FOTO: Sunt de la Guvern, am venit să te ajut
Părinte contra Stat - o confruntare surdă, dar continuă
Restrângerea autorității parentale este o temă recurentă pe agenda organizațiilor de stânga (așa-zisele, în mod eronat, „progresiste”). O arată simpla rememorare a câtorva din cele mai importante dispute de idei (și juridice) ale ultimelor 2 decenii. De la eliminarea simbolurilor religioase din școlile publice la promovarea avortului și a contracepției la adolescenți, de la scăderea vârstei minime de școlarizare obligatorie la înființarea „avocatului copilului”, de la cazul Bodnariu la recenta infamă „Strategie privind educația parentală”, de la vaccinarea cu forța la suprimarea informării publice pe această temă, numitorul comun a fost și rămâne slăbirea autorității părintelui.
Și nu pentru ca această autoritate să-i fie transferată, așa acum ni se spune, copilului. Copilul nu o poate nici exercita și nici gestiona: soarta lui, în care stă soarta societății de mâine, va fi decisă de tot de adulți. Doar că aceștia nu vor mai fi părinții, ci funcționarii statului și „experții” ONG-urilor de Stânga.
După cum am arătat prin zecile de luări de poziție din cei 15 ani de când conduc PRO VITA București, și mai nou de când reprezint și asociația „Darul Sunetului” din calitate de părinte al unui copil surd, sistemul politic pe care l-am îmbrățișat, de voie de nevoie, sub pretenția că ar fi cel mai bun, favorizează masiv pleiada de structuri asociative cu orientare ideologică și agendă foarte clar anti-conservatoare. Și e de înțeles de ce: departe de a fi cenzori ai autorității publice, acești „actori” (bună metaforă!) participă nemijlocit la prelungirea și extinderea ei și adesea sunt finanțați chiar de cei pe care ar trebui să-i cenzureze.
Doar un exemplu: ILGA, unul dintre cele mai radicale grupuri de lobby ce promovează „drepturile homosexualilor” pe lângă Uniunea Europeană și Organizația pentru securitate și cooperare din Europa, cu statut participativ în Consiliul Europei și în Consiliul economic și social al Națiunilor Unite, depinde financiar de banii Comisiei Europene . Curat O„N”G!
În România, „o autoritate independentă care să promoveze drepturile copilului, așa cum sunt definite prin lege, care să poată fi sesizată și cu încălcarea drepturilor copilului de către persoane private este imperios necesară”. Așa ni se motivează necesitatea înființării Avocatului Copilului de către inițiatorii proiectului legislativ. „Persoanele private” sunt, în mod evident, ONG-urile, în timp ce din text este cu desăvârșire absentă orice referire la o încălcare a drepturilor copilului de către Stat - fie prin incapacitatea de a acționa în puținele situații când are obligația clară de a o face, fie prin interferența sa, de cele mai multe ori inutilă sau dăunătoare, atunci când ea de fapt nu se impune.
Că proiectul a devenit din păcate lege, prin votul inconștient și aproape unanim al parlamentarilor, nu face decât să dovedească veridicitatea tezei de mai sus.
Pozițiile repetat și stăruitor afirmate ale unor reprezentanți ai „minorităților sexuale” în susținerea abominabilelor abuzuri ale Barnevernet-ului norvegian contra familiei Marius și Ruth Bodnariu sau a obligativității așa-zisei „educații sexuale” ideologizate în școlile publice dau nu doar contur ci și consistență celor de mai sus.
Și exemplele pot continua.
Ca unul care s-a străduit, cu limitele și neputințele sale, să fie fidel atitudinilor și valorilor Dreptei (autentic conservatoare, nu mascaradelor neoconservatoare și neoliberale care infectează societatea și politica) cred că principala cerință pe care politicienii conservatori și societatea civilă trebuie să insiste este aceea ca autoritatea de stat să fie prezentă cât mai limitat în viața familiei. Dacă ne dorim ca familia să redevină centrul vieții sociale, să fie redusă sărăcia, să fie îmbunătățită starea generală de sănătate ori să fie crescut nivelul de educație, trebuie stopat „ajutorul” dat cu forța de un Stat incapabil, în general, să gestioneze până și treburi publice esențiale. Doar în acest context ne putem exercita drepturile și libertățile cu adevărat.
Suntem din partea Administrației Prezidențiale. Am venit să vă ajutăm!
În mediile conservatoare americane circulă o caricatură în care un birocrat spune unei mulțimi „sunt de la Guvern. Am venit să vă ajut”. La auzul ofertei, beneficiarii... fug care încotro sau îi trântesc ușa casei în nas.
Mutatis mutandis, în România cea mai recentă „ofertă de ajutor” ne vine din partea Administrației Prezidențiale sub forma proiectului „România educată”. La fel de dezlânat, plicticos și pretențios ca orice strategie a unei autorități, RE alarmează prin partenerii chemați spre a-și oferi expertiza. Selectați atent! Ghiciți cine sunt și fără să mai fie nevoie să îi nominalizez, nu-i așa?
Spre meritul lor, colegii din Alianța Părinților, asociație cu ambiții de reprezentativitate la nivel național au adresat Președinției un memoriu care țintește cele mai problematice aspecte din „RE”. Împreună cu alte 60 de asociații și fundații co-semnatare, AP solicită revizuirea acelor aspecte în care ONG-urile anti-familie și-au lăsat amprenta vizibilă: reducerea vârstei minime pentru școlarizarea obligatorie, „educația parentală”, obligativitatea - fie ea și una doar sugerată - a vaccinării, folosirea excesivă a tehnologiei în procesul de învățământ și promovarea în școli a unei foarte tulburi „diversități”.
ActiveNews scrie pe larg și reproduce conținutul Memoriului deci nu mai insist aspra lui, dar subiectele și preocuparea nu sunt, după acum am arătat mai sus, deloc noi. Vă invit să re-citiți opinia publicată de subsemnatul în România Liberă cu privire la prelungirea duratei școlarizării obligatorii.
În 2013, la așa-zisele „consultări cu societatea civilă” organizate în preludiul revizuirii Constituției României - proiect eșuat, din fericire - Forumul Constituțional, controlat în totalitate de Asociația ProDemocrația, a eliminat din documentul final remis Parlamentului toate propunerile venite din partea grupului de organizații conservatoare, deși acestea au fost prezente la dezbateri. Curat... Pro-democrație!
De atunci, însă, ne-am învățat lecția. Sunt sigur că Alianța Părinților va stărui pe lângă Adminstrația Prezidențială pentru ca opiniile noastre comune să cântărească la decizia finală cu privire la strategie.
Un candidat dezirabil pentru Parlamentul European
În loc de încheiere: la alegerile pentru Parlamentul European din 2019 votul meu va merge către independentul Petre Costea, româno-american, avocat și președinte al Alianței Familiilor din România. Nu doar pentru că a reușit să performeze prin forțe proprii în cel mai concurențial mediu cu putință (barourile din Statele Unite ale Americii) ci și pentru că dl. Costea s-a dovedit omul care înțelege cel mai bine adevărurile simple dar esențiale cu privire la relația familie-stat. În „America profundă” acestea sunt stâlpii ordinii societale și totodată principala rezistență contra unei Stângi politice și sociale tot mai comunizată și mai radicalizată.
Am încrederea că, dacă va ajunge la Bruxelles, Petre va fi un avocat perfect al adevăratelor interese ale familiei și copilului și un adversar fără compromis al infamului aparat al „experților” născuți de binomul stat-o„n”g-uri. Să-i ajute Domnul!
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Pote da Dumnezeu cumva sa fie inca vreo 10 - 15 oameni ca dl Costea si sa fie un partid pe care sa il votam si pentru PE dar si pentru Parlamentul Romaniei!
https://www.splcenter.org/hatewatch/2018/06/11/romania-alliance-defending-freedom-works-allies-tied-far-right-christian-nationalism-and