Cristian Jurca e din Alba Iulia și are 33 de ani. Spune despre el că este „inginer de tumbe”, adică antrenor de dans sportiv, însă ocupația lui de bază e studierea energiilor alternative și a arhitecturii sociale.
Denise Tama a studiat canto și a cochetat câțiva ani cu muzica. Acum este designer de bijuterii handmade și locuiește la Londra. Nu pentru totdeauna, a decis ea.
Ȋntr-o zi, pe când Denise începuse deja să-și caute o casă pentru a se întoarce acasă, Cristian a citit pe online un articol despre satul de marmură. „În Alun, județul Hunedoara, mai trăiesc doar două familii”. Și-s peste 100 de case părăsite. Ȋn vreme ce 4 milioane de români sunt plecați în afara granițelor, iar unii dintre ei vor să se întoarcă în țară. Cum ar fi dacă... ?
Așa a apărut ideea înființării unui ONG care să salveze satul Alun. Mai întâi, Cristian a mers în comuna Bunila, de care apaține satul, și-a stat de vorbă cu primarul și cu viceprimarul. Le-a spus că vrea să facă ceva pentru ca Alun să nu moară. „Iar ei au arătat bunăvoință și deschidere proiectului”, spune Cristian. Acum autoritățile locale actualizează situația tuturor caselor, le identifică pe cele care mai au proprietari și iau legătura cu potențialii moștenitori.
Odinioară, acest sat, situat la doar 30 de kilometri de municipiul Hunedoara, era unul prosper. Cu celebra marmură de Alun s-a construit și Casa Poporului din București. Vechea carieră din care a fost extrasă se află chiar la intrarea în sat. Din bunăstarea de pe vremuri n-a mai rămas decât drumul pavat cu marmură care te duce spre Alun. Și fundațiile caselor, construite din aceeași piatră ca și biserica nouă din sat. Ridicată între anii 1937 și 1939, este singura biserică din România cu ziduri de marmură. Și a doua din Europa.
ALUN - satul de marmura, Tinutul Padurenilor, jud.Hunedoara / aerials from APDT on Vimeo.
Biserica veche din Alun, declarată monument istoric, are aproape 300 de ani. Nimeni nu se gândește să o restaureze. La ce bun, dacă nu mai sunt oameni, care să-i treacă pragul?
sursă fotografii - Călin Corpaciu
La școala din sat, care avea și internat, învățau copiii din tot Ținutul Pădurenilor. Localnicii erau angajați la cariera de marmură sau în minele din apropiere. Colectivizarea i-a dezrădăcinat pe oamenii care au coborât, rând pe rând, la oraș. Au plecat spre Hunedoara și Deva, unde și-au dat copiii la liceu, iar ei au găsit locuri de muncă.
Casă părăsită din Alun
Ȋn Alun mai sunt acum doar 2-3 case locuite. Plus ciobanii de la stâna din marginea statului și două călugărițe care și-au făcut un schit lângă biserica din marmură. Asta e toată suflarea.
Casă părăsită din Alun
Satul de marmură a înmărmurit în timp. Până mai ieri, când Cristian, Denise și alți 20 de tineri au decis că Alun trebuie readus la viață. Ei s-au organizat mai întâi pe o rețea de socializare, acolo unde a fost creată și o pagină specială: „SUS CU VIAȚA!”.
Mai departe, în perioada 8 - 10 aprilie, vor avea prima întrunire pentru constituirea asociației, dar și primul grup de lucru.
„Acolo vom stabili care va fi denumirea asociației, statutul, conducerea, dar și ce avem de făcut pe mai departe”, spune Cristian. „Asociația se va ocupa de conservarea și dezvoltarea satului românesc tradițional. Iar Alun este doar un prim pas”.
Cum ar putea fi readus la viață un sat părăsit? Tinerii au o groază de planuri: vor să ridice acolo mori de apă, pentru alimentarea unor generatoare electrice, vor să înființeze ferme și să facă agricultură bio, să creeze ateliere pentru meșteșugari și să introducă zona în circuitul turismului românesc. Asociația va încheia un parteneriat cu autoritățile locale, iar o parte din profitul obținut din toate aceste activității va merge către comunitatea din zonă.
Casele părăsite din Alun, case construite doar din lemn și din marmură, precum cele două biserici, vor fi consolidate și renovate. Și oamenii? „Noi vrem să-i aducem înapoi. Vreau să construim acolo o comunitate în care să le fie drag să se întoarcă acasă”, spune Cristian.
Vi se pare prea mult? Vi se pare că sunt prea tineri, prea entuaziaști sau prea idealiști? Astăzi, Denise a primit următorul mesaj:
„Doamna Tama, sunt arhitect Flavia Roșu, nepoata preotului Petru care a ridicat biserica de marmură din Alun, mort în închisoare... Vă rog să mă primiți și pe mine în asociația dumneavoastră. Eu sunt în București, Lector la Universitatea de Arhitectură, și singură cu o fetiță, dar, cumva, cumva aș dori să particip activ la această inițiativa! Visul meu a fost acela de a susține tabere de creație în zonă... Mă bucură initiațiva dumneavoastră și sper să putem participa și noi activ la ea! Am văzut că prima ședință va fi în aprilie! Nu mi-am imaginat că astfel de lucruri sunt posibile! Felicitări! Și vă rog să țineti cont și de noi!”
Cât timp vom îndrăzni să fim VII, lucrurile pe care le purtăm în suflet n-au cum să moară!
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.