Cazul sclavilor din Berevoiești are corespondență în București. Este vorba despre un american care nu și-a plătit angajații din Românii timp de 4 luni.

Întâmplarea a fost relatată pe Facebook de către Alex Simion, unul dintre cei 80 de angajați neplătiți. Acesta acuză complicitatea instituțiilor statului român - ITM și ANAF.

"M-am hotărât să pun acest post cu speranța de a ajunge viral și va trage un semnal de alarmă referitor la cum un cetățean american poate să facă ce vrea în țara asta fără a există vreo repercusiune imediată.

După cum probabil mulți știți deja, firma Kalon Global Group va intră în faliment după ce patronul acesteia, domnul Michael Wayne Koch a declarat că nu o mai poate susține financiar. Iată pas cu pas ce s-a întâmplat:
 1. Firma a fost infintata pe data de 1 Ianuarie 2014 de Michael având că primi angajați un grup de 7 persoane care lucraseră anterior la firma Catalyst Worldwide unde Michael și Cristian Burci erau acționari.
 2. Până în Iunie 2014 când au ieșit actele firmei Kalon, angajații erau plătiți prin firma Stânga1 din Bulgaria (o firmă la care Michael lucrase anterior Catalyst) condusă de un anume Cyril fără a avea forme legale. În tot acest timp firma a tot crescut și ajunsese la un număr de aproximativ 30 de persoane.
 3. În cei doi ani și jumătate de activitate firma a întârziat cu plata salariilor către angajați în 5 rânduri, din care 4 întârzieri de o lună și o întârziere de 2 săpt. Întârzierile salariale au picat cum nu se putea mai bine, în lunile august și decembrie 2014, și în lunile Iulie și decembrie 2015.
 4. În luna Iulie 2015 ne-am mutat în noul sediu (când noi eram cu salariile întârziate) dar cel puțin acum avem un loc de muncă cool.
 5. Luna martie 2016 a fost ultima lună în care angajații Kalon au fost plătiți. La această întârziere, prima lună nu a fost gravă că doar eram obișnuiți și nici măcar nu erau sărbătorile de iarnă ca să avem nevoie de bani. Pentru cea de-a doua lună s-a găsit o scuză – domnul Michael Wayne Koch este grav bolnav, are encefalită virală și nu se poate deplasa să facă viramentul (lucru descoperit ulterior ca fiind fals). În cea de-a treia lună a venit un "investitor” – același domn Cyril (see above) care a oferit salariile restanțe unui număr de 20 de persoane (nu va închipuiți că toți banii o dată, ci eșalonați pe 5 luni), le-a făcut un contract pe două luni cu o firmă de payroll (Wizrom), firmă deținută în proporție de 50% de grupul Stânga 1 și ca să fie afacerea profitabilă a luat și toate proiectele lăsând 80 de oameni (da, Kalon ajunsese să aibă 100 de angajați) cu ochii în soare.

So, un American, salvatorul pieței IT, a venit în România să dezvolte un business și ceea ce a lăsat în urmă sunt următoarele:
-Aproximativ 80 de angajați neplătiți de 3 luni
-Datorii la ANAF de aproximativ 4 mil RON
-Datorii la furnizori, cel puțin pe chirii de ordinul sutelor de mii de euro

Nu înțeleg de ce autoritățile statului sunt așa slabe! ANAF-ul nu face nimic în condițiile în care acest angajator are datorii destul de mari la el, ITM-ul este doar o glumă proastă pentru că nu oferă nici un fel de protecție angajaților – au venit au constatat și probabil, nu știu sigur, au dat o amendă firmei, avocați care se bat cu pumnul în piept că sunt buni și care dacă nu văd mulți $$$ zic că mai așteaptă, ziare și ziariști care zic că nu e nimic de scris… Cum adică nu e nimic de scris când tot ceea ce apare în presa din România despre domnul Michael Wayne Koch este că ar fi salvatorul pieței IT din România?

Și în final am o întrebare pentru Ambasada Americii la București, văd că este la modă să răspundă la post-uri pe Facebook: De ce este atât de greu să se pună poprire pe toate bunurile unui cetățean american după ce se va dovedi în instanță printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă că are datorii? Dacă era invers și un român avea datorii la IRS credeți că dură câțiva ani până când cetățenii americani își recuperau prejudiciul?

În concluzie nu pot spune altceva decât că sunt pur și simplu scârbit de această țară, de indolența autorităților statului, de modul de gândire dezbinată a oamenilor, de jnapanii care sunt la fiecare colț. Încă mai am speranța că într-o bună zi, fiul meu va trăi într-o altfel de țară, într-o țară în care să fie respectat și în care să se poată simții puternic, dar până atunci doar speranțe", este postarea lui Alex pe Facebook.