Prof. univ. George Litarczek, în vârstă de 91 de ani, s-a născut în 1925 în SUA, la Boston, dar a studiat și lucrat în România, unde a întemeiat specialitatea anestezie terapie-intensivă. Prin mâna lui au trecut de la Elena Ceaușescu și Gheorghe Gheorghiu Dej, până la fratele lui Kim Ir-sen.

 

"Societatea de astăzi este un haos dominat de incompență, pentru că oamenii judecă în parametri comuniști în care au fost formați. Comuniștii au construit cu oamenii educați în sistemul de învățământ dinainte de război. Acum noi vrem să refacem societatea dinainte cu oameni educați în timpul comunismului", spune prof. univ. dr. George Litaczek.

Prof. univ. Litarczek a vorbit, într-un interviu acordat ziare.com, despre despre relația dintre medicină și credință, despre problemele societății românești, ale sistemului sanitar, despre intervenția de la Colectiv.:

"Nu îl salvezi numai cu medicina, ci și cu psihicul, trebuie să-l faci să lupte. Iar psihicul are nevoie de credință. Când trăiești extracorporalizarea, nu te mai poți îndoi că ești carcasa care ține de materialitate și ești om prin starea de conștiență umană care nu poate fi definită în termenii actuali ai științei. (...) Dumnezeu nu lucrează cu minuni precum Hristos. Dumnezeu îți creează oportunități.(...) Religia e și ea o doctorie. Se ocupă de suflete. Când credincioșii se roagă, în lobii lor frontali a fost identificată o activitate intensă, care nu există la necredincioși. Eu sunt credincios și în toată viața mea am fost ajutat pentru ceea ce m-am rugat. Toată imunitatea organismului tine de credință."

De ce nu a plecat din România?

"Toată lumea mă întreabă. Pentru că în anii '50 am făcut, ca găina, un ou, pe care conjunctura mi-a permis să-l dezvolt - specialitatea anestezie, care, în 1972, a devenit anestezie terapie intensivă. Înainte de anii '50, când bolnavul ajungea în stare gravă, murea. Era abandonat de medici. Până când medicina a învățat că bolnavii pot fi scăpați din situațiile primar grave.

Specialitatea de anestezie a fost recunoscută în 1957, când Voinea a făcut marea curățenie în rețeaua sanitară. După război, rămăsese un haos, erau în posturi de medici oameni fără diplomă, unii fără liceu, impostori de mâna întâi. Erau și profesori universitari fără diplomă de medic. Specialitatea AȚI a fost creată de ministrul Teodor Burghele în 1972, când s-a făcut o reorganizare sanitară. Voinea Marinescu a fost cel mai bun ministru al Sănătății pe care l-a avut România postbelică până astăzi inclusiv".

"Acolo unde ai un manager cât de cât cinstit, care cumpără ce-i trebuie spitalului, treaba merge de bine de rău. Eu am fost șef de clinică la Fundeni și știu cum este.Dar e mai mult decât atât: oamenii nu știu să gândească, nu sunt profesioniști.

Comuniștii au avut o viziune organizatorică gândită de Lenin și Stalin, bazată pe industrializare, ceea ce nu era neapărat greșit, pentru că numai țările industriale își pot crește standardul de viață. Și au făcut asta cu generația mea, ingineri, medici educați în sistemul de învățământ dinainte de război. Acum noi vrem să refacem societatea dinainte cu oameni educați în timpul comunismului. Ceea ce ai învățat în școală, ceea ce ai văzut în tinerețe îți creează coordonatele după care faci toate judecățile.

Mă uit la cei de acum, nu găsesc soluții decât în stil centralizat. Vă dau un exemplu. Nu are ce cauta Ministerul Sănătății să impună prețul medicamentelor, iar asta deranjează tot echilibrul. Soluția lor e că Guvernul să dirijeze tot. În lumea capitalistă, Guvernul nu dirijează, ci creează mediul, legislația, restul e concurenta liberă".

"(n.r.: Intervenția de la Colectiv) a fost prost interpretată. Eu zic că medicina românească s-a descurcat foarte bine. La o oră după incendiu în spitale erau 70 de bolnavi protezați respirator. Se leagă unii că au fost resuscitați pe trotuar. Așa se face. Întâi îl resuscitezi unde e și apoi îl miști. Prințesa Diana a fost resuscitata în mașină, intubată în mașină și abia apoi descarcerată și a ajuns vie în sala de operație."

 

"Povestea cu infecțiile e veche și eu am trăit-o de la începuturile ei. Odată cu apariția intervențiilor chirugicale și administrarea antibioticelor de rutină. Penicilina strepto primea toată lumea în post-operator și imediat s-au creat specii rezistențe.

Continuu am avut morți și am făcut dezinfecții. Când îi aud la televizor că întreabă cine e de vină pentru infecția intraspitalicească, îmi vine să îi strâng de gât. E de vină o atitudine generală a medicinei, care a produs germenii rezistenți la antibiotice prin utilizarea aiurea a acestora.

Se vorbește mult despre cei care au murit în spital, dar foarte puțin despre faptul că 4 dintre cei trimiși în străinătate au murit pe durata transportului. Bolnavii aceștia nu se transportă. Îi tratezi în situ pentru că atunci când începi să tragi de ei.", spune Prof. univ. dr. Litarczek pentru ziare.com.