...No comment...
Iubiți fii ortodocși ai acestui neam,
Cu multă durere și îngrijorare vin să vă adresez aceste cuvinte, pentru care mă simt dator în fața lui Dumnezeu și conștiința și inima nu mă lasă să trec nepăsător pe lângă acest val primejdios care s-a ridicat să înghită toată suflarea omenească, chiar și pe cei aleși, de este cu putință. Nu în calitatea mea de biet monah, ascuns într-un vârf de munte, era să vă aduc la cunoștință aceste pericole ce se ivesc asupra Bisericii lui Hristos, în primul rând, ci a arhipăstorilor, mai marii acestei Biserici. Dar dacă ei trec aceste lucruri sub tăcere, având preocupări mai de seamă decât are acest popor, eu nu pot să trec cu vederea glasul vostru, al celor care ați rămas credincioși cuvântului Evangheliei lui Hristos, ați așteptat și mi-ați cerut cuvântul în privința acestor realități dureroase în care ne aflăm.
De aceea, fiii mei, vin și vă spun că a sosit ceasul să-L preaslăvim pe Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, singurul Dumnezeu adevărat. Nu credeam că voi trăi să văd și eu începutul acestor vremuri de durere, apocaliptice – dar iată că mânia lui Dumnezeu a venit mai degrabă asupra noastră, pentru toate păcatele și fărădelegile pe care le-am săvârșit. Și văd cum bieții oameni nu sunt pregătiți să facă față acestor capcane ale vrăjmașului, a cărui nouă lucrare acum este să pecetluiască sufletele voastre cu semnul Fiarei – 666. Toți am citit Apocalipsa și înfricoșătoarea profeție – scrisă cu 2000 de ani în urmă: „Și ea(fiara) îi silește pe toți, pe cei mici și pe cei mari, și pe cei bogați și pe cei săraci, și pe cei slobozi și pe cei robi, ca să-și pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte. Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei”(Apoc. 13:16-17).
Vremea în care ne aflăm acum este premergătoare acestei profeții. Prin lege, prin ordonanță de guvern, românii sunt obligați să se încadreze într-un plan de urmărire și supraveghere la nivel național și mondial, proiect care le răpește de fapt oamenilor libertatea. Românilor li se cere să-și pună pe pașapoartele, permisele auto și orice alt act personal cipul biometric ce conține amprenta digitală, imaginea facială, și toate datele personale. Poate pentru mulți dintre dumneavoastră acest cip pare un lucru nesemnificativ, dar în spatele acestui sistem de însemnare a oamenilor, de codare și stocare a datelor de identificare se ascunde o întreagă dictatură, un întreg plan demonic, prin care de bună voie îți vinzi sufletul diavolului. Însemnarea oamenilor, ca pe vite, este primul pas al unor alte măsuri luate pentru controlul absolut al ființei umane. Dragii mei, după cum proorocesc Sfinții Părinți, primirea acestui semn este lepădarea noastră de credință. Să nu credeți că putem sluji și lui Dumnezeu și lui mamona. Nu, dragii mei, nu primiți acest însemn diavolesc care vă răpește ceea ce vă aparține prin moștenire de la Dumnezeu, dreptul la identitate, dreptul la unicitate și originalitate, al fiecărei ființe umane! Trebuie să vă apărați acest drept de la Dumnezeu, chiar de ar fi să plătiți cu prețul vieții voastre. În zadar câștigați cele ale lumii, dacă vă pierdeți sufletele voastre și ale copiilor voștri, pentru că Sfinții Apostoli ne spun clar „se cuvine să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni”.
De aceea vă spun: este vremea muceniciei! După părerea mea ne aflăm în vremurile în care singura cale de mântuire este mucenicia. De-abia acuma este momentul să mărturisim cu propria noastră viață, până acum ar fi fost o risipă de energie. Din păcate noi nu avem un tineret ortodox la fel de riguros ca cel al grecilor, al nostru este mai evlavios, ce-i drept, dar și mai lipsit de vlagă și de reacție. Se știe foarte bine cât de curajos au reacționat grecii dar și sârbii, când au protestat împotriva acestor cipuri și a sistemului însemnării și controlului total al identității. Tinerii lor au fost formați de mici în duhul acesta patristic, atât în familiile cât și în școlile lor – ei au noțiuni de Vechiul Testament, de Noul Testament; din tată-n fiu s-a predat această tradiție patristică. De pe timpul comunismului încoace noi am dovedit că rămânem constanți slugi altora, uitând de curajul și demnitatea românilor de altădată. Toate popoarele vecine au încercat să scape de comunism, să-și impună cumva neatârnarea – și au reușit într-o măsură oarecare. Dar România, care a fost cel mai crunt lovită de fiara comunistă, al cărei popor a îndurat cele mai cumplite crime și decimări în lagăre și deportări, a ajuns astăzi putregai. La noi în biserică situația este destul de anevoioasă deoarece credincioșii nu sunt destul de informați cu privire la aceste provocări ale lumii de azi. La noi, bietul român, dacă îl măgulești un pic, nu mai ține cont de nici o normă evanghelică. El este vinovat numai prin neștiință deoarece dacă el n-are câtuși de puține cunoștințe de la biserică, de la școală, din familie, din societate – ignoranța e cuceritoare. Pentru că el are un text în capul lui: „supuneți-vă mai marilor voștri”; la el trebuie să meargă textul. Păi, pe noi nu ne acuzau în pușcărie, folosindu-se cu viclenie de textul scripturistic, așa cum fac și sectarii?– „Voi ați fost încăpățânați măi, voi ați fost răzvrătiți, n-ați ascultat de cuvântul Evangheliei – păi, ce creștini mai sunteți voi? Voi vă pierdeți viața zadarnic”. Așa încercau să ne reeduce comuniștii roșii de atunci, și tot astfel fac acum cu poporul nostru comuniștii de azi îmbrăcați cu haine albe.
Se vrea și se încearcă o desființare a sacrului prin relativizarea valorilor fundamentale, a adevărului de credință prin ecumenicitate, se vrea înregimentarea și uniformizarea pe model ateist a copiilor noștri. Dacă îi spui acum unui cetățean care are cinci copii în casă – „Măi, nu mai lua buletinul sau pașaportul” – păi el nu înțelege. „Păi, părinte, eu ce le mai dau de mâncare”? Și-l pui în fața acestei situații grele. Suntem noi dispuși ca Brâncoveanu de altădată să facem sfinți din copiii noștri? Nu suntem pregătiți. Și atunci cine poartă toată această vină? Nu noi, biserica? Nu noi, mănăstirile, care suntem în fața altarului avem datoria să spunem oamenilor adevărul și să-i prevenim la ceea ce-i așteaptă pe mâine? Dar în protopopiate nici vorbă să se pună o astfel de problemă, ești respins, ești catalogat naiv și depășit – ba chiar mai face și glume pe seama ta. Deci dacă preotul nu are habar de lucrurile acestea, atunci ce să mai spui de bietul credincios care săracu’ de-abia deschide Biblia de două trei ori pe an, sau doar o dată-n viață? Vina este de partea tuturor celor ce răspund de educația și formarea acestui popor – de la învățători, profesori până la preoți și miniștri.
Vă cer, așadar, în numele Mîntuitorului Hristos, Care a spus „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi și Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor și Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.” (Matei 11: 32-33), să cereți autorităților române să abroge (anuleze) legile care permit îndosarierea și urmărirea electronică a creștinilor, renunțarea la libertatea cu care ne-am născut.
Dar o să primim plata păcatelor noastre, moartea, osânda noastră, care să nu fie, ferească Dumnezeu, de răscumpărat. Pentru că Hristos Și-a vărsat sângele o dată pentru tine. Ei bine, poporul acesta, prin fruntașii săi, s-a ticăloșit până la culme, prin trădarea tradițiilor și credinței strămoșești. Iar noi am refuzat această răscumpărare prin neprezentarea acestor adevăruri scripturistice; am fost deseori absenți din fruntea micii oștiri a Adevărului.
Să rezidim neamul acesta! Dar nu vom putea izbândi lucrul acesta dacă nu ne vom rezidi fiecare în parte sufletele noastre. Să ne pocăim și să ne punem cenușă în cap, ca să ne dea Domnul harul și puterea de a primi mucenicia. Va trebui să creăm mici fortărețe, mici cetățui de supraviețuire, la sate, acolo unde mai sunt încă oameni care pricep și își amintesc Rânduiala, unde să avem pământul nostru, școala noastră – în care să ne creștem copiii în duhul aceasta ortodox, să avem spitalele și moașele noastre. Copiii încă de la naștere trebuie protejați – pentru că, după cum vedeți, vor să implanteze acest cip pruncului la naștere.
Fiecare este dator să-și mântuiască sufletul. Fiecare să se intereseze și să vadă că ne aflăm în fața unui moment de cumpănă în care ai de ales: să-ți pierzi sufletul sau să-ți salvezi sufletul. Cel care nu s-a interesat până acum, nu e târziu încă să afle și să se dumirească.
Acum e timpul jertfei !!!
Prin vorbărie și prin conferințe nu mai facem nimic.
Să te duci, române drag, fără frică, direct spre vârful sabiei, ca străbunii noștri cei viteji, să te duci ca o torpilă japoneză, să mori în brațe cu vrăjmașul! Acum suntem exact ca în arena romană cu fiare sălbatice – stai aici în mijlocul arenei și aștepți, ca și creștinii de odinioară, să dea drumul la lei. Așteptați să fiți sfâșiați, rupți, altă scăpare nu mai e! Lupta este deschisă. Luptați până la capăt! Nu vă temeți! Așa cum a început creștinismul, așa va și sfârși – în dureri și în suferință. Pecetluiți creștinismul cu mucenicia voastră!
Iubiți frați întru cinul îngeresc și întru slujirea preoției, fac un apel către frățiile voastre să întăriți acest text cu semnătura proprie, în numele mănăstirii și parohiei pe care o păstoriți.
Mănăstirea Petru Vodă,
14 Ianuarie 2009
Cuvioșii Mucenici uciși în Sinai și Raith
Arhimandritul Justin Pârvu
https://ortodoxia.ro/article/este-vremea-muceniciei-luptati-pana-la-capat-nu-va-temeti
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Iubiți fii ortodocși ai acestui neam,
Cu multă durere și îngrijorare vin să vă adresez aceste cuvinte, pentru care mă simt dator în fața lui Dumnezeu și conștiința și inima nu mă lasă să trec nepăsător pe lângă acest val primejdios care s-a ridicat să înghită toată suflarea omenească, chiar și pe cei aleși, de este cu putință. Nu în calitatea mea de biet monah, ascuns într-un vârf de munte, era să vă aduc la cunoștință aceste pericole ce se ivesc asupra Bisericii lui Hristos, în primul rând, ci a arhipăstorilor, mai marii acestei Biserici. Dar dacă ei trec aceste lucruri sub tăcere, având preocupări mai de seamă decât are acest popor, eu nu pot să trec cu vederea glasul vostru, al celor care ați rămas credincioși cuvântului Evangheliei lui Hristos, ați așteptat și mi-ați cerut cuvântul în privința acestor realități dureroase în care ne aflăm.
De aceea, fiii mei, vin și vă spun că a sosit ceasul să-L preaslăvim pe Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, singurul Dumnezeu adevărat. Nu credeam că voi trăi să văd și eu începutul acestor vremuri de durere, apocaliptice – dar iată că mânia lui Dumnezeu a venit mai degrabă asupra noastră, pentru toate păcatele și fărădelegile pe care le-am săvârșit. Și văd cum bieții oameni nu sunt pregătiți să facă față acestor capcane ale vrăjmașului, a cărui nouă lucrare acum este să pecetluiască sufletele voastre cu semnul Fiarei – 666. Toți am citit Apocalipsa și înfricoșătoarea profeție – scrisă cu 2000 de ani în urmă: „Și ea(fiara) îi silește pe toți, pe cei mici și pe cei mari, și pe cei bogați și pe cei săraci, și pe cei slobozi și pe cei robi, ca să-și pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte. Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei”(Apoc. 13:16-17).
Vremea în care ne aflăm acum este premergătoare acestei profeții. Prin lege, prin ordonanță de guvern, românii sunt obligați să se încadreze într-un plan de urmărire și supraveghere la nivel național și mondial, proiect care le răpește de fapt oamenilor libertatea. Românilor li se cere să-și pună pe pașapoartele, permisele auto și orice alt act personal cipul biometric ce conține amprenta digitală, imaginea facială, și toate datele personale. Poate pentru mulți dintre dumneavoastră acest cip pare un lucru nesemnificativ, dar în spatele acestui sistem de însemnare a oamenilor, de codare și stocare a datelor de identificare se ascunde o întreagă dictatură, un întreg plan demonic, prin care de bună voie îți vinzi sufletul diavolului. Însemnarea oamenilor, ca pe vite, este primul pas al unor alte măsuri luate pentru controlul absolut al ființei umane. Dragii mei, după cum proorocesc Sfinții Părinți, primirea acestui semn este lepădarea noastră de credință. Să nu credeți că putem sluji și lui Dumnezeu și lui mamona. Nu, dragii mei, nu primiți acest însemn diavolesc care vă răpește ceea ce vă aparține prin moștenire de la Dumnezeu, dreptul la identitate, dreptul la unicitate și originalitate, al fiecărei ființe umane! Trebuie să vă apărați acest drept de la Dumnezeu, chiar de ar fi să plătiți cu prețul vieții voastre. În zadar câștigați cele ale lumii, dacă vă pierdeți sufletele voastre și ale copiilor voștri, pentru că Sfinții Apostoli ne spun clar „se cuvine să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni”.
De aceea vă spun: este vremea muceniciei! După părerea mea ne aflăm în vremurile în care singura cale de mântuire este mucenicia. De-abia acuma este momentul să mărturisim cu propria noastră viață, până acum ar fi fost o risipă de energie. Din păcate noi nu avem un tineret ortodox la fel de riguros ca cel al grecilor, al nostru este mai evlavios, ce-i drept, dar și mai lipsit de vlagă și de reacție. Se știe foarte bine cât de curajos au reacționat grecii dar și sârbii, când au protestat împotriva acestor cipuri și a sistemului însemnării și controlului total al identității. Tinerii lor au fost formați de mici în duhul acesta patristic, atât în familiile cât și în școlile lor – ei au noțiuni de Vechiul Testament, de Noul Testament; din tată-n fiu s-a predat această tradiție patristică. De pe timpul comunismului încoace noi am dovedit că rămânem constanți slugi altora, uitând de curajul și demnitatea românilor de altădată. Toate popoarele vecine au încercat să scape de comunism, să-și impună cumva neatârnarea – și au reușit într-o măsură oarecare. Dar România, care a fost cel mai crunt lovită de fiara comunistă, al cărei popor a îndurat cele mai cumplite crime și decimări în lagăre și deportări, a ajuns astăzi putregai. La noi în biserică situația este destul de anevoioasă deoarece credincioșii nu sunt destul de informați cu privire la aceste provocări ale lumii de azi. La noi, bietul român, dacă îl măgulești un pic, nu mai ține cont de nici o normă evanghelică. El este vinovat numai prin neștiință deoarece dacă el n-are câtuși de puține cunoștințe de la biserică, de la școală, din familie, din societate – ignoranța e cuceritoare. Pentru că el are un text în capul lui: „supuneți-vă mai marilor voștri”; la el trebuie să meargă textul. Păi, pe noi nu ne acuzau în pușcărie, folosindu-se cu viclenie de textul scripturistic, așa cum fac și sectarii?– „Voi ați fost încăpățânați măi, voi ați fost răzvrătiți, n-ați ascultat de cuvântul Evangheliei – păi, ce creștini mai sunteți voi? Voi vă pierdeți viața zadarnic”. Așa încercau să ne reeduce comuniștii roșii de atunci, și tot astfel fac acum cu poporul nostru comuniștii de azi îmbrăcați cu haine albe.
Se vrea și se încearcă o desființare a sacrului prin relativizarea valorilor fundamentale, a adevărului de credință prin ecumenicitate, se vrea înregimentarea și uniformizarea pe model ateist a copiilor noștri. Dacă îi spui acum unui cetățean care are cinci copii în casă – „Măi, nu mai lua buletinul sau pașaportul” – păi el nu înțelege. „Păi, părinte, eu ce le mai dau de mâncare”? Și-l pui în fața acestei situații grele. Suntem noi dispuși ca Brâncoveanu de altădată să facem sfinți din copiii noștri? Nu suntem pregătiți. Și atunci cine poartă toată această vină? Nu noi, biserica? Nu noi, mănăstirile, care suntem în fața altarului avem datoria să spunem oamenilor adevărul și să-i prevenim la ceea ce-i așteaptă pe mâine? Dar în protopopiate nici vorbă să se pună o astfel de problemă, ești respins, ești catalogat naiv și depășit – ba chiar mai face și glume pe seama ta. Deci dacă preotul nu are habar de lucrurile acestea, atunci ce să mai spui de bietul credincios care săracu’ de-abia deschide Biblia de două trei ori pe an, sau doar o dată-n viață? Vina este de partea tuturor celor ce răspund de educația și formarea acestui popor – de la învățători, profesori până la preoți și miniștri.
Vă cer, așadar, în numele Mîntuitorului Hristos, Care a spus „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi și Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor și Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.” (Matei 11: 32-33), să cereți autorităților române să abroge (anuleze) legile care permit îndosarierea și urmărirea electronică a creștinilor, renunțarea la libertatea cu care ne-am născut.
Dar o să primim plata păcatelor noastre, moartea, osânda noastră, care să nu fie, ferească Dumnezeu, de răscumpărat. Pentru că Hristos Și-a vărsat sângele o dată pentru tine. Ei bine, poporul acesta, prin fruntașii săi, s-a ticăloșit până la culme, prin trădarea tradițiilor și credinței strămoșești. Iar noi am refuzat această răscumpărare prin neprezentarea acestor adevăruri scripturistice; am fost deseori absenți din fruntea micii oștiri a Adevărului.
Să rezidim neamul acesta! Dar nu vom putea izbândi lucrul acesta dacă nu ne vom rezidi fiecare în parte sufletele noastre. Să ne pocăim și să ne punem cenușă în cap, ca să ne dea Domnul harul și puterea de a primi mucenicia. Va trebui să creăm mici fortărețe, mici cetățui de supraviețuire, la sate, acolo unde mai sunt încă oameni care pricep și își amintesc Rânduiala, unde să avem pământul nostru, școala noastră – în care să ne creștem copiii în duhul aceasta ortodox, să avem spitalele și moașele noastre. Copiii încă de la naștere trebuie protejați – pentru că, după cum vedeți, vor să implanteze acest cip pruncului la naștere.
Fiecare este dator să-și mântuiască sufletul. Fiecare să se intereseze și să vadă că ne aflăm în fața unui moment de cumpănă în care ai de ales: să-ți pierzi sufletul sau să-ți salvezi sufletul. Cel care nu s-a interesat până acum, nu e târziu încă să afle și să se dumirească.
Acum e timpul jertfei !!!
Prin vorbărie și prin conferințe nu mai facem nimic.
Să te duci, române drag, fără frică, direct spre vârful sabiei, ca străbunii noștri cei viteji, să te duci ca o torpilă japoneză, să mori în brațe cu vrăjmașul! Acum suntem exact ca în arena romană cu fiare sălbatice – stai aici în mijlocul arenei și aștepți, ca și creștinii de odinioară, să dea drumul la lei. Așteptați să fiți sfâșiați, rupți, altă scăpare nu mai e! Lupta este deschisă. Luptați până la capăt! Nu vă temeți! Așa cum a început creștinismul, așa va și sfârși – în dureri și în suferință. Pecetluiți creștinismul cu mucenicia voastră!
Iubiți frați întru cinul îngeresc și întru slujirea preoției, fac un apel către frățiile voastre să întăriți acest text cu semnătura proprie, în numele mănăstirii și parohiei pe care o păstoriți.
Mănăstirea Petru Vodă,
14 Ianuarie 2009
Cuvioșii Mucenici uciși în Sinai și Raith
Arhimandritul Justin Pârvu
https://ortodoxia.ro/article/este-vremea-muceniciei-luptati-pana-la-capat-nu-va-temeti