Ceea ce foarte puțină lume înțelege în privința legalizării căsătoriei homosexuale este că problema nu se reduce la simpla acceptare a coexistenței în societate a unor persoane de același sex care se consideră și sunt recunoscute a fi căsătorite dacă doresc asta (ceva cu care putem la urma urmei trăi, câtă vreme nu trebuie să-i cununăm noi sau să-i luăm în casă).
Nu, nu e ca și cum gay marriage nu ar însemna altceva decât strict că îi lăsăm pe câțiva inși să-și facă o dambla și asta e, nu e niciun alt bai câtă vreme nu ne implică și pe noi. Problema o constituie implicațiile și complicațiile colaterale ce se ivesc automat imediat după legalizarea sa.
Realitatea este că în societate normele, principiile și instituțiile sunt așezate într-o rețea care presupune interdependență, într-un sistem care implică legătura unora cu altele pe diferite niveluri, interdependență căreia, odată modificată una din regulile unei instituții, nu i se pot sustrage celelalte norme conexe; instituția căsătoriei nu e izolată într-un vid normativ, ci este legată în tot acest angrenaj, e parte a ansamblului și schimbarea conținutului ei atrage schimbări și în alte părți.
Cu alte cuvinte, imediat ce redefinim căsătoria pentru a accepta mariajul homosexual, instantaneu cadrul juridic general capătă noi valențe; e ca și cum am acționa un resort care face să se miște diferitele pârghii normative legate în mecanism iar mutarea uneia din piese antrenează schimbarea poziției celorlalte.
E ca și cum într-o cameră mobilată am vrea să mutăm un dulap de pe un perete pe altul; da, este posibil, chiar dacă nu le place unor locatari, dar asta nu se va putea face fără rearanjarea cel puțin a unei părți din restul mobilierului: patul mai la stânga, noptiera la fel, comoda în locul dulapului iar tabloul pe alt perete; iar locatarii trebuie să suporte nu doar dulapul pe un alt perete, ci și schimbarea locului celorlalte piese de mobilă.
Câteva exemple:
- nu va putea exista, în cadrul juridic actual, o căsătorie homosexuală a cărei existență să fie doar „tolerată”; manualele de Educație Tehnologică ori de Dezvoltare Personală care explică elevilor tipurile de familie vor trebui completate cu exemplul familiei homosexuale și nu va exista niciun temei obiectiv de drept care să justifice legitim diferența de tratament între cele două tipuri de căsătorii pentru a o exclude din manual. Poate că nu ne privește că doi gay s-au căsătorit la Făurei, dar rectificarea manualului îi implică și pe copiii noștri.
- orice diferență între căsătorie și căsătoria homosexuală fiind abolită prin ipoteză, nu ar exista nicio justificare pentru acordarea preferinței la adopție unui cuplu heterosexual în dauna unor parteneri gay; probabil se va ajunge ca în alte state unde se dau copii spre adopție după un algoritm de tipul „o adopție din zece acordată unui cuplu gay”.
- a te referi -de ex. în predicile preoților- la căsătoria homosexuală ca fiind una păcătoasă, în timp ce Cununia este considerată o Taină binecuvântată, ar fi categorisită ca o diferență de tratament ce nu se justifică prin nimic de vreme ce ambele forme de căsătorie sunt tratate în drept/lege ca fiind fix același lucru, ceea ce va duce foarte probabil la intervenția educativă a CNCD (Poliția Discriminării).
Prin urmare, gay marriage nu se reduce doar la a satisface moftul a câțiva inși, ci antrenează automat consecințe care se pot intersecta cu drepturile fiecăruia dintre noi; fără a mai vorbi despre urmările în timp asupra prestigiului căsătoriei ca instituție, a implicațiilor asupra vieții de familie și a urmărilor asupra țesutului social.
De fapt, mai ales consecințele subsecvente sunt adevăratele probleme și tocmai ele sunt trecute sub tăcere de avocații gay marriage, pe principiul „întâi să facem și apoi vedem”.
Ceilalți preferăm mai întâi să vedem.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.