La apariţia scrisorii omului care a anunţat că se desparte de România m-am ferit de a comenta dat fiind că am sperat ca misiva să fie doar o răbufnire de moment, de orgoliu, a unui om de bună-credinţă.

Libris.ro – Librarie online – Zilnic noutati si promotii

Din păcate, m-am înşelat. Ştefan Moisanu nu este un om de bună credinţă: este un individ absorbit de sine şi de importanţa pe care şi-o acordă, ce-şi arogă un aer de superioritate faţă de cei pe care nu-i consideră la înălţimea sa. Şi bineînţeles, care consideră că toţi ceilalţi sunt vinovaţi pentru nereuşitele sale.

Ceea ce m-a convins a fost ultima sa postare de pe blog, în care îşi dă cu părerea, ca un inginer ce este, despre teologie. Şi nu oricum, ci ca un semidoct, care îşi închipuie că dacă are succes online cu lăturile deversate pe România, acum e îndreptăţit să jignească şi mai mult.

"Acesti oameni sunt in marea lor majoritate pensionari, someri, sau alte categorii de asistati social. Munca nu e cel mai bun prieten al lor. Fie considera ca au muncit destul, fie nu le-a placut niciodata. Ce ii uneste insa e dorinta de a le pica bunastarea din cer, la propriu", spune întreprinzătorul despre cei peste 250.000 de pelerini de la Sfânta Parascheva. Ce altceva este aceasta dacă nu o jignire mizerabilă? Poate doar o dovadă că s-a lipit ceva de el în şcoala românească, şi anume rămăşiţele dialecticii materialist-ateiste a vechiului regim. Nu ar fi trebuit să mă mire, omul însuşi recunoaştea că jigneşte încă de pe băncile şcolii.

Trecând peste faptul că sociologic vorbind, e dovedit că la pelerinaje participă reprezentanţi ai tuturor categoriilor sociale, cum să nu roşeşti când zici că pensionarii "considera că au muncit destul" şi că doresc să le pice bunăstarea din cer? Domnule Moisanu, pe ce drumuri mergi, pe ce bănci te aşezi, în ce spital te-ai născut? Nu în alea construite din banii sau chiar direct de asistaţii aştia, de cei care poate acum nu mai unde să muncească?

Sau vrei să-i "eliberezi" de povara pensiei şi ajutoarelor sociale, trimiţându-i la muncă forţată? Eventual până dispar "pe cale naturală" din sistem? De ce nu le zici direct "Arbeit mach frei"?

Dacă te-ai duce în Germania (chiar aşa, de ce nu te-ai dus?) le-ai spune pensionarilor care pleacă în vacanţă: "Unde vă duceţi asistaţilor? Credeţi că aţi muncit destul? Marş la muncă cu voi"? Nu. Pentru că acolo ai fi linşat pentru aşa ceva, dar pentru că eşti în România, o ţară cu oameni de care ştii că sunt toleranţi, îţi permiţi.

Şi pentru nu era suficient să jigneşti câteva sute de mii de oameni, te-ai gândit să treci la o categorie superioară şi să insulţi milioane: "Suntem o ţară coruptă şi pentru că suntem una majoritar ortodoxă.Baza ortodoxismului este traficul de influenţă". Păi înseamnă că Mihai Viteazul, care a înfiinţat Mitropolia Ortodoxă a Transilvaniei a făcut...trafic de influenţă? Măi să fie!

Dar miile de martiri, care au refuzat să-şi lepede credinţa ortodoxă în trecut dar şi mai recent, în închisori, ce-au făcut? Au murit pentru...trafic de influenţă? Mircea Vulcănescu, strălucitul economist şi filosof, ale cărui ultime cuvinte în temniţă au fost: "Să nu ne răzbunaţi", a făcut-o pentru că le învăţase la "cursul" de trafic de influenţă?

Asocierea unei aşa-zise înapoieri a României cu religia ortodoxă a fost demontată de mult timp. Aţi fi aflat asta, dacă citeaţi şi câteva cărţi de istorie, altele decât cele scrise de Lucian Boia. Un exemplu la îndemână din istorie  este cel al Sfântului Împărat Bizantin Iustinian, care a conceput Codul juridic care-i poartă numele. Imperiul Roman de Răsărit, ortodox a ţinut doar...1.000 de ani.

Dar toate astea nu contează, pentru că de-acum e clar: România e bună doar când îi aduce profit domnului Moisanu, ca o "nevastă". Dar o "nevastă" de care poţi divorţa oricând, mai ales că e prea credincioasă şi în loc să stea cu ochii lipiţi de monitoare şi să producă bani, mai pierde timpul pe la sfinţi. Sfinţi al căror nume nu merită scris cu literă mare, ei nu valorează nici cât jumătate din Burj Khalifa.

Dar îţi permiţi să te comporţi aşa: doar ai hrănit "cei 121 de fii" ai României pe care i-ai avut angajaţi, din marea ta milă, nu pentru că ar fi muncit pentru salariile lor.

Două lucruri îţi transmit înainte să închei:  poate că fizic mai eşti aici, dar sufletul tău a plecat deja şi doi, România n-o să moară nici bătrână, nici singură. Mai sunt câteva milioane de români care nu se vor declara "învinşi de sistem" şi care nu l-au citit pe Tudor Vianu, dar îşi amintesc versurile poetului:  "Nu dor nici luptele pierdute/nici ranile din piept nu dor/cum dor acele brate slute/care să lupte nu mai vor".