Arhiereul Ignatie al Hușilor și dinamismul său pastoral - misionar...
În vara și în toamna anului 2017, deci în urmă cu, numai, un an, eram, cu toții, preocupați și, în același timp, chiar îngrijorați/emoționați cu privire la cele întâmplate în Eparhia Hușilor și, ne întrebam, pe bună dreptate, ce va urma, cine va urma, ca succesor al fostului chiriarh al eparhiei, cum se vor încheia/finaliza lucrurile, care vor fi deciziile, rezultatele, urmările sau consecințele și multe altele!...
În urma tuturor acestor frământări și întrebări, în ziua Duminicii a XXIII după Rusalii, adică în data de 22 octombrie 2017 a venit și mult așteptatul răspuns - pentru majoritatea dintre noi, cei care îl cunoșteam deja pe protagonistul său, unul plin de nădejde, speranță, lumină și bucurie, odată cu instalarea în vechiul/istoricul scaun eparhial al Hușilor a Preasfințitului Părinte Episcop Dr. Ignatie Trif!...
Atunci eu unul m-am bucurat, m-am liniștit și am dobândit/am căpătat curaj știind că acest ținut istoric și bisericesc a intrat/a încăput, din punct de vedere ecleziastic, pe mâini foarte bune, și iată că, de atunci încoace, constat, cu multă bucurie faptul că nu m-am înșelat deloc, dimpotrivă!...
Căci, cine sau care dintre noi nu vede, cu ochiul liber, nu observă activitatea pastoral - misionară a Episcopului Ignatie, una prodigioasă, diversă și variată, complexă și completă, bogată, rodnică și binecuvântată, în faptă, cuvânt, glăsuire și rostire, propovăduire și mărturisire, cu timp și fără timp și, mai ales, fără oboseală, o activitate mereu proaspătă, originală, creatoare și efervescentă, plină de emulație spirituală și avânt ori entuziasm duhovnicesc, (re)formulată, concentrată, (re)direcționată, setată și resetată, sau, mai bine zis, adaptată și pliată la condițiile locului, la cerințele zonei, la împrejurările contextului!...
Și, cred că nu i-a fost sau, încă, nu-i este deloc ușor însă, totuși: Ardeleanul Ierarh, născut în ținutul românesc, carpatin și harghitean al Bilborului, școlit în capitala Marii Uniri - Alba Iulia, instruit, șlefuit, dăltuit și desăvârșit în vestita școală teologică, elenă, ateniană, călugărit în lavra Topliței Române, ctitorită de Primul nostru Patriarh - Elie Miron Cristea - originar din aceste locuri românești, binecuvântate!...
Altfel spus, dascălul de Teologie Patristică și duhovnicul (de) la Alba Iulia, ucenicul nemijlocit al Mitropoliților Andrei Andreicuț al Clujului și Iosif Pop al Europei Centrale și Meridionale - căruia i-a și fost Episcop Vicar, vreme de șase ani, între 2011 - 2017, acolo, în Apusul Europei - ascultare, funcție sau ipostază care i-a îmbogățit, într-un mod deosebit, experiența sa liturgic - sacerdotală și pastoral - misionară, Vlădica Ignatie s-a integrat/adaptat, surprinzător de bine și de repede, în străvechiul scaun bisericesc moldav al Hușilor, Bărladului, Vasluiului, Bohotinului și Fălciului, aducând aer, sănătos și veritabil, de schimbare, primenire, înnoire, însuflețire, alinare, mângâiere, îmbărbătare și încurajare dar și de organizare, coordonare, reașezare și (re)articulare - sacerdotal - liturgică, pastoral - misionară, caritativ - filantropică, educativ - administrativă, catehetic - omiletică, cultural - socială și spiritual - duhovnicească, eficiente, concludente, adevărate, reale și autentice!...
Da, Ierarhul Ignatie răspunde, cu impresionantă solicitudine și cu asupra de măsură, tuturor nevoilor, trebuințelor și necesităților oamenilor de astăzi și vremurilor contemporane, tuturor realităților spirituale cotidiene, tuturor fiilor și păstoriților săi duhovnicești, acolo, la fața locului, la firul ierbii - prin vizitele pastorale pe care le întreprinde, prin sfintele slujbe pe care le oficiază, activitățile/acțiunile sociale, caritativ - filantropice pe care le realizează, prin cuvântările, discursurile sau cuvintele de învățătură pe care le rostește - toate cu miez, cu substanță și conținut, cu mesaj - complet și fără echivoc, concret și corect, zdravăn și bine întocmit ori alcătuit!...
L-am văzut, așadar, în tot acest timp, pe Arhiereul Ignatie, permanent, neîncetat și neîntrerupt, în mijlocul cetății, în mijlocul comunității, acolo, pe baricade, slujind, vorbind, supraveghind, organizând și făptuind, ca un om gospodar, cu mânecile suflecate, pus pe treabă - una de cea mai bună calitate, într-un loc, moment, împrejurare și context în care se cere un asemenea lider și o asemenea determinare, fiindcă este foarte mult de lucru, nu este timp de pierdut, se cere a fi răscumpărată vremea, dăruită nouă de Dumnezeu, dintr-un motiv cât se poate de clar și cu un scop cât se poate de limpede - vindecarea, mântuirea, desăvârșirea și sfințirea trupurilor și sufletelor noastre!...
Altfel spus, Preasfințitul Părinte Episcop Ignatie al Hușilor constituie profilul, exemplar, grăitor și pilduitor, al slujitorului - articulat în text și context iar nu în pretext, cu mintea și cu sufletul la Hristos, la Maica Domnului și la Sfinții Părinți iar cu inima la oameni și (la) nevoile lor, reale nu imaginare, corecte, complete și concrete, multe nu puține, mari și mici, atât de natură spirituală cât și de natură materială, culturală și socială, aplecându-se cu aceeași dragoste părintească, vivacitate fraternă, milă și îngăduință solidară asupra celor mari și asupra celor mici, asupra celor școliți și asupra celor fără de (prea multă) carte, asupra celor bogați și asupra celor săraci, într-un cuvânt: asupra tuturor, fiind și făcându-se tuturor, toate!...
În acest context, acum, la împlinirea unui an de la instalarea sa la Huși, într-o duminică rece și ploioasă de toamnă, îl (re)văd pe Episcopul Ignatie muncind și rugându-se, slujind, citind, predicând, învățând, glas înălțând și grăind, călătorind și propovăduind, îmbărbătând și încurajând, sfințind și hirotonind, stând de vorbă și ascultând, plângând cu cel ce plânge și bucurându-se cu cel ce se bucură, fiind prezent și părtaș, în tot ceasul și în tot locul, la toate momentele/evenimentele esențiale, din perspectiva spiritual - duhovnicească, ale clerului și credincioșilor Eparhiei încredințate lui, spre păstorire, oblăduire, povățuire și mântuire!...
Prin urmare, am toată convingerea, plină de optimism și de elan, că în (doar) câțiva ani Preasfințitul Ignatie și echipa sa de la Huși, va organiza, realiza, împlini și desăvârși lucruri deosebite în județul Vaslui, eu, și ca mine mulți alții, (re)afirmându-i și (re)cunoscându-i simțul său practic și aplicat, critic, constructiv, pozitiv și orientat, argumentat, documentat și fundamentat, bucurându-se de o tactică, (de) o viziune sau percepție incontestabilă asupra realităților, una cât se poate de conectată, orientată și articulată la situațiile și problemele actuale cu care se confruntă Biserica, societatea și țara noastră, neamul și poporul nostru, în aceste timpuri vitrege și vremuri incerte ori nesigure, amestecate și risipite!...
Cu alte cuvinte, deci, aici și acum, în încheierea acestor câteva rânduri, simple, umile dar sincere, scrise cu prilejul trecerii unui an de când Vlădica Ignatie a fost numit și instalat Episcop eparhiot la Huși, eu personal, vreau să-i urez să-l țină Dumnezeu Preabunul și Preamilostivul, sănătos cu trupul, creator cu priceperea, sclipitor cu mintea, proaspăt cu rațiunea, curajos cu voința, duhovnicesc cu sufletul, puternic cu lucrarea, convingător cu vorbirea și propovăduirea, consistent și substanțial cu mărturisirea, eficient, motivat și determinat cu împlinirea precum și altruist, generos ori mărinimos cu dispoziția sau disponibilitatea!...
Din parte-mi îi doresc, așadar, rodnică binecuvântare de la Dumnezeu și sporită bucurie de la oameni!...
Stelian Gomboș
https://steliangombos.wordpress.com/
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Mai prost inspirat pentru un președinte de a jigni un segment din populația țării este doar a face acest lucru în an electoral. Aceasta poate demonstra cel puțin unul din următoarele: fie președintele Johannis are niște consilieri de imagine plecați în vacanță prelungită, fie a renunțat deja la ideea de a mai candida la președenția României, putându-se delimita și terfeli „voința națională”, fie agenda organizațiilor homosexuale și ale sprijinitorilor acestora este mai puternică decât orice principiu etic, poziție sau aspirație politică.
Apelativul poate fi un început de etichetare. În dicționarul represiunii comuniste apelative ca „element dușmănos”, „mistic”, „legionar”, „chiabur”, valorau prin afirmare cât o jumătate de sentință penală. Nu aș vrea să cred că „infatuații” de azi, vor fi pușcăriabilii de mâine. Mai degrabă aș spera ca politicianul iresponsabil ce insultă o parte din electoratul propriei țării să părăsească Palatul Cotroceni. Electoral, legal. Dar cât mai repede.
În jocul ofensărilor publice au mai intrat și alți președinți ai României. Cine își mai amintește de „golanii” din Piața Universității? Ion Iliescu i-a etichetat urgent, erau împotriva „ordinii de drept”, atitudinea lor era apăsătoare, nedorită. Țara avea nevoie de liniște în 1990. Cât ați dori să tăcem d-le Johannis? Ce ați fi dispus să implementați, alături de organizațiile homosexuale, în numele drepturilor omului, d-le Președinte? Avem dreptul la opinie, la referendum, și la apărarea valorilor creștine și a familiilor nostre. Chiar și împotriva președintelui României.
În 1990 se purtau insigne cu cuvântul „golan”. Azi port cu mândrie apelativul de „infatuat”, știind că am participat la referendumul pentru apărarea familiei.
o atitudine buna si normala!
Vedeti ca cel cu contul "melange a trois" e de fapt un vechi propagandist elghebete care vine sa trolleze pe aici pt ca pe saiturile lor nu intra nici musca!
Este un mare "expert" in sensul dracesc al cuvantului!
Iata contul lui cu identitatea reala.
https://www.facebook.com/lupescu.razvan.5
În vara și în toamna anului 2017, deci în urmă cu, numai, un an, eram, cu toții, preocupați și, în același timp, chiar îngrijorați/emoționați cu privire la cele întâmplate în Eparhia Hușilor și, ne întrebam, pe bună dreptate, ce va urma, cine va urma, ca succesor al fostului chiriarh al eparhiei, cum se vor încheia/finaliza lucrurile, care vor fi deciziile, rezultatele, urmările sau consecințele și multe altele!...
În urma tuturor acestor frământări și întrebări, în ziua Duminicii a XXIII după Rusalii, adică în data de 22 octombrie 2017 a venit și mult așteptatul răspuns - pentru majoritatea dintre noi, cei care îl cunoșteam deja pe protagonistul său, unul plin de nădejde, speranță, lumină și bucurie, odată cu instalarea în vechiul/istoricul scaun eparhial al Hușilor a Preasfințitului Părinte Episcop Dr. Ignatie Trif!...
Atunci eu unul m-am bucurat, m-am liniștit și am dobândit/am căpătat curaj știind că acest ținut istoric și bisericesc a intrat/a încăput, din punct de vedere ecleziastic, pe mâini foarte bune, și iată că, de atunci încoace, constat, cu multă bucurie faptul că nu m-am înșelat deloc, dimpotrivă!...
Căci, cine sau care dintre noi nu vede, cu ochiul liber, nu observă activitatea pastoral - misionară a Episcopului Ignatie, una prodigioasă, diversă și variată, complexă și completă, bogată, rodnică și binecuvântată, în faptă, cuvânt, glăsuire și rostire, propovăduire și mărturisire, cu timp și fără timp și, mai ales, fără oboseală, o activitate mereu proaspătă, originală, creatoare și efervescentă, plină de emulație spirituală și avânt ori entuziasm duhovnicesc, (re)formulată, concentrată, (re)direcționată, setată și resetată, sau, mai bine zis, adaptată și pliată la condițiile locului, la cerințele zonei, la împrejurările contextului!...
Și, cred că nu i-a fost sau, încă, nu-i este deloc ușor însă, totuși: Ardeleanul Ierarh, născut în ținutul românesc, carpatin și harghitean al Bilborului, școlit în capitala Marii Uniri - Alba Iulia, instruit, șlefuit, dăltuit și desăvârșit în vestita școală teologică, elenă, ateniană, călugărit în lavra Topliței Române, ctitorită de Primul nostru Patriarh - Elie Miron Cristea - originar din aceste locuri românești, binecuvântate!...
Altfel spus, dascălul de Teologie Patristică și duhovnicul (de) la Alba Iulia, ucenicul nemijlocit al Mitropoliților Andrei Andreicuț al Clujului și Iosif Pop al Europei Centrale și Meridionale - căruia i-a și fost Episcop Vicar, vreme de șase ani, între 2011 - 2017, acolo, în Apusul Europei - ascultare, funcție sau ipostază care i-a îmbogățit, într-un mod deosebit, experiența sa liturgic - sacerdotală și pastoral - misionară, Vlădica Ignatie s-a integrat/adaptat, surprinzător de bine și de repede, în străvechiul scaun bisericesc moldav al Hușilor, Bărladului, Vasluiului, Bohotinului și Fălciului, aducând aer, sănătos și veritabil, de schimbare, primenire, înnoire, însuflețire, alinare, mângâiere, îmbărbătare și încurajare dar și de organizare, coordonare, reașezare și (re)articulare - sacerdotal - liturgică, pastoral - misionară, caritativ - filantropică, educativ - administrativă, catehetic - omiletică, cultural - socială și spiritual - duhovnicească, eficiente, concludente, adevărate, reale și autentice!...
Da, Ierarhul Ignatie răspunde, cu impresionantă solicitudine și cu asupra de măsură, tuturor nevoilor, trebuințelor și necesităților oamenilor de astăzi și vremurilor contemporane, tuturor realităților spirituale cotidiene, tuturor fiilor și păstoriților săi duhovnicești, acolo, la fața locului, la firul ierbii - prin vizitele pastorale pe care le întreprinde, prin sfintele slujbe pe care le oficiază, activitățile/acțiunile sociale, caritativ - filantropice pe care le realizează, prin cuvântările, discursurile sau cuvintele de învățătură pe care le rostește - toate cu miez, cu substanță și conținut, cu mesaj - complet și fără echivoc, concret și corect, zdravăn și bine întocmit ori alcătuit!...
L-am văzut, așadar, în tot acest timp, pe Arhiereul Ignatie, permanent, neîncetat și neîntrerupt, în mijlocul cetății, în mijlocul comunității, acolo, pe baricade, slujind, vorbind, supraveghind, organizând și făptuind, ca un om gospodar, cu mânecile suflecate, pus pe treabă - una de cea mai bună calitate, într-un loc, moment, împrejurare și context în care se cere un asemenea lider și o asemenea determinare, fiindcă este foarte mult de lucru, nu este timp de pierdut, se cere a fi răscumpărată vremea, dăruită nouă de Dumnezeu, dintr-un motiv cât se poate de clar și cu un scop cât se poate de limpede - vindecarea, mântuirea, desăvârșirea și sfințirea trupurilor și sufletelor noastre!...
Altfel spus, Preasfințitul Părinte Episcop Ignatie al Hușilor constituie profilul, exemplar, grăitor și pilduitor, al slujitorului - articulat în text și context iar nu în pretext, cu mintea și cu sufletul la Hristos, la Maica Domnului și la Sfinții Părinți iar cu inima la oameni și (la) nevoile lor, reale nu imaginare, corecte, complete și concrete, multe nu puține, mari și mici, atât de natură spirituală cât și de natură materială, culturală și socială, aplecându-se cu aceeași dragoste părintească, vivacitate fraternă, milă și îngăduință solidară asupra celor mari și asupra celor mici, asupra celor școliți și asupra celor fără de (prea multă) carte, asupra celor bogați și asupra celor săraci, într-un cuvânt: asupra tuturor, fiind și făcându-se tuturor, toate!...
În acest context, acum, la împlinirea unui an de la instalarea sa la Huși, într-o duminică rece și ploioasă de toamnă, îl (re)văd pe Episcopul Ignatie muncind și rugându-se, slujind, citind, predicând, învățând, glas înălțând și grăind, călătorind și propovăduind, îmbărbătând și încurajând, sfințind și hirotonind, stând de vorbă și ascultând, plângând cu cel ce plânge și bucurându-se cu cel ce se bucură, fiind prezent și părtaș, în tot ceasul și în tot locul, la toate momentele/evenimentele esențiale, din perspectiva spiritual - duhovnicească, ale clerului și credincioșilor Eparhiei încredințate lui, spre păstorire, oblăduire, povățuire și mântuire!...
Prin urmare, am toată convingerea, plină de optimism și de elan, că în (doar) câțiva ani Preasfințitul Ignatie și echipa sa de la Huși, va organiza, realiza, împlini și desăvârși lucruri deosebite în județul Vaslui, eu, și ca mine mulți alții, (re)afirmându-i și (re)cunoscându-i simțul său practic și aplicat, critic, constructiv, pozitiv și orientat, argumentat, documentat și fundamentat, bucurându-se de o tactică, (de) o viziune sau percepție incontestabilă asupra realităților, una cât se poate de conectată, orientată și articulată la situațiile și problemele actuale cu care se confruntă Biserica, societatea și țara noastră, neamul și poporul nostru, în aceste timpuri vitrege și vremuri incerte ori nesigure, amestecate și risipite!...
Cu alte cuvinte, deci, aici și acum, în încheierea acestor câteva rânduri, simple, umile dar sincere, scrise cu prilejul trecerii unui an de când Vlădica Ignatie a fost numit și instalat Episcop eparhiot la Huși, eu personal, vreau să-i urez să-l țină Dumnezeu Preabunul și Preamilostivul, sănătos cu trupul, creator cu priceperea, sclipitor cu mintea, proaspăt cu rațiunea, curajos cu voința, duhovnicesc cu sufletul, puternic cu lucrarea, convingător cu vorbirea și propovăduirea, consistent și substanțial cu mărturisirea, eficient, motivat și determinat cu împlinirea precum și altruist, generos ori mărinimos cu dispoziția sau disponibilitatea!...
Din parte-mi îi doresc, așadar, rodnică binecuvântare de la Dumnezeu și sporită bucurie de la oameni!...
Stelian Gomboș
https://steliangombos.wordpress.com/