Poziția Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române referitoare la evoluțiile recente din România privind receptarea Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe ce a avut loc în Creta, 2016:
Într-un comunicat transmis de către Biroul de Presă al Patriarhiei Române, se arată că în cadrul ședinței de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, reunit sub președinția Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în data de 16 decembrie 2016, în Sala Sinodală din Reședința Patriarhală, s-a luat act cu mâhnire de evoluția recentă în România a reacțiilor negative referitoare la receptarea Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe (Creta, 2016).
Patriarhia Română a subliniat în mai multe rânduri faptul că „Sinodul din Creta nu a formulat dogme noi, ci a mărturisit că Biserica Ortodoxă este Biserica Una, Sfânta, Sobornicească și Apostolească a lui Hristos” și a îndemnat constant la păstrarea păcii și unității Bisericii cu toată responsabilitatea, cunoscut fiind cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur care spune că „nimic nu poate supăra mai mult pe Dumnezeu decât dezbinarea Bisericii! Chiar de am săvârși mii de lucruri bune, noi cei care sfărâmăm pleroma bisericească nu suntem mai puțini vrednici de pedeapsă decât cei care au răstignit Trupul Său!” (Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Epistola către Efeseni, 11, PG 62, 85).
Cu toate acestea, constatăm cu durere în suflet că, în mod pătimaș și dăunător, unele persoane răzvrătite au indus în eroare pe unii clerici și credincioși afirmând în mod fals și denigrator că Sinodul din Creta ar fi proclamat ecumenismul ca dogmă de credință, iar unii clerici, crezând acest neadevăr, au întrerupt în mod necanonic pomenirea ierarhului lor, tulburând pacea și unitatea Bisericii, prin atitudinea lor dezbinătoare.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a subliniat faptul că nici Sinodul din Creta și niciun alt Sinod ortodox nu au declarat ecumenismul ca fiind dogmă de credință, după cum niciun Sinod ortodox canonic nu a declarat vreodată ecumenismul ca fiind „panerezie”. Prin urmare, acuzațiile aduse de contestatarii Sinodului din Creta sunt injuste, iresponsabile și dăunătoare pentru unitatea Bisericii.
Din punct de vedere ortodox, ecumenismul lucid nu este o nouă dogmă de credință, ci o atitudine spirituală de dialog și cooperare între creștini, în locul polemicii pline de ură confesională și al confruntării violente, care s-au manifestat secole de-a rândul în istoria creștinismului. Mișcarea ecumenică s-a născut, la începutul secolului 20, când misionarii creștini occidentali predicau Evanghelia iubirii necreștinilor din Africa și Asia, în timp ce creștinii erau dezbinați în multe confesiuni creștine antagoniste, care se urau și se contestau reciproc, atitudinea acestora nefiind o mărturie misionară pozitivă în fața altor religii și nici în fața societății civile. Participând la această mișcare de dialog între creștinii de confesiuni diferite, Biserica Ortodoxă a considerat însă că refacerea unității creștinilor neortodocși dezbinați între ei de-a lungul timpului se poate realiza numai pe baza credinței Bisericii nedespărțite a lui Hristos, care este Biserica Ortodoxă, cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească, pe care o mărturisim în Crezul ortodox (niceo-constantinopolitan).
În acest sens, Biserica Ortodoxă consideră că aduce în dialog cu alți creștini tocmai mărturia Bisericii celei Una a lui Hristos, de care aceștia s-au despărțit în timp prin deviere de la credința ortodoxă. Desigur, niciun creștin ortodox nu este obligat să dialogheze sau să coopereze cu alți creștini dacă are teamă că–și pierde credința ortodoxă. În același timp, este nedrept să considerăm că toți creștinii ortodocși care dialoghează teologic și cooperează practic în viața societății cu creștini de altă confesiune sunt trădători ai Ortodoxiei. Un creștin ortodox pașnic poate rămâne fidel Ortodoxiei fără a deveni fanatic, dacă mărturisește credința ortodoxă în dialog cu alți creștini, fără compromisuri.
De asemenea, Sfântul Sinod a luat act cu mirare de atitudinea necanonică și agresivă a unor teologi și clerici (preoți și ierarhi) din două Biserici Ortodoxe surori, de a veni în eparhiile Patriarhiei Române pentru a critica ierarhia acesteia și a instiga pe unii clerici și credincioși la neascultare față de ierarhii Bisericii noastre. Din acest motiv, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis ca să fie aduse la cunoștința Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe surori (Patriarhia Moscovei și Biserica Ortodoxă a Greciei) situațiile în care unii dintre preoții și ierarhii acestora desfășoară în mod necanonic activități agresive și turbulente în eparhiile Patriarhiei Române, instigând la neascultare, răzvrătire și dezbinare.
Clericii, monahii și mirenii implicați în acțiuni de răzvrătire și denigrare a Sinodului din Creta, ignorând faptul că un Sinod nu poate fi judecat decât de către un alt Sinod, vor fi chemați la îndreptare prin dialog pașnic și lămurire canonică privind gravitatea dezbinării și a tulburării păcii și unității Bisericii. La fel, sancțiunile administrative și canonice disciplinare se vor aplica spre îndreptarea clericilor, monahilor și mirenilor care persistă în starea lor de răzvrătire și dezbinare, tulburând pacea și unitatea Bisericii.
Totodată, s-a reamintit că dacă Părinții sinodali care au participat la cel de-al doilea Sinod Ecumenic (din anul 381) au operat 3 omisiuni și 10 adăugiri sau diortosiri la textul Crezului formulat de către Părinții Sinodului I Ecumenic (din anul 325), cu scopul de clarifica și completa textul sinodal inițial, cu atât mai mult un viitor Sfânt și Mare Sinod al Bisericii Ortodoxe poate explicita, nuanța și dezvolta documentele formulate și aprobate de către Sinodul din Creta, pentru a se evita interpretări eronate dăunătoare păcii și unității Bisericii lui Hristos. În această privință, de remarcat este și hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare care, deși are unele observații critice și a propus amendamente viitoare la unele documentele ale Sinodului din Creta, totuși a hotărât: „să păstreze comuniunea fraternă, euharistică, spirituală, dogmatică și canonică cu toate Bisericile Ortodoxe locale – atât cu cele care au participat la Sinodul din Creta, cât și cu cele care nu au participat”.
În concluzie, orice lămurire privind expunerea credinței ortodoxe trebuie făcută în interiorul comuniunii bisericești, nu în stare de răzvrătire și dezbinare, deoarece Duhul Sfânt este, în același timp, Duhul Adevărului (cf. Ioan 16, 13) și Duhul împărtășirii sau al comuniunii (cf. 2 Corinteni 13, 13).
Într-un comunicat transmis de către Biroul de Presă al Patriarhiei Române, se arată că în cadrul ședinței de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, reunit sub președinția Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în data de 16 decembrie 2016, în Sala Sinodală din Reședința Patriarhală, s-a luat act cu mâhnire de evoluția recentă în România a reacțiilor negative referitoare la receptarea Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe (Creta, 2016).
Patriarhia Română a subliniat în mai multe rânduri faptul că „Sinodul din Creta nu a formulat dogme noi, ci a mărturisit că Biserica Ortodoxă este Biserica Una, Sfânta, Sobornicească și Apostolească a lui Hristos” și a îndemnat constant la păstrarea păcii și unității Bisericii cu toată responsabilitatea, cunoscut fiind cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur care spune că „nimic nu poate supăra mai mult pe Dumnezeu decât dezbinarea Bisericii! Chiar de am săvârși mii de lucruri bune, noi cei care sfărâmăm pleroma bisericească nu suntem mai puțini vrednici de pedeapsă decât cei care au răstignit Trupul Său!” (Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Epistola către Efeseni, 11, PG 62, 85).
Cu toate acestea, constatăm cu durere în suflet că, în mod pătimaș și dăunător, unele persoane răzvrătite au indus în eroare pe unii clerici și credincioși afirmând în mod fals și denigrator că Sinodul din Creta ar fi proclamat ecumenismul ca dogmă de credință, iar unii clerici, crezând acest neadevăr, au întrerupt în mod necanonic pomenirea ierarhului lor, tulburând pacea și unitatea Bisericii, prin atitudinea lor dezbinătoare.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a subliniat faptul că nici Sinodul din Creta și niciun alt Sinod ortodox nu au declarat ecumenismul ca fiind dogmă de credință, după cum niciun Sinod ortodox canonic nu a declarat vreodată ecumenismul ca fiind „panerezie”. Prin urmare, acuzațiile aduse de contestatarii Sinodului din Creta sunt injuste, iresponsabile și dăunătoare pentru unitatea Bisericii.
Din punct de vedere ortodox, ecumenismul lucid nu este o nouă dogmă de credință, ci o atitudine spirituală de dialog și cooperare între creștini, în locul polemicii pline de ură confesională și al confruntării violente, care s-au manifestat secole de-a rândul în istoria creștinismului. Mișcarea ecumenică s-a născut, la începutul secolului 20, când misionarii creștini occidentali predicau Evanghelia iubirii necreștinilor din Africa și Asia, în timp ce creștinii erau dezbinați în multe confesiuni creștine antagoniste, care se urau și se contestau reciproc, atitudinea acestora nefiind o mărturie misionară pozitivă în fața altor religii și nici în fața societății civile. Participând la această mișcare de dialog între creștinii de confesiuni diferite, Biserica Ortodoxă a considerat însă că refacerea unității creștinilor neortodocși dezbinați între ei de-a lungul timpului se poate realiza numai pe baza credinței Bisericii nedespărțite a lui Hristos, care este Biserica Ortodoxă, cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească, pe care o mărturisim în Crezul ortodox (niceo-constantinopolitan).
În acest sens, Biserica Ortodoxă consideră că aduce în dialog cu alți creștini tocmai mărturia Bisericii celei Una a lui Hristos, de care aceștia s-au despărțit în timp prin deviere de la credința ortodoxă. Desigur, niciun creștin ortodox nu este obligat să dialogheze sau să coopereze cu alți creștini dacă are teamă că–și pierde credința ortodoxă. În același timp, este nedrept să considerăm că toți creștinii ortodocși care dialoghează teologic și cooperează practic în viața societății cu creștini de altă confesiune sunt trădători ai Ortodoxiei. Un creștin ortodox pașnic poate rămâne fidel Ortodoxiei fără a deveni fanatic, dacă mărturisește credința ortodoxă în dialog cu alți creștini, fără compromisuri.
De asemenea, Sfântul Sinod a luat act cu mirare de atitudinea necanonică și agresivă a unor teologi și clerici (preoți și ierarhi) din două Biserici Ortodoxe surori, de a veni în eparhiile Patriarhiei Române pentru a critica ierarhia acesteia și a instiga pe unii clerici și credincioși la neascultare față de ierarhii Bisericii noastre. Din acest motiv, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis ca să fie aduse la cunoștința Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe surori (Patriarhia Moscovei și Biserica Ortodoxă a Greciei) situațiile în care unii dintre preoții și ierarhii acestora desfășoară în mod necanonic activități agresive și turbulente în eparhiile Patriarhiei Române, instigând la neascultare, răzvrătire și dezbinare.
Clericii, monahii și mirenii implicați în acțiuni de răzvrătire și denigrare a Sinodului din Creta, ignorând faptul că un Sinod nu poate fi judecat decât de către un alt Sinod, vor fi chemați la îndreptare prin dialog pașnic și lămurire canonică privind gravitatea dezbinării și a tulburării păcii și unității Bisericii. La fel, sancțiunile administrative și canonice disciplinare se vor aplica spre îndreptarea clericilor, monahilor și mirenilor care persistă în starea lor de răzvrătire și dezbinare, tulburând pacea și unitatea Bisericii.
Totodată, s-a reamintit că dacă Părinții sinodali care au participat la cel de-al doilea Sinod Ecumenic (din anul 381) au operat 3 omisiuni și 10 adăugiri sau diortosiri la textul Crezului formulat de către Părinții Sinodului I Ecumenic (din anul 325), cu scopul de clarifica și completa textul sinodal inițial, cu atât mai mult un viitor Sfânt și Mare Sinod al Bisericii Ortodoxe poate explicita, nuanța și dezvolta documentele formulate și aprobate de către Sinodul din Creta, pentru a se evita interpretări eronate dăunătoare păcii și unității Bisericii lui Hristos. În această privință, de remarcat este și hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare care, deși are unele observații critice și a propus amendamente viitoare la unele documentele ale Sinodului din Creta, totuși a hotărât: „să păstreze comuniunea fraternă, euharistică, spirituală, dogmatică și canonică cu toate Bisericile Ortodoxe locale – atât cu cele care au participat la Sinodul din Creta, cât și cu cele care nu au participat”.
În concluzie, orice lămurire privind expunerea credinței ortodoxe trebuie făcută în interiorul comuniunii bisericești, nu în stare de răzvrătire și dezbinare, deoarece Duhul Sfânt este, în același timp, Duhul Adevărului (cf. Ioan 16, 13) și Duhul împărtășirii sau al comuniunii (cf. 2 Corinteni 13, 13).
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Însă trebuie să observăm că această reacție de respingere a noului apare si dacă noul este rău sau greșit.
Or aici tocmai aceasta situatie este vorba pentru ca se critica si ignora invatatura de pana acum a Bisericii Ortodoxe si se introduc elemente cu adevarat riscante privind integritatea si directia ei viitoare. Vă rog să observați că aceste elemente nu au o bază patristică, ci ele reprezină opinia unor oameni care simt, cred, că așa ar fi bine, plus că apar imixtiuni de genul „așa este modern”, democrație și alte elemente care nu se potrivesc în acest caz. Se introduc elemente subiective, se opun păreri umane unor concepții unitare și persistente ce au asigurat viabilitatea Bisericii mii de ani.
De asemenea, Va rog sa observati ca ceea ce am scris mai sus, respingerea noului se poate aplica si in cazul miscarii ecumeniste. Ea are deja o vechime mare si cineva care a îmbrățișat-o demult devine greu de urnit din convingerile lui (Dumneavoastră cereți altora să se schimbe. Încercați să vedeți dacă Dumneavoastră aveți puterea de a renunța la vechiul propriu și să îmbrățișați alte concepții!). In cazul ei vechiul este tocmai afirmarra unitatii credintei trecand peste invataturile ei, iar noul, elementul greu de acceptat pentru unii, este recunoașterea faptului ca învățătura dată nouă de Mântuitorul Hristos este UNIVERSALĂ și VEȘNICĂ, neavând nevoie de peticiri și „îmbunătițiri”.
Vă rog să observați că înainte de Creta Ortodoxia era UNITĂ, în timp ce acea întâlnire a DEZBINAT-O.
Să nu rămâneți în istorie ca cel care a creat SCHISMA în cadrul Bisericii Dreptmăritoare.