Episcopul Hușilor a oficiat o slujbă de Te Deum în fața Cercului Militar din Bârlad în amintirea făuritorilor Unirii din anul 1859. Cu acest prilej, în cuvântul său, PS Ignatie a făcut referire la valorile prin care România „poate să fie unitară în proiectele ei de bunăstare economică, în primenirea ei spirituală și în crearea unui spațiu în care meritele și performanța să primeze, ca în felul acesta tinerii să nu mai ia calea exilului pentru o pâine și un trai mai bun”.

Episcopul Hușilor explicat că nu trebuie să folosim sintagma „unirea cea mică” când facem referire la evenimentul din 1859 deoarece „orice pas înspre unitate, ori cât de mic ar fi el, cantitativ vobind, ca semnificație simbolică și calitativă, este imens”.

 

Iată ce a spus PS Igntaie:

Unirea Principatelor Române, 24 ianuarie 1859 – aurora unității noastre naționale

Aniversarea Unirii Principatelor Române, înfăptuită la data de 24 ianuarie 1859, ne oferă, an de an, prilejul unei reflecții asupra cinstirii, cu profundă recunoștință și pioasă reverență, a înaintașilor noștri, care prin credința în Dumnezeu cel Unu, izvorul unității noastre adevărate, prin verticalitate morală, prin determinare politică, prin jertfă necuantificabilă și prin iubire nefățarnică față de patrie, au făcut posibilă ivirea aurorei idealui unității noastre naționale. 

De aceea, rogu-vă, de acum încolo să nu mai folosim deloc sintagma „unirea cea mică”, chiar dacă face referire doar la unirea celor două principate, Moldova și Țara Românească, sub un singur domnitor, Alexandru Ioan Cuza, pentru că orice pas înspre unitate, ori cât de mic ar fi el, cantitativ vobind, ca semnificație simbolică și calitativă, este imens. Prin urmare, „unirea cea mică” este, de fapt, cea mare, prin anvergură națională și context politic dificil, pentru că este prefața cea mai minunată a conținutului cărții Unirii de la 1 decembrie 1918. Având în minte aceste recalibrări conceptuale, cred că este cazul să nu mai dăm crezare celor care ne vorbesc cu aplomb păcătos și trădător despre „mitologia unității românești”[1].

În egală măsură, 24 ianuarie 1859 ne oferă ocazia de a ne reaminti, cât se poate de limpede și răzbătător, că fără credința în valorile perene ale Evangheliei lui Hristos, din care izvorăsc cinstea consecventă și iubirea sinceră față de aproapele, care nu trebuie linșat, prin calomnie și vorba ocolită, pentru că suntem robi ai intereselor meschine și ai banilor murdari; că fără credința în valorile dragostei de patrie, din care izvorăsc respectul față de munca cinstită, nepângărită și nedistrusă de corupție, precum și respectul față de istoria pământului căruia îi aparții, în mod binecuvântat și prin darul Celui de Sus, fără să o profanezi prin discreditare, neînvățarea și netransmiterea ei generațiilor următoare; că fără o elită intelectuală și politică de mare probitate morală și neobsedată, în chip patologic, de interese meschine de grup și aviditate dezonorantă după îmbogățire din banul public, România nu poate să fie unitară în proiectele ei de bunăstare economică, în primenirea ei spirituală și în crearea unui spațiu în care meritele și performanța să primeze, ca în felul acesta tinerii să nu mai ia calea exilului pentru o pâine și un trai mai bun.

În acest sens, cuvintele celui care a fost reprezentantul clerului în Divanul Ad-hoc de la Iași din partea Eparhiei Hușilor, vrednicul de pomenire Melchisedec Ștefănescu, pe atunci director al Seminarului din Huși și viitor locțiitor de episcop al Hușilor, cuvinte pe care le-a rostit, în data de 16 decembrie 1858, în fața deputaților aleși dintre micii proprietari și târgoveți din zona Fălciului, care urmau să voteze Unirea Principatelor, sunt pline de actualitate: „Deslegați, dar, din sufletele voastre toată legătura nedreptății, a părtinirii, a intereselor voastre particulare și însuflețiți-vă numai de acel mare interes comun, mântuirea patriei; părtundeți-vă de acel sfânt adevăr că făcându-se bine pentru întreaga patrie, va fi bine și pentru fiecare îndeosebi (…). Voi acum nu sunteți ai voștri, sunteți ai unei țări, ai unui popor carele pune întru voi toate nădejdile sale cele mai prețioase (…). Deșteptați-vă: Biserica se roagă, patria se uită la voi”. Așa să ne ajute Dumnezeu.

Părintele Episcop Ignatie al Hușilor