Revista 22 a publicat sub semnătura lui Mădălin Hodor, un articol în care prof. Ioan Aurel Pop, Președintele Academiei Române, ziaristul Cornel Nistorescu și alții, sunt acuzați că ar fi apărut „pe lista colaboratorilor Direcției Securității Statului”.

Imediat, în spațiul public au fost lansate acuzații conform cărora persoanele în cauză ar fi fost colaboratori ai Securității. În realitate, la o lectură mai atentă a textului, se poate observa că Hodor nu folosește nicăieri sintagma de colaborator al Securității, ci „listă a colaboratorilor aflați în legătura UM 0225”, ceea ce este cu totul altceva. Și motivul este foarte simplu: Ioan - Aurel Pop are  adeverință de necolaborare cu Securitatea, eliberată chiar de CNSAS.

De altfel, dovada că Ioan-Aurel Pop și cei aflați pe listele respective nu erau colaboratori ai Securității, în niciun sens prevăzut de lege, se găsește chiar în documentele publicate de Mădălin Hodor.

Astfel, în documentul nr. 07108 din 10.06.1985, șeful unității respective din cadrul DSS, afirmă clar: „Lista cu colaboratorii din legătura unității dv, o vom trimite după ce aceștia vor fi trecuți în caiet, în vederea obținerii aprobării conform Hotărîrii Comitetului Politic Executiv al C.C. al PCR, privind întărirea controlului și îndrumării de partid a organelor de securitate și miliție”.(LINK)

Contactat de ActiveNews, profesorul Ioan - Aurel Pop, a negat vehement orice colaborare cu Securitatea.

„Modul de prezentare este insidios! Eu nu am semnat niciun acord de colaborare, cu nici o forma a securității, interne sau externe. Dar, rugat de profesorul meu, acad. Ștefan Pascu, fost rector al UBB, i-am predat, intre anii 1985-1987, câteva articole de popularizare a istoriei noastre, „pentru o publicație a emigrației romane” (după cum mi-a spus). Mi-a și adus apoi doua numere dintr-o revista apărută în Germania. Chiar dacă aș fi vrut să refuz, nu puteam, pentru ca era șeful meu de catedra și conducătorul meu de doctorat. Pe de alta parte, a publica înainte de 1989, în străinătate era ceva aproape de neimaginat. Era important si pentru raportarea activității de cercetare etc., iar posibilități de publicare (în afara propagandei de partid) erau infime. Prof. Pascu era liber să călătorească și am fost convins că, în călătoriile sale, fusese rugat sa dea materiale de istorie ... Cred ca de aceea apar pe acea lista publicată în Revista 22. De altfel, în dreptul numelui meu scrie NU!”, ne-a declarat Președintele Academiei în exclusivitate.