Într-o solicitare adresată Muzeului Țăranului Român, jurnalistul Victor Roncea a formulat niște întrebări pentru directoarea instituției, Liliana Passima, cerându-i lămuriri față de evenimentele de duminică seară:
„Cine a aprobat proiectia filmului "120 BPM" difuzat in Romania de Voodoo (!) Films (Cristian Mungiu) la Studioul "Horia Bernea" - Cinema Muzeul Taranului.
Daca aceasta proiectie a avut loc in cadrul unui program special / parteneriat si daca da care este acesta.
Daca ati tinut cont de opiniile majoritatii romanilor din aceasta tara cand s-a discutat si aprobat difuzarea filmului, avand in vedere si precedentul cunoscut din 2013.
Daca nu v-a deranjat simbolistic coincidenta ca acest film este difuzat la MTR exact la 28 de ani de la fondarea Muzeului de catre Horia Bernea, a carui memorie, credem noi, trebuie respectata cu buna-cuviinta.
Daca aveti cunostinta despre opiniile fondatorului Muzeului despre problematica pentru care filmul "120 BPM" face propaganda, si anume:
„Prohibirea prozelitismului homosexual din articolul 200 al Codului Penal este un lucru folositor în încercarea de a bara puțin calea ridicolului existențial al unor dezvoltări recente din societatea occidentală. Știu că lumea e condusă, în bună măsură, de o mafie homosexuală, dar asta nu trebuie să ne impresioneze prea tare. A merge «în ton cu spiritul vremii» este un lucru pozitiv, dar e un act în care trebuie să domine discernământul. În general e jenant că realitatea ne obligă să vorbim despre și să dezbatem lucruri ce au un caracter intim. Problemele de mare interes, cele ale Bisericii și ale credinței de exemplu, au devenit lucruri de interes privat, iar problemele intime legate de sex au ajuns lucruri de interes general…!” 
Drept răspuns, doamna Passima a oferit un comunicat de presă în care evită întrebările menționate mai sus.
În răspunsul său, doamna Passima vorbește despre tristețea că împlinirea a 28 de ani de la înființarea MȚR a fost marcată de incidentul de duminică. Directoarea MȚR nu menționează nici măcar în treacăt numele celui care a înființat muzeul.
Aceasta spune că protestatarii de ieri, „ ca și cei de acum 5 ani, nu au văzut în MȚR un loc al dezbaterii, ci un instrument de propagandă religioasă, făcând un real deserviciu atât imaginii muzeului, ca
instituție publică, cât și principiului toleranței pe care religia creștină îl propune ca mod de viață. Ne pare rău să constatăm că modul de comportament al contestatarilor a fost generat de confuzia în a atașa unei instituții publice de cultură o misiune pe care îndeobște o au cultele religioase”.
Mai mult, Liliana Passima susține că manifestanții creștini i-ar fi „agresat” pe ceilalți.
„Nu putem fi de acord cu tipul de manifestare precum cea petrecută ieri seară, din mai multe motive. În primul rând, am mizat întotdeauna pe decența, conduita și pregătirea intelectuală a publicului nostru spectator, indiferent de apartenențele legate de religie, sex, mediu etc. În al doilea rând, dreptul la vizionare a unui film nu poate fi încălcat de unii spectatori în detrimentul celorlalți. Și mai grav, cei
care nu sunt de acord cu conținutul unui film nu au dreptul legal de a agresa verbal sau de orice altă natură pe ceilalți spectatori, plătitori de bilet și aceștia la rândul lor”. Filmările de la eveniment, ca și constatările Poliției arată că nu a fost vorba de nicio agresiune.
Iată comunicatul integral:
După 28 de ani…
Astăzi, Muzeul Țăranului Român împlinește 28 de ani. O poveste frumoasă cu oameni porniți să redezvăluie frumusețea lumii țărănești, clădind mai apoi un dialog viu cu formele actuale ale culturii urbane. Ne-am fi dorit ca acest eveniment să fie promovat către public de toată media scrisă și audiovizuală pe măsura importanței sale. Din păcate, trebuie să alăturăm invitației noastre și un răspuns cu privire la incidentul creat ieri, 4 februarie 2018, la Cinema Muzeul Țăranului, prin care dorim să precizăm poziția MNȚR. Muzeul Național al Țăranului Român este o instituție culturală de prim rang în contextul lumii muzeale românești și europene care, prin programul său expozițional și al acțiunilor culturale realizate, organizate în parteneriate sau găzduite de-a lungul timpului, a propus o perspectivă vie asupra tradiției și a fenomenelor corelate acesteia, chestionând și valorificând sub diverse forme și expresii culturale teme majore ale culturii țărănești și urbane.
Preocuparea constantă de a documenta și valoriza problematica lumii și a societății tradiționale în relație directă cu cea a culturii urbane este deja o marcă a muzeului nostru și expozițiile, acțiunile culturale, conferințele, publicațiile de specialitate ale editurii noastre sunt o mărturie în acest sens.
De peste zece ani, prin înființarea Cinema Muzeul Țăranului, MNȚR a inițiat un proiect cultural de anvergură, deschis publicului ca o activitate conexă, cu rol de formator cultural și de dezbatere de idei și teme dintre cele mai reprezentative ale fenomenului cinematografic național și internațional, fiind gazda celor mai importante festivaluri românești și internaționale (premierele celor mai bune producții cinematografice românești, Les films des Cannes, Docuart, Kinodisseea, Next, Astra film, Culese din Balkani, Săptămâna Filmului Maghiar, British Documentary, Audience Award, Dakino, Festivalul Filmului European etc.). Trebuie să menționăm caracterul cultural al CMT, al cărui sprijin financiar de la Europa Cinemas a impus o calitate a proiecțiilor cinematografice oferite publicului, proporția covârșitoare a filmelor fiind dedicată documentarelor antropologice și etnologice, a filmelor de artă, a filmelor care tratează probleme psiho-socio-culturale, a filmelor pentru tineri. Unele dintre acestea au produs dezbateri reale asupra problemelor și dramelor contemporane, contribuind la o cunoaștere mai profundă a societății actuale.
„Nu putem fi de acord cu tipul de manifestare precum cea petrecută ieri seară" În acest sens, ne-am apropiat un public format în mare parte din studenți, tineri, specialiști și doritori de a consuma acte culturale într-o atmosferă prietenoasă, deschisă interogațiilor intelectuale și ale dialogului productiv. Nu putem fi de acord cu tipul de manifestare precum cea petrecută ieri seară, din mai multe motive. În primul rând, am mizat întotdeauna pe decența, conduita și pregătirea intelectuală a publicului nostru spectator, indiferent de apartenențele legate de religie, sex, mediu etc. În al doilea rând, dreptul la vizionare a unui film nu poate fi încălcat de unii spectatori în detrimentul celorlalți. Și mai grav, cei care nu sunt de acord cu conținutul unui film nu au dreptul legal de a agresa verbal sau de orice altă natură pe ceilalți spectatori, plătitori de bilet și aceștia la rândul lor. Dacă cei implicați doreau să protesteze legal ar fi putut să o facă în fața instituției, păstrându-se în limitele permise de lege. Pe de altă parte, există astăzi suficiente mijloace de a-ți arăta dezacordul în probleme care țin de subiecte care pot crea divergențe de opinie.
O modalitate de a dezbate în mod real filmul ar fi fost o discuție la finalul proiecției, în care am fi putut eventual găsi răspuns la întrebări precum: unde se termină arta și începe propaganda, de care filmul este acuzat. Cu siguranță puteau fi dezbătute o mulțime de alte probleme pe care filmul le pune: cât de pregătită și disponibilă este o societate actuală pentru rezolvarea unor probleme sociale acute care au impact în special asupra generațiilor tinere.
În mod nefericit, protestatarii de ieri, ca și cei de acum 5 ani, nu au văzut în MȚR un loc al dezbaterii, ci un instrument de propagandă religioasă, făcând un real deserviciu atât imaginii muzeului, ca instituție publică, cât și principiului toleranței pe care religia creștină îl propune ca mod de viață. Ne pare rău să constatăm că modul de comportament al contestatarilor a fost generat de confuzia în a atașa unei instituții publice de cultură o misiune pe care îndeobște o au cultele religioase. Ne afirmăm cu această ocazie dorința de a nu fi transformați în terenul minat al unor confruntări care țin mai degrabă de ideologie decât de credință. Misiunea muzeelor este înainte de toate o invitație la descoperire, reflecție și participare adresată fiecăruia dintre noi fără a restricționa actul cultural și libertatea de conștiință. Nu în ultimul rând, ne cerem scuze spectatorilor de ieri seară cu regretul de a le fi prilejuit un moment atât de neplăcut și îi asigurăm că acest tip de incidente nu se vor mai repeta. Reprogramarea proiecției va fi anunțată ulterior.
În lipsa unui răspuns până la publicarea acestui articol, jurnalistul Victor Roncea a mai rugat-o pe Liliana Passima să explice unde se înscrie în proiecția unui film de propaganda homosexuală următoarea viziune cu menire de misiune-testament a fondatorului Muzeului, Horia Bernea: "De ce să demonstrăm omniprezența crucii? Pentru ca oamenii să tragă concluzia că nu pot trăi fără cruce…
Noi facem aici un gest public, simțim nevoia să afirmăm CRUCEA într-un moment cum este cel prezent. A opta pentru această temă este, cum ziceam, o mărturisire. Înseamnă să reafirmi omniprezența crucii, importanța și puterea ei în ziua de astăzi într-o lume rătăcită, secularizată și îndrăcită de multe ori. Este un act militant. În cazul nostru este un act militant.
Mărturisirea este mai aproape de bucuria descoperirii adevărului, de bucuriile mici ale unei trăiri nededublate, în duhul lucrurilor. Ceva contrar tezismului. Ceva diferit de dorința expresă de a convinge.
Cum se transformă un act de mărturisire într-o muzeografie mărturisitoare? Creând o muzeografie care se adresează în primul rând inimii. Se adresează mult mai tare unui afect inteligent, să zicem, decât rațiunii uscate."
Răspunsul poate fi găsit într-un alt citat al gânditorului Horia Bernea, aflat - culmea! - chiar pe site-ului Muzeului profanat prin complicitate și de conducerea lui actuală: "Ce e caracteristic naturii umane? Care e trăsătura fundamentală a omului? Căutarea și aflarea lui Dumnezeu în partea de sus. Păcatul în partea de jos. Căutarea sau aflarea lui Dumnezeu, mereu expusă păcatului. Păcatul! Nonconformistul modern este cel care conduce forme noi de păcat, surprinzătoare, deci lucruri ușor imitabile chiar și în termenii obișnuiți ai coruperii…
A lupta contra păcatului: acesta este miezul nonconformismului „definitiv" al creștinismului. De aceea el va surprinde întotdeauna ființa umană înclinată în orice moment, cu fiecare gest, să intre în conformismul păcatului!"
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Ochii vad, inima cere... In cazul de fata, se chinuie. Noi trebuie sa vedem frumosul, in speta MICRO SI MACRO cosmosul taranului roman. Nu diverse schizofrenii.
Tatăl primește pe fiul risipitor știind de departe că fiul se căiește, îi pare rău, se pocăiește de ceea ce a făcut. Și tot tatăl îi explică fiului mare care-i treaba. Cam atât spune pilda. Nu spune ce păcate a făcut fiul și nu spune ce a ales fiul cel mare să facă. Ne spune doar condițiile în care ne putem întoarce la Tatăl și cum vi primiți. Ne mai spune și ce să credem despre cei care au păcătuit grav și se întorc smeriți la Dumnezeu.
Dumneavoastră greșiți spunând că Muzeul este instituție și nu biserică și ca atare orice trăsnaie poate fi pusă acolo. MȚR este un muzeu dedicat unor valori după cum l-a și dorit întemeiatorul său. Aceste valori intră în conflict deschis cu ce spune acel film. Acel film nu trebuia pus în muzeul unde țăranul român este elogiat. Nu uitați țăranul este cel care a ținut cu dârzenie la 2 lucruri: credința și pământul. În aceste 2 axe se cuprinde tot universul țăranului romăn. Noi toți greșim pentru că facem raportarea greșită la valori și dorim scoaterea credinței din instituții. Statul român este stat locuit în majoritate de ortodocși, punct. Asta trebuie să se reflecte și în instituții.
Din nou, această acțiune a oamenilor nu trebuia să aibă loc pentru că, era mult mai bine să vuiască presa și să se facă presiune să nu se difuzeze filmul - vezi domnul Baconschi care tace când nu trebuie. Acum ar trebui mers și resfințit locul.
Ca să ne fie mai clar să facem puțină analogie cu sfinții care mergeau în piețele publice și sfărâmau idoli, sau mergeau chiar în templele idolilor. Cine mai face azi așa ceva ? Doar lgbt cu filmul de la muzeu și altele.
Azi ar trebui o înfruntare în credință - în sensul provocării Sfântului proroc Ilie, dar vai de noi, vai de noi că nici o căutăm nici nu o dorim.
Muzeul Țăranului Român nu este Sodoma și Gomora! Filmul să nu fie reprogramat!
De știut:
Transsexualii au afectarea psihică a identității sexuale. Termenul de transsexualitate a intrat în uzanța profesioniștilor și a publicului în anii ’50, definind o persoană care prezintă anatomic un sex neconform cu identitatea personală și a rolului de gen asumat. Mai târziu profesioniștii au utilizat termenul de sindrom disforic de gen („Gender Dysphoria Syndrome”) în încercarea de a defini prezența unei probleme de gen. În anii ’80, transsexualitatea este introdusă în DSM III (Diagnostical and Statistical Manual of Mental Disorders, elaborat de Asociația Psihiatrică Americană), iar în anii '90, odată cu apariția DSM IV este redefinită ca tulburare de identitate de gen („Gender Identity Disorder”), (sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Transsexualism).
Frecvența transsexualității în populație este mică: la băieți este de 1/400.000 de nou-născuți, iar la fete de 1/1.000.000 (sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Transsexualism). Deci teoretic, la o populație a României de 20.000.000 locuitori ar fi aproximativ 10 bărbați și 20 femei cu transsexualism. Transsexualii nu sunt homosexuali. Ei consideră normală atracția sexuală față de ceea ce consideră a fi sexul opus lor.
Homosexualii au identitate sexuală normală, corespunzătoare sexului biologic și comportament sexual pervertit (atracție sexuală sau activitate sexuală între persoane de același sex - o altfel de psihopatie). Este afectarea a celei de-a 7-a etapă de sexualizare umană – etapa psiho-socio-comportamentală.
Omul nu este definit prin viața lui sexuală ci prin faptul că este ființă superioară capabilă de gândire abstractă, exprimare prin cuvânt și capacitate de creație. Omul creează cu gândul, cuvântul și fapta, trăiește în colectivitatea umană. Trebuie să se manifeste conform unor reguli morale, etice și de relație cu Dumnezeu – creatorul omului.
Dumnezeu a făcut omul normal - bărbat și femeie ca să dea viață, să facă alți oameni. Nu l-a creat pe om pentru ca acesta să aibă relații sexuale aberante.
Mesajul eronat al homosexualilor se referă la cuvântul „iubire” pe care îl asimilează cu viața sexuală.
Din cuvântul unui părinte duhovnic: „Căutând iubirea, îl cauți, de fapt, pe Dumnezeu.... Dumnezeu este iubire și tot ceea ce este în lumea asta tânjește după iubire. Dumnezeu a creat totul după chipul și după asemănarea Lui, după tiparul Lui, al relației treimii. Dumnezeu e o relație, Dumnezeu nu e singur. Noi am fost creați ca oameni să participăm la bucuria relației din Dumnezeu și cu Dumnezeu. Să trăim iubirea. Să fim împreună. De aceea se spune că raiul e comuniunea cu toți, iar iadul e neputința de a mai iubi.… Am citit de curând într-o carte cum un deținut politic țăran, închis la bătrânețe, primea de la băbuța lui scrisori, în care ea punea și câte o floare presată. Asta înseamnă iubirea. Și chiar mai mult. Să dăruiești atunci când ești epuizat, când nu mai ai nici o forță. Nu există scuză să nu dăruiești. Dacă dai din prisos, când ți-e bine și-ți vine ușor, nu are valoare. Atunci când nu mai poți și vrei totuși să faci ceva pentru celălalt, izbucnesc în tine resurse de energie de care habar nu aveai. Primești forță de la Dumnezeu și ajungi să faci mai mult decât credeai că ești capabil….În iubire, trebuie să dăruim ce nu avem, când nu mai avem. Și atunci, ca în Evanghelie, nimicul se transformă, și pâinea și peștii ajung tuturor.”