Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române a reacționat la propunerile INSP față de revenirea credincioșilor la slujbele Bisericii, după data de 15 mai.
În mesajul său, Vasile Bănescu a spus că problema Sf. Împărtășanii este una care aparține exclusiv Bisericii.
„Redeschiderea lăcașelor de cult ține de firescul revenirii la necesarele ritmuri ale socialului profund, dimensiunea religioasă a vieții fiind esențială. Recomandările legate de necesara protejare dictată de grija față de noi înșine și de ceilalți vor fi respectate riguros de toți oamenii cu bună-cuviință. Biserica Ortodoxă Română și toate celelalte culte religioase au dovedit în mod exemplar înțelegerea situației create de epidemie și, în cazul Patriarhiei Române, o implicare caritabilă fără termen de comparație.
Reamintim că activiștii secularști cer de ani de zile schimbarea modului în care Biserica împărtășește credincioșii, chiar dacă singurul studiu realizat până acum pe acest domeniu a arătat că nu există niciun pericol din utilizarea potirului sau linguriței comune.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
EU vad aici un PUNCT TERMINUS de care NU SE POATE TRECE . Cei care se stiu NESANTAJABILI dintre Mitropoliti si Episcopi , alaturi de sihastrii din manastiri au puterea de a-i chema pe HRISTOS si Armatele LUI - DE CE nu o fac?? Sunt nevrednici si nu-i mai asculta nimeni ???
DE ACUM toți să-și mărturisească păcatele ! Cei care au făcut păcatele în particular, să le mărturisească în particular, cei care au făcut păcatele public, să le mărturisească public. Altfel nu se rezolvă problemele. Cum ar fi să fie introduse în viața bisericii din nou TOATE moliftele Sf. Vasile cel Mare, și să se citească în fiecare biserică cât mai des, iar în mănăstiri în fiecare zi, și de asemenea și alte acatiste și slujbe izgonitoare de demoni ?
Spunând aceste lucruri, El arată că a depășit lumea nu atât ca Dumnezeu, cât mai ales ca Om, fiindcă S-a făcut om cu adevărat. Viața autentic creștină este trăită în "duh și adevăr” (In 4,23), și ca atare ea poate fi continuată în tot locul și în toată vremea, întrucât poruncile dumnezeiești ale lui Hristos au un caracter absolut. Cu alte cuvinte, nu există și nu pot exista nicăieri pe pământ împrejurări care să facă cu neputință păzirea poruncilor. În esența ei veșnică, viața creștină e duh și adevăr dumnezeiesc, și de aceea ea transcende toate formele exterioare.
(Arhimandritul Sofronie, Rugăciunea-experiența Vieții Veșnice)