Foto: Visarion Alexa/Facebook
Fiecare an care trece mai răpește din lungimea vieții noastre și, atunci când spunem unui om „La mulți ani!”, urarea aceasta ar trebui să aibă rezonanță dincolo de moarte („La mulți ani în veșnicie!”), pentru că în viața aceasta este prea puțin, a scris Părintele Visarion Alexa, pe Facebook.
Potrivit Părintelui Visarion Alexa, în zilele noastre, în lume este o mare tensiune a dezbinării, care afectează și omul, și familia și comunitatea parohială.
„Nu vă mai clătinați atât de ușor, nu mai renunțați atât de ușor la Potirul dumnezeiesc, care aduce omului liniște și odihnă”, subliniază Părintele Visarion Alexa.
Mesajul Părintelui Visarion Alexa, cu ocazia Anului Nou:
„Avem un Testament, pe care aș vrea să-l așez în inimile noastre. El nu se referă la profesie, la poziția socială, ci este lăsat de Însuși Dumnezeu pe pământ și Liturghia se referă la acest Testament. La fiecare Liturghie ne rugăm să fim împreună, să nu ne dezbinăm. Există în lume o mare tensiune a dezbinării oamenilor și această tensiune bântuie și Biserica. Este foarte fragil totul.și omul, și căsnicia, și comunitatea parohială. Atunci când pornești în viață alături de un om faci niște legăminte prin care declari înaintea lui Dumnezeu că nici boala, nici necazurile și nici moartea nu te vor despărți de omul pe care îl însoțești. În rugăciunile slujbei de cununie auzim: "Ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă.”, însă ispita despărțirii este la îndemâna oricui, pentru că ușor este a spune, chiar și după mulți ani de conviețuire: " Plec în lume, nu mai pot, vreau să ne despărțim, lucrurile nu mai au sens.” Dacă însă tu știi dinainte ce înseamnă Calea, sigur că acestea sunt niște amănunte care nu te vor scoate de pe Cale cu niciun preț.
Consider că o parohie este ca o căsătorie în care Domnul ne așează. La început, cu toții trecem prin "focul cernerii”, în urma căruia unii rămân în parohie și duc testamentul unității mai departe, alții pleacă. Într-o comunitate parohială însă, în care oamenii au înțeles testamentul unității, lucrurile sunt frumoase, oamenii își arată cu ușurință dragostea unii față de alții, puterea de a ierta este mare, iar iertare vine rapid. Cu toate acestea, deseori demonul poate dezbina și acolo unde lucrurile par indestructibile.
Încercați și-n parohie, ca într-o căsnicie, să treceți peste toate răutățile și invidiile și să rămâneți uniți în jurul a ceea ce poartă cel mai concret chip al testamentului lăsat de Hristos nouă: POTIRUL cu TRUPUL și SÂNGELE LUI. Primul punct al testamentului este UNITATEA și dacă dumneavoastră vă veți răni unii pe alții, acest trup, această unitate se va rupe în bucăți cu o suferință extraordinară. Unii nu au înțeles lucrul acesta (ba chiar și preoți) și au lovit cu sete în trupul acesta al cărui cap este ÎNSUȘI HRISTOS, dar să știți că în această unitate stă moartea egoului nostru.
Aici începe despătimirea, când stai în unitate cu frații tăi și nejudecându-i, nedamnându-i, ci călcând egoul tău începi să-L dobândești pe Dumnezeu. Vă spuneam că este tare ușor să renunțăm, să ne despărțim. E atât de fragilă relația dintre noi încât o simplă vorbă, un simplu gest, o bătaie de vânt și gata omul începe să se clatine și să se îndoiască. Apar îndată gândurile acelea năstrușnice, ca și în căsnicie: "Oare dacă divorțez, n-oi găsi pe unul mai bun?”- "Oare dacă plec, n-o să găsesc o parohie mai frumoasă, un popă mai capabil?” În unitate stă mântuirea noastră. Pierdem unitatea, Îl pierdem și pe Dumnezeu! Rămânem uniți, ne unim și cu Dumnezeu! Trăind în comunitate, în parohie, învățăm o lecție: că suntem indestructibili, dacă ne ținem de Potir.
Al doilea punct al Testamentului este Trupul și Sângele Lui. El ne spune cu o putere extraordinară: "Cine nu mănâncă TRUPUL MEU și nu bea SÂNGELE MEU nu are viață în el.” Faptul că ni se dă nouă spre hrană arată dragostea Lui pentru noi și puterea jertfei Sale. În Testamentul Lui nu scrie nici că trebuie să aparținem unei țări, unei nații, nici că trebuie să avem pielea albă sau neagră, nici că trebuie să fim sfinți sau păcătoși, ci ne-a lăsat un singur lucru fundamental: "CEL CE MĂNÂNCĂ TRUPUL MEU ȘI BEA SÂNGELE MEU ARE VIAȚĂ ÎN EL.”
Încercați din toate puterile dumneavoastră să nu pierdeți lucrul acesta, care este de căpătâi pentru mântuire. Nu contează ce profesie ai, nu contează câte virtuți ai, câte cunoștințe ai acumulat, ci în fața Lui Dumnezeu contează lucrul acesta: ÎMPĂRTĂȘIREA CU EL. Poate mulți dintre dumneavoatră v-ați tulburat văzând că în parohia noastră se împărtășesc mulți oameni și ați spus: "Părintele împărtășeste mulți oameni și nu toți merită.” Aici nu este vorba de merite! Nu este vorba de performanțe, Împărtășania nu este un moment de premiere, ci este vorba de unitatea pe care Domnul ne cheamă să o avem în Trupul și în SÂNGELE Lui. El ne cheamă să ne împărtășim din același potir (da, cu aceeași linguriță!) arătând că suntem într-o unitate.
Sunt din 2004 preot și încerc în fiecare zi să pun acest Testament în inimile oamenilor din parohie, dar și în a mea. Nu vă mai clătinați atât de ușor, nu mai renunțați atât de ușor la Potirul dumnezeiesc, care aduce omului liniște și odihnă. Cred că Potirul este o fereastră, o cale deschisă către Domnul, pe care vă invit să pășiți. Cred că unitatea și puterea unei parohii stă în Sfânta Împărtășanie. Cine renunță la Potir iese din unitate. Înțelegeți că sănătatea noastră sufletească, bucuria și nădejdea vieții noastre stau în putere Sfintei Împărtășanii.
Anul acesta să vă aducă pace, bucurie și întărire sufletească, să vă țineți nezdruncinați de Potirul în care se află Izvorul Vieții noastre!”, a scris, pe Facebook, părintele Visarion Alexa.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Insă m-a liniștit domnișoara profesor de teologie Laura D. Stifter prin frumosul text, publicat, tot pe facebook:
"Sfânta Tereza de Lisieux, o sfântă atât de dragă confraților noștri creștini din Biserica catolică, sfântă pomenită, în mod providențial, în aceeași zi cu Sfântul Serafim de Sarov al ortodocșilor.
Tereza de Lisieux și Serafim de Sarov, doi creștini înflăcărați de iubirea și dorul lui Hristos, plini de iubire și pentru semeni și de duioșie față de întreaga creație. "(https://www.facebook.com/stifter.laura/posts/933966577004122)
Acum ... ca unitatea să fie perfectă, stau și mă intreb, oare musulmanii, hindușii budiștii ce sfânt au pomenit providențial pe 2 ianuarie. Baptiștii, penticostalii etc, nu se pun. Ei nu au sfinți.
Să ințeleg, că dacă cei ce își spun catolici se roagă și închină lui Hristos ... asta îi face să fie uniți cu noi? Că dacă le refuzăm rugăciunea în comun (acușica vine și săptămâna ecumenică), noi îL pierdem pe Dumnezeu? Te intreb: oare de ce se bate atat de tare moneda pe unitate? E în pericol Biserica? S-a pierdut unitatea și trebuie să o refacem NOI?
Nu vad nici o legatura intre interpretarea dumneavoastra si mesajul parintelui! Faceti niste legaturi plecand de la interpretari care va apartin exclusiv!
Doamne, ajută și să ne lumineze pe fiecare!