Dacă aș invita la un mic exercițiu de imaginație pe cineva care este pro-avort, nu contează dacă este bărbat sau femeie, aș putea să-i spun următorul lucru: tu îți dorești un copil? Bănuiesc că și-l va dori, orice familie își dorește un copil. Și în momentul în care soția rămâne însărcinată să mă duc și să le spun: uite, acest copil pe care îl ai tu în pântecele tău, zămislit în pântecele tău, nu este om, nu este nimic, este neant, nu valorează absolut nimic din punct de vedere etic, moral, nici pentru mine, nici pentru Dumnezeu. Îți propun să îl avortezi! Nu cred că va avea curajul să fie la fel de mare susținător al drepturilor celor care pledează pentru avort atunci când este vorba de proprii lui copii. (...) 

Nu am priceput că dacă noi ne pronunțăm împotriva avortului, noi susținem viața. Nu interzicem dreptul nimănui. Suntem pro-viață.  

Am această convingere că fiecare dintre noi suntem setați (ca să folosesc un termen foarte la modă, nu vreau să uzez de unul bisericesc) pentru a iubi viața! A tânji după viață, a ne îndrăgosti de tot ceea ce ține de viața pe care Dumnezeu ne-a dăruit-o fiecăruia în parte.  Și de vrem, și de nu vrem, viața este un mare dar. Dacă noi vom gândi în logica aceasta, ar trebui și pentru pruncul acela, zămislit, care nu se poate apăra în niciun fel – este mut, nici măcar nu poate striga. Dacă este avortat conform legislației deja adoptate în New York (adică în luna a 9-a de sarcină n.r.), fără să fiu anti-american, nu sunt anti-american, sunt pro-viață, sigur că probabil va striga într-un anume fel, se va apăra acel copil. Dacă suntem cu adevărat consecvenți cu noi înșine și iubim viața, nu putem să alegem decât numai viața și pentru cei nenăscuți. Nu avem altă soluție. Suntem niște impostori, suntem niște farsori în momentul în care declarăm că ținem la viață, iubim viața”, a mai precizat ierarhul.

 

Episcopul de Huși îndeamnă româncele să întrebe și preoții înainte de a lua o decizie de a avorta. El le transmite acestora că a naște un prunc, chiar și necăsătorită fiind, este mai bine în fața lui Dumnezeu decât a avorta de dragul păstrării imaginii în fața comunității. PS Ignatie i-a îndemnat și pe preoți să ajute femeile concret, persoanele care au nevoie de susținere pentru a crește un copil.

„În ceea ce privește contextul românesc, aș avea un gând pe care-l simt cu maximă intensitate ca fiind extrem de răspândit la nivelul mentalului colectiv. Nu cred că este tratat avortul cu seriozitatea, cu implicațiile dramatice pe care le presupune. Și poate și noi, slujitorii Bisericii, nu suntem suficienți de clari în sensul că găsim tot felul de... inclusiv termenul de avort, abortion care este din engleză.  E foarte finuț, e foarte drăguț, foarte elegant.  Chiar ca semantică: în momentul în care ai spus pruncucidere, ai spus crimă sau un termen mult prea dur dar extrem de real, sfârtecarea pruncului, acesta este avortul. Sigur că vor fi acești progresiști de serviciu care mă vor acuza că promovez un hate-speech. Nu este adevărat. Sunt niște realități cu care ne confruntăm cu toții. De aceea, eu mă gândesc, ca Păstor, ca Părinte: cred că sunt foarte multe femei care trec prin situații dramatice. Rămâne cineva însărcinată, nefiind căsătorită. Consideră că e o rușine să nască acel prunc. Și această abordare este, din păcate, foarte răspândită la sate. O fată care avortează, și despre care nu știe nimeni că a avortat, este mai de cinste decât o femeie, o fată nemăritată care decide, are curajul acesta să aducă pe lume pruncul. În schimb trebuie să se pregătească să încaseze tot oprobiul, toată rușinea acelora din comunitate. Eu cred că deja acea femeie, prin faptul că a decis să nască, deja este în ochii lui Dumnezeu bineplăcută. Un mare dar. De aceea, pe undeva înțeleg și femeile care sunt în momente de criză când rămân însărcinate. Poate că o soluție ar fi cea în care aleargă la un preot. Să ceară un sfat. Sigur că se va gândi din oficiu: preotul îmi va spune să nu avortez. Dar nu strică să meargă și să-i spună. E posibil ca acel preot, cum sunt atâția preoți – sigur că nu se vorbește despre ei, nu sunt nici mediatizați – care ar putea să-i spună: mă angajez să-ți cresc acest copil. Naște-l, adu-l pe lume, și eu te voi ajuta să-l crești. Nu am o statistică însă vă asigur din experiența puțină pe care o am și din relatările celor pe care care îi cunosc că majoritatea dintre femei, după ce aduc pe lume copilașul, nu mai vor să-l dea la nimeni”, a declarat el.