Redau prin amabilitatea ActiveNews poziția comună semnată astăzi de asociațiile Alianța Familiilor din România și PRO VITA București (ultima, reprezentată de mine), cu mențiunea că achiesez, personal, în totalitate și la expunerea lui Alexandru Racu, publicată tot azi de AN pe aceeași temă. Din motive evidente, poziția celor două organizații reflectă în primul rând preocupările legate de activitatea lor (B.S.).
-
De 3 decenii, conceptul de „drepturi ale copilului”, devenit unul major în dreptul internațional, își propune să tuteleze cu prioritate interesul superior al copilului, în orice decizii l-ar privi pe acesta. În practica instanțelor și instituțiilor însă, această noțiune, la fel ca toate noțiunile generale, ridică multiple dificultăți de interpretare.
Asemenea „dificultăți de interpretare” pare că întâmpină și domnul primar al municipiului Târgu Mureș, Dorin Florea: conform declarațiilor sale politice recente, copilul ar trebui protejat nu de sărăcie, ci de părinții săi săraci, prin decăderea din drepturi a acelor părinți care nu trec un test-grilă, standardizat la discreția autorității locale pe care Dorin Florea o prezidează. Vizate de această campanie sistematică și programatică sunt nu doar familiile care au deja copii, ci și cele care au intenția de a avea copii în viitor.
Apărătorii propunerilor lansate de dl. Florea vor invoca, fără doar și poate, multiplele cazuri de abuzuri ale părinților împotriva copiilor și nevoia lor de a fi apărați în fața violențelor de orice fel. Doar că prevederile deja existente în legislația penală și în legea specială sunt, în opinia noastră, suficiente, pentru că ele consideră decăderea din drepturi a părinților drept o situație de excepție și în niciun caz o regulă aplicată după un standard absurd, cum ar fi veniturile sau studiile părinților.
Într-adevăr, anumite comunități prezintă un risc accentuat sau major de sărăcie sau de excluziune socială. Pot acestea fi motive suficiente pentru o măsură atât de radicală? Și invers, sunt un loc de muncă ori o situație materială stabilă îndeajuns pentru ca doi adulți să primească un „certificat de reproducător”, așa cum și-ar dori Dorin Florea să elibereze? Nimic nu este mai nesigur astăzi decât un venit stabil. La fel, nu există nicio garanție că o diplomă de studii certifică altceva decât absolvirea unei școli. Caracterul, valorile morale sau aspirațiile nu se învață la școală, ci se deprind în familie.
Din păcate, nu doar domnul primar Florea este un susținător al extinderii abuzive a autorității statului-providență. La fel sunt și parlamentarii care în ultimii ani au reglementat prin lege obligativitatea grădiniței și instituția „avocatului copilului”, iar acum au în vedere o lege a vaccinării obligatorii. Toate au fost abil îmbrăcate în retorica „drepturilor copilului” și s-au făcut prin abuzarea autorității parentale, în răspăr cu rolul primordial pe care Constituția îl conferă acesteia.
Spre exemplu, expunerea de motive a proiectului legii privind avocatul copilului motivează necesitatea înființării acestei noi instituții astfel: „O autoritate independentă care să promoveze drepturile copilului, așa cum sunt definite prin lege, care să poată fi sesizată și cu încălcarea drepturilor copilului de către persoane private este imperios necesară”. Cine a descoperit „necesitatea imperioasă” nu e greu de ghicit. La fel, cine sunt aceste „persoane private”. Mai notăm și că acest nou „avocat” nu e cu mult diferit ca principii și organigramă de Avocatul Poporului, una din cele mai detestate, pentru ineficiența și lentoarea sa, instituții publice din România.
Întocmai ca și propunătorii „avocatului copilului”, domnul primar de la Târgu Mureș nu suflă un cuvânt despre o posibilă încălcare a drepturilor copilului chiar de către instituțiile publice: cum anume va reuși dl. Florea să-i salveze pe acei copii de sărăcie? Prin scoaterea din sânul familiei și închiderea lor în centre ale statului? Ale aceluiași stat care nu găsește în vistierie bani pentru majorarea alocației lunare de la 30 de euro la 60 de euro lunar, dar are suficienți pentru plata pensiilor speciale și pentru umflarea de la an la an a bugetului serviciilor secrete, ori pentru scutiri de taxe la companiile multinaționale! Cu greu putem concepe o măsură care să contravină mai flagrant scopului declarat.
Martin Guggenheim, profesor la New York University School of Law, avocat și expert în domeniul drepturilor copilului, punctează în cartea sa „What's Wrong with Children's Rights” câteva din consecințele multiplicării situațiilor în care lucrătorii serviciilor sociale din Statele Unite intervin în familiile considerate „sărace”:
„A intra coercitiv peste familii sărace doar pentru că acei copii sunt crescuți în sărăcie eludează jignirea și degradarea produsă părinților. Lipsa de respect pe care statul o arată părinților săraci este teribil de distructivă pentru copii, cărora le este negată o nevoie importantă în dezvoltarea lor: de a crede și a se baza pe omnipotența părinților”.
„Astăzi, judecătorii, asistenții sociali și avocații decid cu cine trebuie să trăiască copiii, dacă trebuie să li se permită să aibă sau să continue relații cu anumiți adulți (...) Poate este adevărat că acești specialiști, spre deosebire de părinți, nu sunt în conflict de interese cu copilul al cărui viitor îl decid. Dar nici nu au vreun interes sau cunoaștere profundă și individuală a lor, pe care se bazează atât de mult drepturile parentale”.
Propunerea domnului primar Dorin Florea nu privilegiază, în opinia noastră, în niciun fel interesul copilului și nici nu-i acordă vreun drept de a-și lua soarta în mâini. Soarta copilului născut într-o familie săracă nu va fi decisă de el, ci tot de adulți - numai că aceștia vor fi nu părinții, ci funcționarii statului, într-o procedură impersonală și automată.
Ne este proaspăt în minte cazul familiei Bodnariu, care a provocat atâta emoție în opinia publică din România. Soții Bodnariu nu erau nici săraci, nici neșcoliți: erau creștini. Oricât de absurd ar părea, după bizarele criterii ale autorităților norvegiene, cele două situații sunt echivalente, iar motivația brutalei intervenții a funcționarilor Barnevernet a fost, evident, protejarea copilului și a drepturilor sale prin... întreruperea legăturii cu familia naturală! Asocierea domnului primar Florea cu sinistra Barnevernet poate fi făcută fără prea mari ezitări.
Înțelegem dificultatea sau chiar incapacitatea individului provenit din medii defavorizate de a gândi dincolo de limitele a ceea ce apreciază drept bine personal sau imediat. Nu este acceptabil însă ca sub acoperirea unui iluzoriu și lunecos „bine comun”, autoritatea publică să-și aroge, cu titlu de regulă, măsuri care ar trebui să fie (și sunt, deocamdată, conform cu legislația în vigoare) excepționale.
Privind, așa cum suntem mereu îndemnați, la țări cu democrație consolidată, vedem că drepturile funcționează cel mai bine atunci când ele stabilesc precis aria pe care statul NU o poate încălca și nu aceea pe care statul are obligația de a o controla. În ce o privește, familia trebuie să rămână inclusă în prima categorie.
Nu putem scăpa de sărăcie lichidând săracii
Încă mai alarmant decât intențiile manifeste ale primarului Dorin Florea sunt clarele sale simpatii eugenice. Camuflate abil, întrucât contravin flagrant legii românești dar și tratatelor internaționale, ele sunt evidente în aversiunea nedisimulată față de cei săraci, de cei ne-educați sau față de veșnicul țap ispășitor al tuturor problemelor, etnia țigănească.
Istoria recentă ne trage de mânecă și nu ne permite să rămânem indiferenți la asemenea idei distructive.
În urmă cu aproape 2 secole, Thomas Malthus deplângea familiile mari ale săracilor și susținea că tendința acestora de a se reproduce în număr mai mare era într-o măsură importantă responsabilă de sărăcia lor. El recomanda abstinență și căsătorie târzie a celor săraci. Ideile malthusiene aveau să se regăsească în manifestul darwinist cu privire la „Originea speciilor” și, mai târziu, în fundamentele mișcării eugenice, dezvoltată în Europa spre finalul secolului XIX. Eugeniștii susțineau că multe dintre boli se datorează unor trăsături inferioare moștenite. Ca regulă generală, ei încurajau clasele mijlocii și superioare să aibă familii mari, în timp cei inapții - săracii, minoritățile, imigranții - trebuiau să se reproducă mai puțin.
De la teorie la practică, de la eliminarea lentă a celor inapți prin selecție naturală s-a trecut la uciderea programatică a celor inapți în doar câteva decenii: în Germania anilor 1920, Karl Binding și Alfred Hoche au publicat „Permisiunea distrugerii vieții nedemne de viață” („Die Freigabe der Vernichtung lebensunwerten Lebens”) în care introduceau conceptul de „drept la moarte”. Binding era un jurist proeminent, iar Hoche, profesor de psihiatrie, ambii membri ai elitei intelectuale germane. Devotați eticii utilitariste, de care se presupunea că ar beneficia societatea, autorii recomandau pur și simplu să fie lichidați fizic cei a căror viață era „lipsită de valoare”. Era, în viziunea lor, un act de „compasiune” și „eliberare de suferință”!
Ideologia fost adoptată de medicii germani, iar eutanasierea sistematică a început în anii 1930, cu copiii cu retard mintal și a continuat cu adulții invalizi, bolnavi mintal sau cu boli incurabile. Criteriile au fost ulterior extinse pentru a include adulții și copiii cu „comportament antisocial” și pe cei cu dizabilități minore. Impulsul programului eugenist îl constituia, ca întotdeauna, meschina contabilitate a bugetelor de venituri și cheltuieli (J. C. Willke, „Assisted Suicide and Eutanasia”), grija față de „banul public”.
Ulterior, guvernul nazist a preluat programul, l-a extins și l-a dus la scara exterminaționistă pe care o cunoaștem, una fără precedent în istorie.
Binding și Hoche nu erau niște exaltați oarecare, ci savanți cu autoritate și preocupare față de economie și față de o societate sănătoasă. Ideile lor nu doar că n-au fost respinse, ci au fost adoptate de oameni de acțiune care le-au pus în practică.
Sunt „detalii” de reținut și de adus în atenția celor care obiectează că poziția exprimată de domnul primar Dorin Florea este doar o simplă declarație politică, probabil una rezultată dintr-un calcul electoral. Nu ne putem asuma riscul repetării unor pagini nefaste de istorie, mai ales într-o țară în care experiența totalitară este proaspătă în memoria colectivă și individuală.
Ca organizații întemeiate pe principiile și valorile morale creștine, Alianța Familiilor din România și PRO VITA (București) cer ca declarațiile primarului-medic Dorin Florea să fie sancționate la vot, iar transformarea lor în realitate să fie împiedicată.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.