Până să mă irite cu toate manifestările ei publice pentru vizibilitate, comunitatea LGBT (bine că lipsește încă P-ul de la pedofil) mi-era mai degrabă indiferentă. Nu le refuzam dreptul la existență, mai ales că până atunci era una discretă. Cu toate marșurile, discuțiile despre diversitate și, mai nou, problema căsătoriilor persoanelor de același sex dezbătută tot mai des, încep să schimb însă indiferența cu o stare de disconfort.

Cel mai mult mă deranjează că suntem luați de proști. Căsătoriile persoanelor de același sex ar trebui permise "pentru că în acest fel se reglează niște chestiuni patrimoniale”, se insistă. Serios? Incercați să simulați niște taxe notariale pentru vânzare-cumpărare și succesiune și veți vedea că nu sunt diferențe ca de la cer la pământ. Ca să nu mai vorbesc de transferul de proprietăți prin testament, că astfel de persoane bănuiesc că n-au rude prea apropiate care să protesteze și oricum, eventualii copii din căsătorii heterosexuale anterioare au rezerva lor testamentară asigurată. Deci toată zarvă asta a comunității LGBTetc pentru acceptarea căsătoriilor gay este doar pentru a nu mai plăti la notar diferența dintre taxa pe moștenire și taxa aferentă unei tranzacții de vânzare-cumpărare normale? Că de stigmatizare socială și violență la adresa comunității LGBTetc nu se mai pune de mult problema. Au mai rămas doar porniri...ironice în rândul "comunității hetero” la adresa comunității gay, cel puțin până când legislația nu descurajează și aceste atitudini de parcă ar fi același lucru cu negarea Holocaustului.

Nu mă pot împiedică să observ însă că ofensivă mișcării LGBT, discriminările pozitive spre care se tinde în cazul său, vin în paralel cu descurajarea tuturor formelor de apartenență bazate pe valori tradiționale (stat-național, religie, familie). E ușor să treci drept retrograd și îngust la minte dacă ți se atașează etichete ca naționalist, habotnic religios spălat pe creier, nu? E mult mai cool, cel puțin așa ne spune media oficială, dacă nu te atașezi de un anumit spațiu (ubi bene ibi patria, doar suntem în UE, nu?), dacă nu te cramponezi de anumite valori învechite, precum perceptele creștine și rămâi "modern”, dacă n-ai prejudecăți legate de sexualitate și dacă ești obsedat doar să-ți trăiești viață și să acumulezi experiențe noi.

Iată deci omul nou: mereu în căutare de "nou” (în sens de experiențe/senzații pe care să le consume și  nu de viziuni/abordări pe care să le asimileze și integreze), neatașat de nimic (stat/națiune, familie, valori transcendente) și foarte ușor de controlat din această cauză pentru că nu are valori prea multe de aparat iar conceptele se negociază. Homosexualii (în antiteză cu familia) merg bine deci împreună cu UE (statul transnațional în antiteză cu statul-națiune) și democrația (religia laică în antiteză cu religia "clasică”) pregătind individul pentru o lumea a atomizării, filtrele tradiționale între Individ și Stat/Structurile suprastatale precum Națiunea, Familia, Biserica fiind dinamitate consecvent. Evident, avem atomizare sub masca globalizării fără limite, ultimi pași înaintea totalitarismului universal.