Zeci de școli s-au închis și altele se vor închide din lipsă de elevi. Construirea unor noi școli e o fantezie. Mai multe spitale au fost închise de Stat, deși Statul încasează C.A.S., nu Biserica. Dacă s-ar renunța la țigări, alcool și droguri, jumătate din spitale nu s-ar mai umple. Dacă nu s-ar mai bea în loc de apă sucuri acidulate și nu s-ar mai mânca atâta hrană industrială, ar fi și mai bine. Dacă oamenii ar ține post, ar merge tot mai rar la spital. Dacă 25% din șpaga medicală ar fi direcționată spre utilarea spitalelor, cred ca ar fi arhisuficient. Desigur, dacă mafia pharma și-ar încetini activitatea, iar licitațiile ar fi corecte. Nimeni nu a compus vreo melodie când Bechtel a încasat sume uriașe, iar apoi primește despăgubiri de la Stat.

Nici pentru sumele amețitoare pentru construcția unor autostrăzi  inexistente. Nici pentru banii pierduți de la Bancorex, FNI, Caritas și multe altele. Trebuie să cotizez pentru stadionul național la care nu mă duc niciodată, pentru avioane cumpărate la mâna a doua, pentru NATO, pentru UE. Mă gândeam cândva că e cam mare catedrala. Pe parcurs, am înțeles că acești bani se duc de fapt la proiectanți, la constructori, la miile de muncitori care vor avea de lucru timp de câțiva ani de zile. Așa că m-am liniștit. Un obiectiv turistic în plus nu poate fi decât benefic. Mai ales că primele tipărituri au fost scoase de Biserică,  primele școli și chiar spitale tot aici au apărut.

Citind ziarul Lumina,  am început să înțeleg tot mai bine ce contribuție uriașă a avut Biserica în istoria acestui popor, care din păcate vrea să-și uite  trecutul cu orice preț. Sunt arhipline sălile la concerte ale unor vedete naționale sau internaționale, pentru asta se găsesc milioane, la fel și pentru haine de firmă. Avem mult mai multe mall-uri decât ar trebui, dăm bani pentru a consuma subcultura manelistă, dar o catedrală nu mai reprezintă nimic pentru noi. Poate că e mare catedrala, dar in destule țări sunt obiective turistice celebre în întreaga lume tocmai catedralele, nu sediile din sticlă și otel ale multinaționalelor.

 

Articol primit pe adresa redacției. Autorul se recomandă drept Ioan Casian, profesor la un liceu din România.