FOTO: stiripesurse.ro
Pornite de acum două săptămâni, protestele împotriva deciziei PSD de a adopta ordonananțe prin care să reglementeze Codul Penal și grațierea, par să se aprindă pe zi ce trece.
Culmea a fost atinsă marți seară, când, la câteva ore de la adoptarea respectivelor acte normative, peste 10.000 de persoane au protestat la Guvern, în miez de noapte, iar alte câteva mii au scandat în țară, tot la aceeași oră.
Organizatorii protestelor - s-a reactivat și vechea pagină Uniți Salvăm, anunță că protestele se vor amplifica, dar nu trebuie să fii prea deștept pentru a observa că în aer - mai ales în București, plutește o tensiune profundă.
Având în vedere că protestatarii și mass-media care îi susține, cer demisia Guvernului sau chiar alegeri anticipate, este ușor de presupus că acțiunile revendicative vor continua câteva zile, cel puțin. Întrebarea este: ce se va întâmpla dacă în aceste câteva zile, majoritatea parlamentară nu cedează?
Cine e sistemul?
La prima vedere există sistemul politic, judecătoresc, al instituțiilor de forță. Acesta este, cel puțin teoretic, la dispoziția puterii care controlează statul.
Apoi există sistemul nevăzut, cel format din relații între persoane de la nivel înalt, despre deciziile care se iau în spatele ușilor închise și care afectează națiuni, țări, Sistemul nevăzut nu exclude, ba chiar uneori controlează prin anumite persoane, sistemul dintr-o țară suverană.
Pentru a exemplifica, să luăm exemplul României în decembrie 1989: sistemul politic și de forță autohton era controlat, cel puțin formal, de regimul Ceaușescu, fiind considerat trup și suflet alături de acesta.
Sistemul nevăzut decisese însă, că în România se va schimba regimul, cu sau fără Nicolae Ceaușescu, Pentru aceasta, era clar că cele două sisteme, cel autohton și cel nevăzut vor intra în conflict.
„ În ansamblul dosarelor revoluției exist o coincidență tulburătoare: cel puțin în patru locuri – Timișoara, București, Sibiu, Cluj –, primul foc mortal, primul glonț care a omorât un om nu-și găsește autorul și se prezintă, în toate cele patru cazuri, ca inexplicabil balistic în raport cu dispunerea forțelor de represiune. Traiectoria glonțului care a lovit-o pe Lepa Bărbat la Timișoara nu poate fi reconstituit; tragerile acelea suspecte din Blocul „Creditului
minier" de la București n-au nici o noimă din punctul de vedere al represiunii; la Sibiu, focul care l-a omorât pe soldatul Mițiți a venit dintr-o clădire izolată aflată în spatele sediului Inspectoratului MI; originea glonțului care l-a rănit pe ofițerul Carp Dando la Cluj, în timpul busculadei sale cu actorul Clin Nemeș, nu a fost descoperit” (Istoria Loviturilor de Stat în România, Volumul IV (partea a II-a) - Revoluția din decembrie 1989 - O tragedie românească, pagina 307) .
În urma morților, protestele s-au radicalizat, un număr foarte mare de oameni - massa critică, a luat parte la manifestații, iar oamenii sistemului autohton au trecut cu arme și bagaje în tabăra sistemului nevăzut. Altfel, nu se explică rațional cum un sistem care controla cu mână de fier țara toată, a putut să-l părăsească pe conducătorul său, pentru a trece de partea unei mișcări „ spontane”, al cărei lider era directorul Editurii Politice!
În 2017, sistemul autohton este clar împărțit de mai multe puteri, între care una este a președintelui României, sprijinit de instituțiile din servicii secrete și din sistemul judiciar, iar cea politică și parlamentară, aparține coaliției PSD - ALDE.
În aceste condiții, protestele din România lui 2017 vor merge pe unul dintre cele două scenarii posibile:
1: Sistemul e cu PSD. Atunci protestele vor fi lăsate să fiarbă în suc propriu, vor fi pașnice și se vor stinge de la sine, după ce a trecut un număr de zile fără să se obțină vreo concesie din partea puterii politice. Un nucleu radical va rămâne, probabil, mai mult timp pe baricade, dar va trebui să se recunoască învins.
În varianta a doua, se va provoca un incident care să ducă la impresia că manifestanții au brutalizat forțele de ordine sau chiar un reprezentant al puterii, pentru că este știut că valul de simpatiei al massei se îndreaptă spre victimă, nu spre agresor.
2. Sistemul dorește schimbarea PSD. Protestele vor cunoaște o radicalizare, un eveniment care va duce la decesul unui protestatar, și care va stârni o emoție atât de mare, încât va determina ca majoritatea populației să accepte - măcar formal, la căderea Guvernului și la declanșarea alegerilor anticipate. În acest moment, nu există dovezi că majoritatea populației ar fi de partea PSD sau de partea protestatarilor, fiecare dintre tabere având susținătorii ei fideli, care se înfruntă pe net, și prin intermediul presei pe care o controlează. Având în vedere rezultatul alegerilor, probabil că tabăra este mai numeroasă, dar la o mai mică diferență decât a arătat scrutinul, pentru că acum oponenții PSD, dar și destui care nu au votat, sunt acum uniți împotriva actualei Puteri.
Dacă nu credeți, amintiți-vă de atmosfera din anul în care a căzut Ponta și protestele constante împotriva Guvernului PSD, fie marcate de gafele fostului premier, fie de crize. Totuși, massa critică s-a strâns abia după după nenorocirea de la Colectiv, când „ au trebuit să moară oameni”.
Evident, cele două variante pot fi declanșate și fără intervenția cuiva, o moarte accidentală putând fi speculată de o tabără sau alta, așa cum e posibil să se fi întâmplat și în cazul Colectiv.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.