Alexandra Nadane este președinta Asociației „Studenți pentru Viață”, care a organizat cea de-a șaptea ediție națională a Marșului pentru viață, eveniment desfășurat, ieri și azi, în 285 de localități din România și din Republica Moldova.
„Suntem aici pentru femeile aflate în momente dintre cele mai dificile ale vieții lor, în criza de sarcină. Suntem aici pentru copiii aflați pe muchie între viață și moarte”, a declarat Alexandra Nadane, în discursul rostit azi, la evenimentul organizat în București.
„Este trist că nu toți se bucură atunci când femeia și copilul sunt sprijiniți. De aceea, voi repeta ceea ce am spus continuu în ultimii ani. Poate acum ne vor auzi cei care continuă să ne acuze că sunt altceva decât ceea ce suntem.
Luna pentru viață și Marșul pentru viață sunt apolitice și neconfesionale, dar sunt deschise participării tuturor confesiunilor religioase și formațiunilor politice. Nu solicităm interzicerea legală a avortului. Nu sprijinim niciun fel de violență împotriva femeii. Promovăm conștientizarea societății despre criza de sarcină. Promovăm înțelegerea adevărului științific că viața începe de la concepție. Încurajăm sprijinirea femeii să nască viața pe care o poartă în ea.
Dragi participanți,
Suntem mulți, suntem sute de mii de români care participăm la acțiunile pro-viață din această perioadă.
Dar nu numărul nostru este cel important, nu numărul este cel care contează, în primul rând, ci adevărul este cel important.
De ce este important adevărul?
Pentru că adevărul dă șansa să mergi mai departe, pentru că adevărul construiește și pe el poți construi. Adevărul se dovedește, în timp, mai puternic decât minciuna.
Oricât s-ar nega, prin minciună, umanitatea deplină a copiilor nenăscuți, din ce în ce mai mulți oameni vor înțelege că suntem oameni din momentul concepției.
Oricât s-ar nega, prin minciună, realitatea crizei de sarcină, din ce în ce mai mulți oameni vor înțelege frământările și vulnerabilitatea unei femei în criză de sarcină.
Știința ne arată că viața începe în momentul concepției.
Morala ne spune că viața este primul drept al omului.
Dar întotdeauna va exista ceva mai convingător decât știința și mai puternic decât morala care să mărturisească despre criza de sarcină și despre umanitatea copiilor nenăscuți, fără să poată fi contestat.
Va exista femeia care a trecut prin criza de sarcină și va exista supraviețuitorul, copilul care a supraviețuit crizei de sarcină.
Femeile care au trecut prin criza de sarcină, indiferent dacă au născut copilul sau au făcut avort, vor vorbi.
Din ce în ce mai mult, își vor găsi curajul să vorbească.
În acest an, pentru prima dată la București, vom asculta două mărturii. Curajul acestor două femei va da curaj și altora.
Vor vorbi, din ce în ce mai mult, cei care au fost în pericol să fi avortați, dar au fost născuți.
Când vom realiza că frați sau surori, tatăl sau mama noastră, soțul sau soția, prieteni, atâtea persoane fără de care nu ne putem imagina viața, erau la un pas de a fi avortați, vom înțelege mai clar ce pierdem prin avort și ce câștigăm lăsând viața copiilor să continue.
Noi înșine, mulți dintre cei care participăm astăzi la marșurile pentru viață, suntem, de fapt, supraviețuitori.
În Cluj Napoca a fost filmat un clip în care mai multor persoane li se prezenta statistica nașterilor și a avorturilor din anii în care se născuseră. Și, pe măsură ce citeau aceste statistici, zâmbetul le dispărea de pe față. Înțelegeau că sunt niște supraviețuitori.
Numărul românilor care nu s-au născut este mai mare decât populația actuală a României. Aceasta înseamnă că mulți dintre noi avem frați, surori, unchi, mătuși, a căror viață a durat mai puțin de trei luni de zile.
Astfel de pierderi există în întreaga lume, iar România și Republica Moldova sunt printre primele locuri pe plan mondial în ceea ce privește numărul de avorturi.
Conform unui raport din ianuarie 2017, în lume s-au făcut 1 miliard de avorturi în ultimii 100 de ani. Când auzim «un miliard», ne vine să dăm înapoi. Ne vine să ne întrebăm: mai are vreun rost să ieșim la marșuri, să citim cărți cu copiii, să facem desene pe asfalt cu ei, să organizăm conferințe, să vedem filme pro-viață?
În fața unui munte, un om poate părea insignifiant. Dar oamenii au ajuns pe toate vârfurile semețe din lume!
În fața unui ocean, un om poate părea neputincios. Dar oamenii au străbătut toate oceanele de pe fața Pământului!
În fața bolții înstelate și a ceea ce este dincolo de Soare, un om poate părea fără valoare. Dar mintea omului a căutat mai departe de ele, iar sufletul omului Îl poate cunoaște pe Cel care a creat bolta cerului și întregul Univers!
Da, în fața morții nedrepte a milioane de oameni, un om poate părea neputincios.
Dar adevărul este de partea noastră și el ne dă putere!
Și adevărul este că fiecare persoană poate să ajute o femeie în criză de sarcină. Acesta este adevărul!
Experiența arată că sprijinul oferit de tatăl copilului, sprijinul unei prietene, sprijinul unui psiholog, sprijinul unui cleric, pot face diferența între avort și nașterea copilului.
Putem ajuta o femeie în criză de sarcină indiferent dacă suntem bărbați sau femei, indiferent de ce vârstă avem, indiferent de cunoștințele noastre, indiferent de posibilitățile noastre financiare.
Pentru a ajuta o femeie în criză de sarcină este suficient să ne pese de ea.
Să nu o ocolim indiferenți, ci să-i întindem mâna și să-i spunem: «Te ajut cu toată puterea mea să treci prin tot ce crezi că nu poți trece singură!»
Și nu pentru că vom fi noi puternici, ci pentru că vom fi alături de ea, ea va avea puterea să treacă prin criza de sarcină.
Un bărbat care îi spune mamei copilului său «Vom păstra copilul indiferent de ce se va întâmpla!» îi dă putere.
Un tată care îi spune fiicei: «Sunt alături de tine! Tata te iubește! O să fie bine! O să am grijă de nepotul meu» îi dă putere!
O mamă care îi spune: «Sunt alături de tine. Te voi ajuta să crești acest copil. Ai încredere, eu te-am crescut pe tine!» îi dă putere!
Un prieten sau o prietenă care spun: «Voi fi alături de tine», un asistent social, un psiholog, un cleric care spun: «Sunt alături de tine» îi dau putere!
Un copilaș care îi spune mamei: «Vreau să mă joc cu surioara mea pe care o ai în burtică» îi dă putere!
Astfel, îndemnul «Sprijină mama și copilul! Ei depinde de tine!» se adresează fiecăruia dintre noi. Tuturor și absolut fiecăruia dintre noi.
A venit vremea să conștientizăm că, trăind într-o democrație, această țară este țara noastră, iar legile și instituțiile ei sunt cele despre care considerăm că ne ajutăm să trăim armonios și să ne dezvoltăm.
Ce ne oprește, ca societate, în ansamblu, să creăm instrumente prin care să sprijinim femeia în criză de sarcină?
Ca și în ceilalți ani, propunem și acum două astfel de instrumente.
În primul rând, avem nevoie de centre de sprijin a femeii însărcinate. Centre unde o femeie în criză de sarcină să poată beneficia de consiliere psihologică gratuită și de sprijinul unui asistent social specializat.
În Statele Unite ale Americii sunt 2.800 de astfel de centre. Și ele nu au fost create de stat, ci au fost create de ONG-uri! Fiecare astfel de centru este creat de câte un om echilibrat, care nu a mai răbdat să vadă dramele femeilor în criză de sarcină.
Un alt mod de a sprijini femeia în criză de sarcină este acordarea unei indemnizații în timpul sarcinii, pentru nevoile speciale care apar în această perioadă.
Acestea sunt propunerile noastre, pe care nu le impunem.
Însă în ce măsură vom prețui femeia și copilul, în aceeași măsură o vom sprijini. Atât fiecare în parte, cât și împreună, ca societate.
Înainte de a-mi încheia cuvântul, vreau să amintesc despre marșul care astăzi se desfășoară la Roma și în multe orașe europene: Marșul pentru Europa.
În apelul Marșului pentru Europa se găsește și următoarea frază: «Statele europene nu vor avea nici un viitor dacă ele rămân divizate și în competiție unul cu altul în loc să fie împreună».
Acest «împreună» are un suport extrem de concret, de om alături de om.
Căci Europa nu este în primul rând un teritoriu, un patrimoniu, ori un vis. Europa înseamnă, în primul rând, oamenii Europei.
Și atunci citim astfel constatarea de mai sus: «oamenii din Europa nu vor avea nici un viitor dacă vor rămâne divizați și în competiție unul cu altul în loc să fie împreună».
Iar cea mai mare divizare între europeni, care străbate continentul de la un capăt la altul, nu este cea economică, nici cea culturală, nici cea etnică, nici cea religioasă sau oricare altă diferențiere a doi europeni.
Cea mai mare divizare este între europenii născuți și europeni care așteaptă să se nască.
Dacă acești europeni vor fi împreună, Europa va trăi.
Avem nevoie să înțelegem că Europa va trăi doar dacă Europa din pântecele femeilor însărcinate trăiește.
Prezentul celor mai mici dintre noi, care au doar câțiva milimetri ori câțiva centimetri, este viitorul Europei!
În aceste condiții, considerăm că proiectul de țară vital, al românilor din dreapta și din stânga Prutului, este responsabilizarea societății față de darul vieții, față de cei care îi pot fi viitorul.
Viitorul românilor, viitorul Europei, are nevoie de sprijinirea concretă a femeilor în criză de sarcină.”
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.