Unul dintre cei mai apreciați preoți ai ortodoxiei românești din secolul XX, părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa, a explicat ce ar trebui să însemne darurile de Crăciun.
"Începând din 1935, Coca Cola a înlocuit pe Moș Nicolae sau pe Moș Crăciun, așa cum era el, cu un tip îmbrăcat cu roșu și cu alb… Și acum, de sărbători, ce se întâmplă în magazine…! Mă duceam să cumpăr și eu cartofi și ceapă și trebuia să stau mult la coadă: toată lumea cu mormane de mărfuri și de mâncăruri în cărucioare. Ba încă am văzut că la Biblioteca Congresului, înainte de Crăciun există un fel de training al funcționarilor de acolo: intelectuali dintre cei mai buni vin ca să-i învețe pe cumpărători cum să nu se streseze de Crăciun. Adică să nu-și pună problema ce să dea fiecăruia, fiindcă fiecare om se va bucura… Iar dacă constată că au cumpărat un dar pe care și altul l-a mai dat aceluia, să nu se tulbure, să nu intre în depresie nervoasă, că toate sunt bune și anul viitor o să-i facă alt dar… Sau dacă nu-ți mai permiți să-i dai un dar, du-te și restituie-l, că ți-l primește. Cred că unui român nici nu-i vin prin minte asemenea idei…
Învățați din aceste sărbători nu aspectul comercial, nu să dai un dar cât mai scump unuia! Poți să-i dai darul cel mai scump, dar dacă n-ai pus dragostea ta în acel dar, nimic nu este! Mă uitam la copii în casele in care intru: sunt zeci și sute de jucării. Copilul nici nu are timp să se joace cu toate, nu are timp de afecțiune. El nu iubește nici o jucărie. Dacă face zgomot, o pune să facă zgomot. Dacă merge, o pune să meargă. Dar nu are afecțiune. Sufletul lui este rece. Noi creștem în felul acesta niște copii cu suflete moarte. Mă gândesc câtă dragoste puneam noi într-o jucărie de lemn pe care ne-o făceam noi, sau ne-o făceau alții mai mari, și care un an de zile era jucăria noastră! O iubeam și o comparam cu a celorlalți și spuneam că a mea e mai frumoasă, că a mea e mai nouă, că e mai mare. Jucăriile deveneau lucruri însuflețite de intimitatea dragostei. Și eram bucuroși și fericiți. Acum copiii iau o jucărie, se joacă o zi, sau nici o zi, dacă îi aduci cincizeci dintr-o dată…
Rupem cu darurile materiale relația sufletească. Ca și cum am putea cumpăra cu o jucărie inima copilului nostru. Ca și cum am putea cumpăra cu un cadou inima vecinului, sau a mamei, sau a tatălui. Pentru că ceea ce trebuie să puneți în jucăria voastră este dragostea pe care Iisus a pus-o în toate darurile pe care le-a făcut El. Că dacă respirăm, respirăm prin bunătatea lui Iisus. Dacă vedem, vedem prin bunătatea lui Iisus. Dacă ieșind afară pot să pun un picior pe stradă fără să mă calce o mașină, fără să cad sau să pățesc altceva, e pentru că Hristos are grijă de mine. Și are grijă de fiecare dintre noi. El păzește copiii, El îmbunează inima oamenilor, El aduce pacea caselor, El ne face adeseori să iertăm. Deși iertăm cu greu, dar prin El iertăm. Prin El nu mai ținem minte răul ori răzbunarea.
Iată învățămintele adevărate pentru sărbătoarea Crăciunului”. Sursa: Părintele Gheorghe Calciu – Cuvinte vii, "A sluji lui Hristos înseamnă suferință”, Editura Bonifaciu, 2009), via
Mănăstirea Petru Vodă.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.