mai bagă în seamă (deși sunt destui și cei care mor și din cauza ei) nu e suficientă. Cea de acum se deosebește de ea prin câteva elemente, care sunt suficiente pentru a trezi o îngrijorare colectivă firească: nu există încă un vaccin, se răspândește accelerat pe toată planeta, iar formele ei cele mai grave sunt ca număr și intensitate ceva mai ridicate decât la o gripă banală, care mai e și sezonieră, virusul ei dispărând de la sine în perioadele calde.
Încercarea prin care ne e dat să trecem poate fi interpretată așadar ca o mustrare, însă una cum nu se poate mai blândă … căci bunătatea lui Dumnezeu e nemăsurată. Pe de altă parte, avertismentul trebuie să fie suficient de serios pentru a fi luat în seamă de întreaga umanitate. Din acest punct de vedere, putem spune că mai bine și mai ușor nu se poate. Căci, dacă e ca mesajul să fie luat în seamă cu adevărat, el trebuie simțit nemijlocit pe propria piele. Într-un fel sau altul, să fim afectați cu toții. Ceea ce acum e cazul.
Postscriptum
Legături cu Apocalipsa? În mod direct nu, nu e cazul să speculăm. Prin comparație cu marile dezastre istorice din trecutul omenirii, acesta de acum e nimic.
Dar dacă, după ce se va descoperi un vaccin contra acestui virus … anumite autorități vor lua măsura de a „însemna” pe cei vaccinați pe frunte sau pe mână, iar cei care nu sunt „însemnați” astfel (încă nu știm cum va arăta acel ipotetic semn) nu vor putea „vinde sau cumpăra” sub pretextul igienei și sănătății publice?
Să nu ne grăbim însă cu speculațiile. E un scenariu contrafactual posibil, dar el trebuie să mai includă și alte elemente. Ca și creștini, vom avea îndreptățirea să cerem să fim însemnați cu semnul crucii, nu cu un semn arbitrar impus nouă cu forța. Și mai ales, nu vom accepta să ne închinăm altcuiva decât lui Hristos! Altminteri, ne putem lăsa și vaccinați, dacă e spre binele întregii omeniri. E și asta o jertfă care s-ar putea cere la un moment dat, mai ales în cazul celor reticenți din principiu la vaccinare, datorită unor posibile efecte adverse.
În concluzie, nu e cazul să cădem în fatalism, isterie sau deznădejde, ci dimpotrivă, să luăm aminte la îndemnul Sf. Siluan Athonitul: de a ne ține mintea în iad, dar de a nu deznădăjdui!
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Iar dumneavoastră ce ne spuneți aici? Că cei zeloși nu înțeleg "care e situația și care sunt motivele pentru care se iau asemenea măsuri, care nu trebuie privite drept un „atac” la adresa credinței."
Bun. Atunci spuneți-mi, când mergi la Biserică, iar la poartă ți-e afișat un text de genul "că pentru a limita răspândirea coronavirusului se suspendă Taina Sfântului Maslu pentru copii și bătrâni", ce e ? Prevenție? Îndemn spre asceză? Tradiția ce vă spune? Ce făceau părinții noștri în vreme de război, ciumă și alte pandemii? Care le era credința?
Și nu înteleg de ce polarizați creștinii. Pe unii îi priviți cu blândețe, pe cei cu credință mai puțină, iar pe cei care se problematizează îi faceți creștini zeloși? În fine, Hristos în mijlocul nostru. Bucurie!
"Sinodul Bisericii Georgiei, după 7 ore de discuții cu ușile închise, a hotarat sa nu respecte deciziile autorităților privitoare [la] prevenirea și stoparea noii pandemii coronavirus. Slujbele își vor urma cursul ca pana în prezent, nu vor exista inovatii liturgice. "Coronavirusul nu este o baza suficienta pentru a schimba randuielile Bisericii si a-i obliga pe credincioși sa nu ia parte la slujbe" - au decis sinodalii. Hotarati-va, care e mai puternic virusul sau Stapanul tuturor virusilor la care ziceti ca va inchinati?"
(https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=2628088447470072&id=2314189432193310&__xts__[0]=68.ARA9ysDFfzl_UL-SDj56R4vnZysqaFL5B2lSNENDTEotBe-knwMX9PzvA4JXEVTf4Ry3MJTNMhIu3PUAgt8a4ZbmQVHz43wSk_NTdBobVjKTMTrGoDY5FMFXyan65iEWAE_pi_lKQyuGnolIQxchWw4wWx10jBMJEIAns3uoHJ2DLzZgpeTEzui6DdoseTlEES07o3fT5ETmFmNChA6RmNwmuPh2mPioTWEWv_UnKEooNlKUZFfRZ2crCCYSP2tYwp0KOhjeNh_RzG6LqXgrTbqKqpHqk-y2BE7zsAksGbtKuuCy-dxTKDEQ-OqBsOKuqJrszhj36VKltTcBWIwylW8b&__tn__=-R)
“Plecăciunea” (închinarea, cedarea, capitularea imediată) iscă – de data aceasta fără greș – alt rezultat: Mărește pretențiile adversarului, îi dă acestuia un surplus de energie, de nerușinare, de tupeu. Totodată ea semnifică pasul dintâi pe calea unei înrobiri din ce în ce mai perfecte. O lege inexorabilă se aplică în toate cazurile de cedare: neluptătorului i se va cere mereu altceva, va fi exploatat cu predilecție, departe de a-și fi asigurat liniștea va ajunge, ca și consumatorul de stupefiante, la o stare de totală dependență și-și va sfârși mizerabila viață ca sclav al unui gangster obraznic și nesățios, la consolidarea puterii căruia va fi contribuit și el, victima.” – Parintele Nicolae Steinhardt
Chiar nu realizați că ținta principală a acestui iureș nebun pornit în lume este Biserica lui Hristos? Ce ar mai trebui să se întâmple, să se puna lacatul pe biserici? Sa fie arse ca pe timpul Mariei Tereza în Transilvania? Să fie arestați preoții și bătuți enoriașii? Treziți-vă la realitate d-le, marșul distrugătorului, profețit de Sfinții Părinți, a început extrem de șerpește, ascuns sub masca frumos pudrată a interesului ptr sănătatea generală, un lucru extrem de viclean ales ptr ca cine nu vrea sa fie sanatos? Dar când au fost vreodată interesate elitele de bunăstarea și sănătatea simplilor muritori? Never... Si poate va mai aruncati un ochi si pe aici:
https://saccsiv.wordpress.com/2020/03/19/coronavirus-preoti-georgieni-si-ucrainieni-binecuvanteaza-strazile-cu-aghiazma-si-icoane-facatoare-de-minuni/
https://saccsiv.wordpress.com/2020/03/20/citate-ale-unor-papusari-ce-au-recunoscut-ce-pregatesc-de-ce-pregatesc-si-cum-pregatesc/
https://saccsiv.wordpress.com/2020/03/20/adrian-streinu-cercel-limitarea-mersului-pe-strada-este-iminenta/
https://saccsiv.wordpress.com/2020/03/20/coronavirus-vaccin-cu-certificat-digital-sub-piele-cine-e-sanatos-testat-recent-sau-daca-a-fost-vaccinat/
Si vizionati asta neaparat: https://www.youtube.com/watch?v=jG3qDApfr2E
Toată atitudinea ta ar fi pe deplin valabilă, dacă: politicienii/ conducătorii noștri ar fi devenit subit- cel mai târziu odată cu instaurarea stării de urgență- iubitori de oameni, de popor, și s-ar jertfi ei înșiși pt noi.
Cât despre ierarhi- bineînțeles că ei se arată români adevărați= încă nu le-a ajuns cuțitul la os ... Dar vine în curând și aceasta, căci puterea lumească absolută, pe care o experimentează Johannis, guvernul, parlamentul și medicii + militarii înhămați la situația actuală, numai în acea direcție duce. Dacă ai alte nădejdi, și chiar crezi, că fără a ne împotrivi, situația se va sfârși într-o lună-două, ar fi bine să le arunci de la tine imediat. Vreme este de rugăciune, și vreme este de acțiune! Nu avem voie ca să le confundăm!
În primul rând în România slujbele Bisericii nu au fost deocamdată anulate, ci doar mutate afară. Asta e situația despre care vorbim în momentul de față.
Unei cedări minore din partea Bisericii i-ar putea urma alți pași, spre o înrobire deplină, cum sugerează cineva invocându-l pe Nicolae Steinhardt? Haideți să rămânem cu capul pe umeri și să ne gândim ce ar fi spus părintele Steinhardt în contextul de acum. Atunci el s-a referit la cedările Bisericii în fața regimului comunist. Acum e vorba de restricții temporare, care vor dura câteva săptămâni. Cele două situații nu se pot compara. Printre altele, în altă parte el recomandă creștinilor să fie oameni inteligenți, iar virtutea supremă o vede a fi „dreapta socotință”, pentru a evita căderile de-a stânga sau de-a dreapta. Ne sugerează implicit să avem discernământul necesar de a distinge între situații complet diferite între ele.
Nu am pus în discuție lucrarea Sfintelor Taine, deși m-am referit explicit doar la Euharistie. Dar cred că nu s-a înțeles (sau nu s-a dorit a se înțelege) faptul că eu NU am pus problema din perspectiva personală a unui credincios, ci din cea a celorlalți semeni ai noștri, a întregii societăți. Să exemplific. Pentru un creștin care știe că e bolnav sau suspect de contaminare cu coronavirus și care încă nu zace la pat, ci poate să se deplaseze, e recomandat sau nu să meargă la Sf. Maslu, chiar știind că lui personal i-ar putea face bine? Orice om care mai gândește rațional va spune că în asemenea cazuri trebuie neapărat stat acasă în izolare.
Chiar dl. Capsali, aflat în această situație, ne spune că „oamenii trebuie să înțeleagă potențialul acestui virus și să intre singuri în carantină când au cea mai vagă bănuială că ar putea fi contaminați” (vedeți interviul postat chiar aici pe activenews). De ce asta, veți spune, de vreme ce slujbele din Sfânta Biserică și mai ales Sfintele Taine ne protejează de orice boală? Dacă gândiți puțin și recitiți textul meu, veți înțelege: e vorba de riscul la care sunt supuși ceilalți oameni. E iresponsabil și necreștinește să ieși în lume dacă știi că prin asta ai putea provoca rău semenilor tăi. Problema e însă aceea că în cazul acestei noi gripe, mulți sunt infectați fără să o știe, așadar ies în lume, devenind implicit factori de risc pentru alții.
Oare de ce Muntele Athos nu mai primește vizitatori? Le-a pierit și părinților de acolo curajul, cum sugerează cineva pe aici? Chiar așa?
Ierarhii noștri – cu toții niște lași cu spinarea încovoiată în fața oricărei decizii a autorităților lumești? Părintele Savatie Baștovoi ne spune însă „Nici un ierarh și nici un preot nu a oprit adunările în această vreme de frică, ci dintr-o iconomie pe care fiecare dintre ei o știe. Nu s-a oprit Liturghia, ci adunările. Harul liturghiei se revarsă în continuare peste lume și peste tot sufletul credincios.”
S-a vorbit de Biserica Georgiei. Cred că fiecare biserică ortodoxă știe cel mai bine ce are de făcut pentru turma sa. La ora aceasta, în România sunt 308 cazuri oficiale de infecție (încă foarte puține față de alte țări) iar în Georgia 47 (la o populație de 5 ori mai mică), iar probabil la momentul luării hotărârii desfășurării în condiții normale a slujbelor erau și mai puține, încât îngrijorarea e firesc să fie la cote mai reduse.
Fraților, să avem înainte de toate discernământ și încredere în primul rând în Dumnezeu dar și în Biserică, care în aceste vremuri de încercare își îndeplinește cu prisosință menirea de a ne îndruma pe calea mântuirii!
Dară: ce ne vom face, dacă nici prin toamnă politrucii noștri nu vor ceda puterea pe care le-o lăsăm acum? F f probabil vom intra cât de curând și în dictatură militară. Ori acestea n-au nimic de-a face cu virusul, să fim bine înțeleși. Tare mi-e teamă, că tot veni vorba de frici, că porția noastră de democrație s-a cam terminat după 30 de ani.
În rest da, poate fi pozitiv faptul, că se mai sfințește și spațiul exterior bisericilor; se extinde, în spațiu, biserica- nimic rău. Numai să nu coste cât nu face! Socoteala aceasta este bine ca s-o facem cu mult discernământ; de la ierarhi și până la prăpădiți ca mine.
Încă ceva absolut neesențial: vezi că din cei 308 îmbolnăviți, 30 s-au vindecat; și niciunul n-a murit- slavă Domnului! Deci: avem situație de urgență pt 278 persoane din cca. 20 milioane, câți suntem, eventual. Fain!
2. Am vorbit cu preoti din parohii care sunt efectiv devastati de decizia de a abandona biserica, de a face slujbele in curtea lacasului de cult. Stiti bine ca sunt momente ale Sf. Liturghii in care preotul TREBUIE sa fie in Sf. Altar, cu aceste momente cum facem? Unii preoti mi-au spus: ”D-le, ne scot din biserici ca in anii ”50, este inadmisibil. Asa cum in hipermarketuri oamenii pot intra ca sa-si procure hrana trupului iar unii stau acolo cu nemiluita, de ce in biserici nu au voie sa stea, acolo unde-si gasesc hrana sufletului?”
3. Parintele Nicolae Steinhardt se referea la cedarile Bisericii in fata regimului comunist, insa raman la parerea ca zicerea sa este universal valabila: Sfanta Liturghie trebuie efectuata in cadrul spatiului sacral, in interiorul Bisericii, nu in afara sa iar oamenii sunt destul de constienti ptr a intelege ca daca nu se simt bine, sunt raciti, sau se stiu ca fiind in grupele de risc sa nu vina la biserica. Va spun asta ptr ca am constatat chiar la mine in parohie duminica trecuta ca multi batrani (majoritatea celor care erau prezenti de obicei) nu au mai venit la Sf. Liturghie, iar in biserica daca erau 20 de persoane, tineri sau de varsta mijlocie...De ce trebuia neaparat scoasa lumea afara nu inteleg.
3. Spuneti asa ”(...)De aceea o atitudine de a merge în mod conștient în asemenea locuri, fie și cu credința că propria persoană e protejată, nu denotă decât iresponsabilitate și în cele din urmă un egoism de o factură macabră(...)”. Deci, pe cale de consecinta, ce ar trebui, ca ptr a evita o astfel de situatie toti participantii sa fie cu analizele la zi si cu testul de Covid facut si cu rezultat negativ?! Imposibil asa ceva...Daca e sa va imbolnaviti, va imbolnaviti si stand in casa, total izolat, doar deschizand fereastra ptr a aerisi incaperea.
4. Iata, se apropie Buna Vestire (miercuri) cand se anunta, inclusiv in Bucuresti, temperaturi de iarna, intensificari ale vantului, maxima de 5-6 grade si zapada, cum poate fi tinuta slujba afara???
5. Stiti bine ca inainte, atunci cand tara era greu incercata, preotii faceau procesiuni cu Sf. Moaste, impreuna cu sute sau mii de credinciosi, iar, prin rugaciunile Maicii Domnului, ale Sfintilor lui Dumnezeu, ale preotilor si credinciosilor, napastele incetau. Acum de ce nu se procedeaza asemanator? O avem pe Sf. Cuv. Parascheva la Iasi, pe Sf. Mc. Filofteia la Arges, pe Sf. Mc. Tatiana la Craiova, nu mai zic la Bucuresti, de Sf. Cuv Dimitrie, de Sf. Nectarie, Sf. Mare Mc. Efrem, Sf. Spiridon, de ce nu trag clopotele d-le Munteanu, de ce preotii nu pornesc procesiunile cu Sf. Cruce, cu Sf. Icoane si lumanari in maini alaturi de credinciosi, de ce prefera sa faca Liturghii pe afara si sa se autosugestioneze pe ideea ca maine poate va fi mai bine?
6. Cat despre Sf. Munte Athos, iata de ce a fost inchis temporar: https://saccsiv.wordpress.com/2020/03/19/toate-slujbele-si-evenimentele-din-bisericile-patriarhiei-constantinopolului-din-intreaga-lume-au-fost-suspendate/
7. Ma rog din inima ca tot ceea ce ati spus dvs asa sa fie, sa se implineasca, si nimic din ceea ce am scris eu sa nu fie adevarat.
”Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt, Treime Sfântă, slavă Ție!“
https://m.facebook.com/100002480054379/posts/2980717145354258/
Vreau să vă spun cîteva cuvinte tuturor celor care sînteți frămîntați și dezorientați din pricina că nu vă mai puteți aduna în biserici la liturghie, așa cum o făceați întotdeauna. Nu vă temeți și nu vă neliniștiți. Duhul lui Dumnezeu suflă unde voiește.
Ceea ce vă voi spune nu sînt cuvinte născocite de mine pentru o consolare omenească de moment, ci experiența milenară a Bisericii, întemeiată pe descoperirile Sfinților și pe dogmatica marilor noștri dascăli și ierarhi. Mi-am petrecut mai mulți ani citind cărțile sfinților și m-am împărtășit de experiențele lor, lucru pe care puțini mai au ocazia să-l facă în condițiile vieții actuale pline de griji și de răspunderi.
Mulți sfinți mari, făcători de minuni, văzători a tainelor Dumnezeiești, au avut perioade în viața lor cînd nu au avut parte de rugăciunea comună în biserică și nu s-au împărtășit fizic din sfîntul potir, așa cum voi cu toții rîvniți acum. Această rîvnă a voastră este întru totul bună și adevărată. Dar nu vă temeți că vă puteți lipsi de harul lui Dumnezeu din pricina strîmtorării, căci tocmai această teamă și această neliniște este cea care vă poate răci inimile. Harul Sfintei Euharistii se revarsă asupra tuturor celor credincioși oriunde s-ar afla, dacă inima lor este bună. Toate rugăciunile Liturghiei cer ca harul să vină peste daruri și peste credincioși, nu doar peste cei vii, ci și peste cei morți. După prefacerea darurilor, preotul se roagă ca acest har să se coboare peste postnici, peste cei ce trăiesc în viață curată și peste tot sufletul cel drept care s-a săvîrșit întru credință. Așadar, din acest har se împărtășesc sfinții care sălășluiesc în pustietăți și în crăpăturile pămîntului, după cum și apostolul Pavel ne spune. Deci și peste voi toți, ibiților, care rîvniți dragostea lui Dumnezeu și iubiți podoaba Bisericii Lui.
În cartea avvei Dorothei al Gazei se povestește despre un frate care făcea ascultare la bucătărie. De multe ori, atunci cînd făcea focul, harul lui Dumnezeu cobora peste el și el se umplea de Duh Sfînt. Odată el l-a întrebat pe părintele său dacă în astfel de clipe ar trebui să se ridice să se pună la rugăciune. Părintele i-a spus să facă ceea ce face, căci harul i se dă pentru ascultare, iar dacă se va ridica atunci să se roage, s-ar putea să-l piardă. Deci și voi să fiți în deplină pace și să fiți încredințați că harul cercetează pe om atunci cînd are inima bună și roadele ascultării de ierarhi în această vreme vă vor umple inimile de Duh Sfînt.
Nici un ierarh și nici un preot nu a oprit adunările în această vreme de frică, ci dintr-o iconomie pe care fiecare dintre ei o știe. Nu s-a oprit Liturghia, ci adunările. Harul liturghiei se revarsă în continuare peste lume și peste tot sufletul credincios. Pentru aceasta nu este nevoie să stați toți ca într-o vrajă pîndind de unde vine harul, de la care biserică și la ce oră fixă, căci în toată vremea și în tot locul sfinții lui Dumnezeu își ridică mîinile și săvîrșesc marea taină. Așadar, în deplină pace și cu deplină încredințare rugați-vă în cămările voastre și cereți harul Duhului Sfînt peste voi și peste casele voastre. Încă puțin și Dumnezeu ne va arată ce este de făcut pentru întărirea Bisericii și pentru pacea întregii lumi.
Fiți binecuvîntați și iubiți-vă unii pe alții. Nu deznădăjduiți, știind că nimic nu arată lipsa credinței ca deznădejdea. Sus să avem inimile!
Hristos în mijlocul nostru!
Nu este loc, așadar, de tulburare morbidă. Nici nu trebuie să ne împotrivim măsurilor luate de guvern pentru a reduce răspândirea afecțiunilor pe care le vedem la atâția oameni. Este greșit să acționăm împotriva autorităților. Să facem ce ne spune guvernul, pentru că nu ni se cere să ne lepădăm de credința noastră, ci doar să luăm câteva măsuri pentru binele comun al tuturor, ca să trecem peste încercarea aceasta – și nu sunt deloc nerezonabile. Unii o iau prea mărturisitor, ridică stindardul și fac pe mucenicii și mărturisitorii. Noi, să nu ne îndoim: vom arăta doar supunere față de ordinele guvernului. Este nedrept să facem neascultare de guvern de vreme ce, când ne vom îmbolnăvi, la spitalele lor vom alerga și ei vor fi cei care să suporte cheltuielile și să ne îngrijească. De ce să nu-i ascultăm?
Acesta este cugetul lui Hristos, pe care Dumnezeu l-a arătat în viața Sa pământească, aceasta este porunca apostolească pe care am primit-o: „…să se supună stăpânirilor și dregătorilor, să asculte, să fie gata la orice lucru bun, să nu defaime pe nimeni, să nu fie sfăditori, ci îngăduitori, arătând întreaga blândețe față de toți oamenii”, și: „Supuneți-vă, pentru Domnul, oricărei orânduiri omenești, fie împăratului, ca înalt stăpânitor, fie dregătorilor…”. Dacă nu ne supunem stăpânitorilor noștri, care nu ne cer mult, cum ne vom supune lui Dumnezeu, Care ne dă o lege dumnezeiască, mult mai înaltă decât orice lege omenească? Dacă păzim legea lui Dumnezeu, nu suntem mai presus de legile omenești, spuneau apologeții celui de-a doilea veac, când Imperiul Roman îi prigonea pe creștini.
De mirare că în țara în care trăim, Marea Britanie, fotbaliștii arată atâta înțelegere și discernământ încât sunt primii care să-și întrerupă activitatea, supunându-se indicațiilor guvernului de a lua măsuri profilactice! Și ar fi trist ca tocmai noi, cei credincioși, să nu ne ridicăm la măsura fotbaliștilor și să nu arătăm aceeași supunere de autoritățile pentru care se roagă Biserica noastră.
Dacă ne vor cere să înceteze slujbele Bisericii, să ne supunem pur și simplu, și să binecuvântăm pronia lui Dumnezeu. Mai mult, acest lucru ne aduce aminte de o veche predanie a Părinților din Palestina: în Marele Post, în Duminica Lăsatului-sec de brânză, după iertarea reciprocă, [monahii] ieșeau în pustie timp de patruzeci de zile, fără Liturghie, stăruind, pentru a se pregăti, în post și rugăciune, și se întorceau în Duminica Floriilor ca să prăznuiască după cuviință Patima și Învierea Domnului. Așa și contextul de astăzi ne silește să trăim iarăși ceea ce se păstrase din vechime în sânul Bisericii.
Integral la https://www.rostonline.ro/2020/03/cuvant-de-mangaiere-la-vreme-de-pandemie-al-arhimandritului-zaharia-de-la-essex/
"Duhul psihologist, impersonal și sincretist l-am simțit când într-o mănăstire ortodoxă din occident nu mai făceau Vecernia decât pe scurt, și ascultau o maică o oră care zicea rugăciunea inimii.
Rugăciunea inimii trebuie spusă în taina sufletului, nu în comun, ca o mantră.
Rugăciunea inimii e de aur, dar ea NU poate înlocui slujba dumnezeiască și Jertfa preasfântă a veacurilor: Sf. Liturghie.
Asistăm la o devalorizare în mințile secularizate a Euharistiei, care devine un epifenomen, un apendice la icoana propriei sfințenii false și găunoase." (Parintele Ioan Istrati) sursa: https://www.facebook.com/ioan.istrati/posts/10157982909396101
Rugăciunea lui Iisus nu înlocuiește pe Iisus Hristos. Despre erezia onomatodoxă sursa: http://manastirea.petru-voda.ro/2020/03/20/rugaciunea-lui-iisus-nu-inlocuieste-pe-iisus-hristos-despre-erezia-onomatodoxa/
Hristos Dumnezeu in mintea si inima noastra!
Toate oprelistile astea vor dura o vreme, pentru a tine sub control propagarea epidemiei, dupa care se va reveni treptat la normal, chiar daca epidemia nu va fi disparut. Sa ne gandim ca nici scolile, universitatile, fabricile, magazinele nealimentare, etc, nu pot sta inchise la nesfarsit. Politicienii se vor gandi in primul rand la prabusirea economiei incat la un moment dat vor sista masurile de izolare, care nu pot dura mai mult de cateva sapamani. Scolile si universitatile se vor redeschide, iar in acel moment si in bisierici se va putea sluji absolut normal.
Daca nu se va reveni la normal intr-o perioada rezonabila de timp, atunci vom merge la Liturghii in catacombe, pe furis.
Haideti sa ne rugam ca sa putem sarbatori asa cum se cuvine noaptea de Inviere, fie si afara, ca oricum va fi multa lume, si pe urma mai vedem. Nici eu nu sunt pentru o prelungire nejustificata a restrictiilor. Dar acum, la inceput, sa acceptam masurile impuse de autoritati, caci sunt spre binele tuturor, desi unora le par deplasate si de neinteles.