Iată textul integral postat pe Basilica.ro.

Mesajul tendențios al mass mediei din ultimi ani, și-a atins de curând, un scop precis: oprirea alocării de fonduri de la bugetul de stat pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului.  

Sigur că părerile pe acest subiect sunt diferite și auzim des în mass media sume care par extrem de mari legate de costurile construcției catedralei: 100 mil Euro…   

Totuși, catedrala aceasta în care tot lovesc unii, nu este mai scumpă decât, spre exemplu, marele Stadion Național „Lia Manoliu” (care a costat peste 200 mil Euro): un loc în care eu și probabil mulți dintre români nu vom ajunge niciodată, pentru că nu ne interesează în mod deosebit ceea ce se întâmplă acolo. Și chiar dacă ne-am dori să vizităm astăzi acest stadion „mai scump decât catedrala”, este închis…de ISU. Sportul are promotorii și susținătorii lui, foarte iubiți de mass media, ceea ce a făcut ca o astfel de investiție să fie lăudată și promovată ca fiind necesară și binevenită. Susținătorii construcției Catedralei se aud foarte rar în mass media și doar în situația în care e necesară batjocorirea publică a celor care îndrăznesc să spună ceva „de bine” despre acest proiect.

Dar ce înseamnă 100 milioane euro pentru România? Din sumele vehiculate de presă, am aflat cu toții că totalul șpăgilor din dosarul „Microsoft” a fost… cam cât o catedrală! Sunt publice sumele care reprezintă profit pentru mari companii care se îmbogățesc din bănuții noștri și din resursele României: OMV Petrom (petrolul României), E-on (distribuția de gaz și energie electrică), Holzindustrie Schweighofer (prelucrătorul lemnului din pădurile României) sau BCR (cea mai profitabilă bancă din România). Oricare dintre aceste mari companii ar putea construi din profitul obținut în România câte o catedrală în fiecare an și tot le-ar mai rămâne bani suficienți pentru construcția palatelor acționarilor lor din Germania sau Austria. Și asta înseamnă că nu sunt bani în  România pentru o singură catedrală? Ați auzit vreo mare companie străină dintre cele care fac mari profituri în România că susține măcar la modul declarativ construcția catedralei, că donează 1 Euro pentru activitățile sociale ale Bisericii? Toate companiile au dreptul de a redirecționa 2% din profitul uriaș către ONG-uri sau activități sociale, dar sumele acestea rămân de obicei tot „în curtea lor” căci își înființează propriile fundații ca să cheltuiască banii… eficient (vă sunt cunoscute cutiuțele de lângă casele de marcat de la Lidl sau la Mc Donald’s care vă îndeamnă să faceți o faptă bună prin intermediul fundației lor și mai nou, am aflat cu toții că banii adunați de unele televiziuni pentru victimele da la Colectiv… n-au prea ajuns la victime).

Și daca tot vorbim de „lupul moralist” al zilelor noastre – televiziunile care critică Biserica și au mereu câte un subiect „incendiar” despre „afacerile Bisericii”- știți că cifra de afaceri a ProTV-ului pe 2014 a fost… ceva mai mare decât bugetul pentru catedrală? Știți că televiziunile mari din Romania au afaceri care însumează peste 200 mil euro anual? Sunt cifre publice. Sigur că profitul lor este ceva mai mic: 3-7 milioane de Euro anual (adică, au un profit mare și după ce au scăzut salariile și indemnizațiile foarte mari ale crainicilor și moderatorilor care comentează veniturile modeste ale Bisericii). Și televiziunile au, bineînțeles, fundațiile lor prin care realizează… o faptă bună pe an sau diverse campanii prin care strâng bani de la alții pentru o cauză nobilă și… pentru o bună publicitate, tot după regulile economiei de piață. Iar la evenimentele caritabile, după un discurs care emoționează privitorul până la lacrimi, orice moderatoare „celebră” se va afișa la luxoasa petrecere mondenă – pentru care se cheltuiește o bună parte din banii adunați din donații – purtând o geantă „de firmă” care costă cât masa pe 1 săptămână pentru 300 de copii la Valea Plopului și cât vreo 10-20 de mantii arhierești despre care tocmai a comentat „moralizator” în vreo emisiune de „știri”.

Dacă sunt atâția bani în țara asta pentru afaceri extrem de profitabile, pentru pensii speciale foarte mari, chiar nu sunt bani pentru ca noi, ortodocșii plătitori de impozite, să avem o catedrală? Sigur că nu mai e la modă să construim ceva pentru „majoritari” din banii statului, totuși, sute de ani s-au jertfit pentru țara și Biserica ei strămoși de-ai noștri majoritar ortodocși; bunicii noștri ortodocși au fost „majoritari” la Canal, la Gherla, la Aiud și pe fronturile din cel de-al doilea război mondial, frații și copiii noștri „majoritar ortodocși” au murit în ’89! Măcar jertfa înaintașilor noștri să merite ca generația aceasta să construiască în București o catedrală mai mare decât cea pe care au putut-o construi românii de acum 400 de ani pe când plăteau tribut Imperiului Otoman, iar corupția funcționarilor statului era… probabil tot la nivelul celei de acum. Dacă bugetul aloca mari sume de bani pentru construcția de autostrăzi și stadioane la standardul vremurilor de astăzi, măcar să avem și noi dreptul ca din impozitele plătite de o majoritate ortodoxă să se construiască o catedrală care sa spună despre poporul român că „își iubește Biserica” și nu se zgârcește să construiască cel mai frumos lăcaș pentru Dumnezeu! Cum credeți că ar reacționa evreii din toată lumea dacă li s-ar permite sa reconstruiască Templul din Ierusalim? Oare ar batjocori prin mass media pe cei care ar susține acest proiect? Oare ar blama un întreg popor pentru că s-ar întoarce la o măreție de acum 2000 de ani, într-o lume în care vremea construcțiilor religioase monumentale a trecut și nu mai e importantă religia unei majorități? Dar parlamentul și guvernul turc, credeți că va dezbate prea mult oportunitatea trimiterii de fonduri pentru construcția unei mari moschei în București?  

Haideți să luăm un exemplu mai apropiat de țara noastră: Polonia, o țară UE cu o majoritate de 87% catolici și o constituție care respectă drepturile minorităților religioase. În Polonia de astăzi, președintele și primul ministru sunt catolici practicanți și nu se sfiesc să își exprime public susținerea valorilor tradiționale ale bisericii lor. Și tot Polonia este o țară care a construit biserici mari în perioada de după căderea comunismului: în 2004 polonezii  au construit la Lichen o biserică de 120 m lungime și 77 m lățime (cam cât catedrala noastră acum în construcție) și se mândresc că se numără printre cele mai mari biserici din lume, fără să spună cineva că sunt deja prea multe catedrale imense… din perioada medievală.  

Și Serbia și Rusia și Ucraina, toate țările din jurul nostru au construit catedrale mari și foarte scumpe, imediat după căderea comunismului. Toți cei care ați călătorit în lume, ați vizitat zeci de catedrale catolice, cele mai mari din lume, cu care se mândresc agențiile de promovare a turismului din țările respective. La capitolul acesta și Bulgaria stă mai bine decât noi, și-au construit o catedrală mare și frumoasă acum 100 de ani.  

Ce va rămâne după generația noastră? Câteva clădiri hidoase cu termopan, sedii de tribunale și instituții financiare? Sau mănăstirile frumoase, reconstruite și reînfrumusețate în ultimii 25 de ani, de care vă bucurați în fiecare vacanță pe bani puțini, prin  țara  noastră? Ce construcție minunată va rămâne Bucureștiului sec. XXI? Stadioane devastate periodic de fani nervoși sau doar renovate pe bani mulți la 20-30 de ani, pentru că nu mai corespund normelor? Și dacă a îngăduit Dumnezeu ca mulți dintre noi să-și contruiască locuințe mari, frumoase, scumpe și după standardele secolului XXI, oare n-ar trebui să aducem și catedrala în secolul acesta XXI? O dată la 400 de ani, oare nu-și poate construi un popor o catedrală?  

Este timpul ca fiecare să își pună sincer niște întrebări legate de construcția catedralei, indiferent de antipatiile pe care le puteți avea în legătură cu oamenii care administrează astăzi averea bisericii noastre (fiecare va da socoteala lui Dumnezeu pentru ce face). Pe cine interesează astăzi cine și cum a administrat „averea bisericii” când s-a construit Curtea de Argeș sau Putna sau Cozia sau Hurezi sau Agapia sau  Bistrița sau Tismana sau Trei Ierarhi? Și n-or fi fost bisericile acestea, la vremea lor … prea mari, prea scumpe? Sau n-or fi fost și atunci destui săraci care să fi fost mai bine hrăniți și să fi stat într-un bordei mai mare cu banii care s-au cheltuit pentru construcția acestor biserici? Ce spune Mântuitorul lui Iuda care își făcea griji pentru săraci atunci când „s-a risipit” mirul cel scump al Mariei Magdalena? „Că pe săraci întotdeauna îi veți avea cu voi, dar pe Mine nu Mă veți avea întotdeauna” (Ioan 12). Oare chiar nu merită să „risipim” pentru Biserica lui Hristos? Dacă nu vom mai avea timpul acesta de acum,  în care să se poată construi? Dacă NOI nu contribuim la construcția catedralei, fără fonduri, va rămâne doar o ruină tristă și rușinea noastră în fața nepoților noștri peste ceva ani.  

Vă dau câteva idei despre cum am putea contribui fiecare dintre noi,  cei deja fii ai Bisericii sau fii „în devenire”, la „mirul cel de preț” pentru Hristos, catedrala noastră!   Cât cheltuiți pentru un cadou de aniversare? 50-100 lei? Renunțați anul acesta la un cadou și îndemnați prietenii pe care îi invitați să vă trimită cadoul sub forma unui certificat de donație pentru construirea catedralei. Știți că, în  Israel , un cadou de aniversare poate fi „un certificat de plantare a unui arbore”? Verișorul care trăiește în SUA intră pe site-ul Fondului Național din  Israel  și plătește un certificat între 18$ și 5000$, după buget și după importanța prietenului aniversat. Așa s-a înfrumusețat Țara Sfântă în ultimii ani și s-a făcut grădină în deșertul arid și neprimitor!  

Hai să facem și noi la fel, cu mijloacele pe care ni le oferă lumea modernă de astăzi! Pe site-ul oficial al Patriarhiei există un link pe care puteți face donații online plătind rapid cu cardul, adică tot atât de simplu precum cumpărați online haine, cosmetice și alte lucruri minunate. Aveți posibilitatea de a plăti cu cardul un minim de 5 E (adică echivalentul unei prăjituri la mall sau a unei beri cu prietenii) dar faceți aceasta… lunar. Sigur că buzunarul și-l deschide fiecare cât dorește și cât îi permite rangul, nu uitați că Sfinții Părinți ne învață că ceea ce dăm cu dragoste, Dumnezeu înmulțește cu dragoste … și  celui care dă, și celui care primește. Plătind online, e o modalitate mai ușoară și mai discretă pentru cei care, din smerenie, doresc să rămână anonimi în comunitatea lor pentru milostenia pe care o fac: www.construimcatedrala.ro.  

Pentru cei care nu înțeleg mecanismele economiei moderne, trebuie să știți că peste jumătate din banii pe care îi donați la construcția catedralei, se vor întoarce tot la bugetul de stat (și vor fi probabil folosiți pentru alte construcții „prioritare”), căci BISERICA PLĂTEȘTE IMPOZITE mari pe salariile celor 250 de angajați care lucrează la construcție și toate materialele de construcție achiziționate au TVA care imediat merge la bugetul statului. Aceasta este legea astăzi, nu se pot face derogari de la lege, nu se practică scutiri de taxe pentru Biserică (ar fi și acesta un ajutor, dar statul își primește „partea” și din donațiile noastre); nu este legal să construiești catedrala cu voluntari sau cu preluare de materiale de construcție (fără taxe) din munții patriei binecuvântate de Dumnezeu cu atâtea bogății; catedrala nu e considerată obiectiv strategic cum a fost cândva Palatul Poporului în care „huzuresc” astăzi parlamentarii și cu care se mândrește România în spoturile de promovare a turismului. Și nici interese legate de mari câștiguri nu sunt, ca să se aplice scutiri de taxe sau anulari de datorii ca la defunctele Regii Autonome din ultimii 25 de ani. Așa că, simțul dvs. civic nu ar avea prea mult de suferit, cumva tot la stat ajung o parte din banii donați.

 Se poate construi catedrala doar din donațiile noastre, nu este nevoie de bani de la buget. Un popor unit și demn, poate face asta! Totuși, bugetul României înseamnă și banii noștri! Toți vorbesc de democrația perfectă din Elveția, dar nu se face referendum pentru ceea ce ni s-ar părea nouă prioritar: o catedrală sau … orice altă construcție. Alții hotărăsc pentru noi! Se apropie alegerile și toate televiziunele ne învață să fim precum …francezii, de exemplu, să ne strigăm drepturile, să facem valuri, să forțăm mâna aleșilor noștri! Au dreptate, fraților, să fim europeni! Scrieți un email aleșilor din zona dvs. care sigur își doresc foarte mult să fie realeși (adresele lor sunt publice, le găsiți ușor pe internet)! Presați-i cu mesaje și spuneți-le că îi alegeți doar dacă susțin construcția catedralei. Ei vor vota bugetul! Scrieți președinților de filiale de partide. Ei vor să formeze viitorul guvern! Sigur că sunt lucruri mult mai importante pe agenda tuturor politicienilor: spitale, școli, pensii, locuri de muncă, autostrăzi și … prețuri mici la mâncare. Minunat, dar n-au fost acestea „prioritățile” tuturor guvernelor din ultimii 25 de ani? Ce schimbări atât de spectaculoase mai așteptăm? Așa că, e timpul să-i anunțăm care ne sunt prioritățile: ne interesează construcția Catedralei Mântuirii Neamului! Nu vă faceți griji, sunt destui promotori eficienți pentru celelalte domenii mai sus menționate, sunt sume mari și interese financiare în jurul fiecărui domeniu „prioritar”, iar politicienii se vor „înclina” ca de obicei, cuminți în fața acestor interese… străine omului de rând.  

Haideți să nu mai lăsăm să treacă zeci de ani până la terminarea unei construcții importante cum este Catedrala Mântuirii Neamului! Noi construim catedrala! Prin donații, prin susținerea verbală și în scris a acestui proiect, noi facem să fie „cool” să postezi pe pagina personală o pictogramă „Susțin construcția Catedralei”! Hai să-i lăsăm pe cei care sunt împotrivă să se manifeste cum își doresc, în mass media, pe paginile de socializare sau … la piață. Avem dreptul la o părere, avem dreptul să o susținem și avem dreptul de a fi respectați pentru ea, fără să  răspundem provocărilor de ceartă, disensiune sau scandal, așa… după îndemnul unui mare iubitor de neam (demodat pentru unii): „Tu rămâi la toate rece,  /De te-ndeamnă, de te cheamă: /Ce e val, ca valul trece, /Nu spera și nu ai teamă; /Te întreabă și socoate /Ce e rău și ce e bine; /Toate-s vechi și nouă toate: / Vreme trece, vreme vine..” (Mihai Eminescu, Glossa)   Acesta NU este un mesaj scris cu acceptul Patriarhiei, este doar opinia personala a unui simplu si neînsemnat cetățean al României care își exercită dreptul de a se exprima liber și cu demnitate despre un subiect pe care îl consideră important.    

Clara Râpan   30 ianuarie 2016, Sărbătoarea Sfinților Trei Ierarhi      

PS: Pentru cei care și-ar face cumva griji că am fi uitat de iubirea față de aproapele și de clădirea „împărăției lui Dumnezeu” cea dinlăuntrul nostru, răspunsul meu este următorul: dacă nu le-ați făcut mai întâi pe acestea, nici nu vă gândiți să vă pese de construcția unei clădiri (deși, poate fi un început pentru ca mai apoi să începi să-ți pese și de suflet). Cred că cel căruia îi pasă de catedrala aceasta atât de „huiduită” de unii, a înțeles și un țel mai înalt al Bisericii prin construirea ei. E un manifest al unui întreg popor, care spune: „Suntem aici! Ne iubim, ne respectăm și ne urmăm strămoșii, neamul și isoria. Catedrala aceasta este semnul continuității și identității neamului nostru!” Și… da, va fi mare!!! Ca să încapă toți românii, indiferent de părerea și contribuția lor, …. fără discriminare!