Măsurile represive pe care le vedem în aceste zile marchează o schimbare fundamentală de paradigmă. Și nu doar în plan economic, unde vor avea de câștigat, ca de obicei, marii jucători, în detrimentul micilor firme și a afacerilor de familie. Din păcate par să se miște plăci tectonice mult mai adânci decât substratul economic. Tot din păcate, mișcarea ne arată că trecem în aceste luni de la logica lui Huxley la logica lui Orwell.

Logica lui Aldous Huxley exemplificată în „Minunata lume nouă” este cea a drogului. Principiul este: ține-i drogați pe cei mai mulți dintre oameni, și aceștia vor face tot ce le vei zice și nici nu le va trece prin cap să miște în front. Drogurile sunt foarte variate. De la substanțe stupefiante (al căror regim a devenit tot mai „liberal” în ultimii ani) la mass-media și divertisment, și de la pornografie la libertinaj sexual extrem (a se vedea așa-zisa „emancipare” lgbtq). Avantajul logicii Huxley este acela că le lași maselor iluzia de libertate, oamenii au în general impresia că „fac ce vor ei”. În realitate, obediența oarbă este asigurată prin mesajele injectate constant prin „presă” și prin controlul dozei zilnice de drog sau de droguri. Dezavantajul logicii Huxley este că nu toți se vor lăsa manipulați. Vor exista destui rebeli care se vor deconecta mai devreme sau mai târziu de la Matrix și vor reacțina, vor opune rezistență. Un alt dezavantaj e acela că e mult mai lentă, e nevoie de timp și de generații întregi pentru a împinge agenda globalist-„progresistă”. Pas cu pas, cum spunea un mare politician al tranziției.

Logica lui George Orwell exemlificată în „1984” este cea a terorii. Principiul este: injectează frica și foamea, și oamenii îți vor ceda de bună voie toate libertățile lor. Să nu ne iluzionăm, nici unul dintre regimurile comuniste nu ar fi fost posibil pe termen lung dacă o mare parte a populației nu ar fi colaborat, tacit. În logica Orwell, iluzia libertății nu mai este necesară. Oamenii știu că trăiesc sub o dictatură și își modifică gândirea ca atare, rezultând așa-zisa „dublă gândire”. Adică ei acceptă că 2+2 fac 5 deoarece așa zice Big Brother, chiar dacă știu în sinea lor că e o greșeală și o prostie. Dezavantajul logicii Orwell e acela că oamenii știu că sunt conduși de un tiran și, mai devreme sau mai târziu, s-ar putea revolta ca să îl răstoarne. Avantajul logicii Orwell este că puterea și controlul lui Big Brother sunt quasi-totale și se exercită permanent prin frică, foame, supraveghere și prin poliția politică. Practic, în logica Orwell nu există disidenți decât „cu voie de la Partid”. Aceștia sunt tolerați ca o supapă pentru mase, însă Partidul are grijă ca ei să spună mereu doar cât trebuie și ce trebuie. Un alt avantaj este acela că orice agendă, oricât de extremă, se poate impune rapid. Comuniștilor le-a luat doar un an de când au preluat puterea până când au trecut la colectivizarea (colhozizarea) generală a României.

Pentru un regim dictatorial, logica lui Huxley este mai complexă și mai riscantă. Și, mai ales, este prea lentă. De aceea orice Big Brother local sau global va visa să iasă mai devreme sau mai târziu din logica Huxley și să intre în logica Orwell.

Pentru a impune logica Orwell e nevoie de o criză, de spaimă și de foamete. Este nevoie ca moartea să pară iminentă și dezastrul inevitabil și ca oamenii să ceară, cu disperare, pâine. Big Brother se deghizează atunci în „salvator” și le aruncă oamenilor iluzia siguranței și câteva pâini. Și în schimb cere doar un fleac, să-i cedeze lui toată libertatea și propriile decizii.

Dacă îmi veți spune că bat eu câmpii și că așa ceva nu poate să se întâmple, ia uitați ce scrie Yuval Noah Harari în Financial Times: „Multe măsuri de urgență propuse pe termen scurt vor deveni lucruri obișnuite în peisajul cotidian. Aceasta este natura urgențelor. Ele accelerează procese istorice. Decizii care în timpul normale ar fi avut nevoie de ani de zile acum sunt luate în câteva ore. Tehnologii imature sau chiar periculoase sunt folosite imediat, deoarece riscul de a nu face nimic este mai mare. Țări întregi sunt folosite drept cobai în experimente sociale la scară largă. În vremuri normale, guvernele, companiile și școlile nu ar fi de acord să facă astfel de exeperimente.”

Sigur că mai e și Dumnezeu care veghează și care poate să deturneze planurile orwelliene. Asta nu înseamnă însă că nu sunt multe semne că aceasta e direcția în care merg acum lucrurile. Faptul că ne îndreptăm (din nou) spre logica Orwell arată că timpul nu mai are răbdare. Big Brother bate din picior și e mai nerăbdător ca niciodată să-și facă din nou apariția pe scena istoriei.