Omul de afaceri Dan Adamescu lăsat o scrisoare cu câteva luni înainte să moară în care povestește condițiile extrem de dificile din închisoare, dar și faptul că timp de 37 de zile i s-a refuzat tratamentul.

„Erau trei paturi supraetajate în celulă, deci în total 6 locuri. O masă cu un televizor erau în celulă. WC-ul era integrat în celulă, însă eu am fost norocos să găsesc o toaletă normală, cu scaun. Dușul era situat lângă WC. (...) Starea mea de sănătate s-a deteriorat atât de rău încât a trebuit să renunț la mai multe vizite ale avocatului meu deoarece nu am putut suporta durerea provocată de mersul pe jos de la celula mea și până la sălile de întâlnire. Nu exista niciun scaun cu rotile în penitenciar. (...) Am avut probleme cu somnul pe timpul nopților în Penitenciarul Rahova deoarece deținuții țipau și se loveau cu capul de ușile celulelor. Era de-a dreptul terifiant. Am avut impresia că am ajuns în iad" a scris Dan Adamescu.

Omul de afaceri s-a plâns de condițiile inumane de încarcerare din Centrul de Detenție sau Penitenciarele Rahova și Jilava, de înghesuiala din celule, depresia și urletele deținuților, calitatea mâncării, lipsa dotărilor medicale elementare, lipsa activităților și a spațiului în care deținuții să se miște, mizeria, toaletele turcești sau șobolanii.

„Îmi amintesc că am fost deținut în Centrul de Arest Preventiv, un centru de detenție anterior procesului, timp de aproximativ o lună. Nu există zone speciale în CRAP. În celula mea erau între 6 și 8 persoane. Era un flux continuu de deținuți. (...) Celula avea 4 paturi suprapuse, astfel că erau 8 paturi în total. Erau de ambele părți ale celulei. Exista o masă mică pentru 2 persoane și un WC turcesc – practic o gaură în pământ – fără nicio separare față de restul celulei. Nu existau dulapuri sau alt mobilier pentru depozitare. Deținuții își păstrau hainele în sacoșe, dacă aveau. (...) Aveai dreptul să părăsești celula doar o oră pe zi. «Spațiul exterior» era efectiv o încăpere închisă de vreo 30 mp cu grilaje în loc de tavan. Era un loc foarte insalubru și deprimant”, se arată în scrisoarea lăsată de Dan Adamescu.

 „Nu mi s-a acordat tratamentul necesar pentru o perioadă de 37 de zile, deși familia mi-a adus acest tratament. Am făcut cereri scrise către directorul penitenciarului, însă toate au fost în zadar. Doctorii din cadrul Penitenciarului Rahova nu mi-au adus tratamentul invocând anumite motive birocratice. Am fost foarte îngrijorat și m-am temut pentru viața mea. Puteam să mor fără tratamentul obișnuit. Nu pot să înțeleg de ce medicii m-au privat de tratament și mi-au pus viața în pericol pentru o perioadă de timp atât de lungă", a scris acesta.

Operat încă din 1982 în Germania, când i s-a îndepărtat o tumoare de pe glanda pituitară, omul de afaceri a primit statutul de persoană cu dizabilități 100%, se arată în continuarea scrisorii remise de reprezentanții The Nova Group agenției de presă MEDIAFAX. Inima îi funcționa la o capacitate de 40%-60%, avea diabet de tip 2, o boală dermatologică autoimună, obezitate severă din cauza dezechilibrului hormonal, uzură menisc la genunchiul drept, precum și multe alte afecțiuni grave, potrivit sursei citate..

„Arestarea mea a fost un spectacol media de excepție. Am fost plimbat în cătușe prin fața camerelor TV, care filmau, și mi s-a pus pecetea de infractor corupt în media.(…) Am fost descris drept un pericol grav, care trebuie băgat la închisoare cu orice preț” a mai scris Adamescu.

Fostul om de afaceri a murit, în noaptea de 23 spre 24 ianuarie 2017, într-un spital privat din Capitală. Dan Adamescu deținea mai multe afaceri, printre care Astra Asigurări și Medien Holding, trustul care include ziarul România Liberă. De asemenea, era proprietarul hotelului Intercontinental din București.