FOTO: ziarullumina.ro
Ioana Alexandra Picoș-Făgădaru, actriță și purtător de cuvânt al „Marșului pentru viață”, un om-zâmbet. Tânără, frumoasă, talentată, conștientă de calitățile sale, pentru care nu-și arogă nici un merit. Se străduiește doar să le închine unor scopuri înalte, în numele credinței. Un interviu acordat ziarului Lumina, o pledoarie pentru familie, cu sinceritate.
Ai venit pe lume într-o familie frumoasă, știu că mai ai o soră. Care au fost sfaturile primite de la părinți, pe care le urmezi și astăzi?
În primul rând, Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru familia mea. În cadrul familiei am învățat să discern binele de rău. Într-adevăr, mai am o soră mai mare, care mi-a fost și exemplu, și prietenă în anii copilăriei noastre. Chiar dacă acum drumurile noastre se intersectează mai rar - ea nu mai stă în România, este clar că sângele apă nu se face și, indiferent câți kilometri ne despart, sufletele noastre sunt veșnic împreună.
Cât despre părinții mei, sunt foarte mândră de ei. Tatăl meu a trecut la Domnul, dar în inima mea este prezent în fiecare clipă. Atât de la el, cât și de la mama mea, care îmi este și cea mai bună prietenă, am învățat să adopt valorile morale. Am învățat că întotdeauna este bine să cauți adevărul și, pe cât posibil, să ajuți pe oricine îți cere ajutorul. Să te respecți pentru a cere să fii respectat .
În calitate de tânără soție, ce reprezintă pentru tine familia?
Familia este locul unde orice om ar trebui să evolueze. Nu cred în familia perfectă, în oamenii perfecți, în soții sau în copiii perfecți. Cred, în schimb, în posibilitatea oamenilor de a se perfecționa, dar asta rămâne la latitudinea fiecăruia - când, cât, cum evoluează. Cred în ajutorul reciproc al soților spre a se mântui, în rugăciunea unuia pentru celălalt. Cred că respectul fără iubire și iubirea fără respect nu există, acestea merg amândouă mână în mână. Mai cred că este important ca înainte de căsătorie fiecare să fie sincer cu sine și să se gândească foarte bine dacă poate trăi alături de cealaltă persoană exact așa cum este ea. Modelatul persoanei, maturizarea acesteia, evoluția sa duhovnicească pot dura ani sau există posibilitatea să nu se modifice niciodată.
Familia este ca o biserică. Cu cât omul este mai aproape de Dumnezeu, cu atât va dărui în jurul său mai multă pace și armonie. Până la urmă, copiii se formează, în primul rând, în familie, așa încât părinții au un scop serios în crearea unui mediu cât mai duhovnicesc în cadrul căminului.
Ai cunoscut multe familii ca purtător de cuvânt al „Marșului pentru viață”, o acțiune inițiată în 2010 de Asociația „Studenți pentru viață”, care are de la un an la altul tot mai mulți susținători. Cum explici bucuria părinților și a copiilor participanți, locuitori ai aceleiași Românii, care pentru alți conaționali este sursa tristeții lor zilnice?
Eu sunt purtătorul de cuvânt al „Marșului pentru viață” din anul 2014. Cred că bucuria sau tristețea sunt determinate de unghiul din care privim realitatea. Noi vedem în „Marșul pentru viață” șansa femeilor de a fi sprijinite când sunt însărcinate și nimeni nu le oferă altă soluție decât să treacă prin trauma avortului. Le suntem aproape și le sprijinim cu tot ce au nevoie, să își ducă sarcina la bun sfârșit și să își crească copilul respectiv.
Care consideri că este cel mai important rol pe care ți l-a oferit până acum scena vieții?
De a mă naște româncă ortodoxă.
Te invit să ne împărtășești pledoaria ta pentru familia tradițională.
Închideți ochii și imaginați-vă că sunteți din nou copil. Mama și tata vă iubesc enorm. Vă simțiți iubiți și în siguranță. Aveți acel sentiment de armonie și de bucurie care nu poate fi înlocuit de nimeni și de nimic. Dacă acest sentiment este unul pe care doriți ca și generațiile viitoare de copii să îl trăiască, ajutați și sprijiniți pe toți aceia care se luptă ca familia naturală să nu dispară niciodată!
Citește interviul integral AICI
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.