Știați că veteranii de război, călugărițele catolice, militanții anti-ISIS și organizațiile creștine de advocacy pentru apărarea libertății de expresie și a libertății religioase sunt „grupuri de ură”? Și știați că, prin etichetarea unor călugărițe și a unor organizații creștine drept „grupuri de ură”, se pot câștiga milioane de dolari – foarte multe milioane de dolari? Iar discursul conservator și creștin va fi scos, foarte convenabil, în afara presei mainstream și al spațiului public? 

The Southern Pverty Law Center (SPLC) este o organizație americană specializată în a face bani din „traficul cu ură” și în discreditarea și distrugerea adversarilor ideologici și politici prin construirea unor „liste ale urii”. Liste artificiale și total subiective care, în fapt, incită la discriminare și violență. Pe baza unor informații publicate de SPLC, o organizație pentru apărarea valorilor familiei, Family Research Council din Washington, a fost deja atacată de un „apărător al drepturilor LGBT” care a deschis focul în sediul organizației cu un pistol semi-automat încărcat cu 100 de gloanțe. Militanți anti-ISIS se simt și ei amenințați, acuzând SPLC că „pune o țintă mare deasupra capului lor” prin listele lor de ură. 

Profitul pentru astfel de activități în slujba „social justice” este imens: SPLC a primit donații de 50 de milioane de dolari în 2015, iar în 2017, „anul Trump”, fondurile s-au triplat la 132 de milioane de dolari. Majoritatea banilor se duc în salarii imense și în prime pentru cei care întocmesc „listele de ură”. The Federalist, care publică aceste cifre, numește SPLC „o escrocherie”, și alături de The Federalist este cea mai mare parte a presei americane – The New York Times, The Wall Street Journal, Bloomberg, The Weekly Standard, City Journal, National Review și The Wasington Free Beacon, printre altele. Asta nu i-a împiedicat, însă, pe unii activiști LGBT din România să preia etichete puse de SPLC pentru a denigra asociații internaționale de advocacy creștine și pentru a discredita, chiar, demersul de clarificare în Constituția României a definiției Căsătoriei între un bărbat și o femeie ca fiind un demers susținut de „grupuri de ură”. 

Dacă tot am pomenit acest demers, vedem cum acesta a fost, în ultimii doi ani, ținta unor calomnii și denigrări din partea unei părți a mass-media românești care a preluat etichete ale SPLC și a folosit tehnici utilizate cu succes de SPLC. De exemplu, SPLC nu se sfiește să calomnieze călugărițe, veterani de război și ONG-uri creștine care ar simpatiza cu idealuri „de extremă dreapta” precum libertatea, demnitatea, siguranța și valorile familiei. În același fel, o parte a presei românești nu se sfiește să calomnieze demersul constituțional și democratic pentru clarificarea definiției Căsătoriei în Constituția României și organizațiile pentru familie și cultele religioase care îl susțin – acuzându-l că „discriminează familiile monoparentale”, „e o agresiune împotriva mamelor singure și a persoanelor necăsătorite”, „le fură oamenilor dreptul la avort” și, mai nou, că „le interzice oamenilor să meargă la cinema”.  Ba i-am văzut pe unii care spun că acest demers este antioccidental și că datorită acestui demers „România poate să piardă teritorii naționale”. Așadar, orice formă de apărare a definiției Căsătoriei așa cum a fost ea de milenii în istoria omenirii, reprezintă o formă de „discriminare”, de „rasism”, de „ură”, ba chiar de „antioccidentalism”, de „fascism” și de „legionarism”.

Pe de altă parte, SPLC nu pomenește niciodată despre violența unor extremiști de stânga, precum „Antifa Thugs”, și trece teroriști americani precum Bill Ayers, care au pus bombe în clădiri guvernamentale și în bănci, pe lista „eroilor civici”. În același fel, presa noastră progresistă nu vorbește niciodată despre cât de false și de personale sunt atacurile împotriva demersului clarificării definiției Căsătoriei, și nu spune, în fapt, niciodată care este obiectul acestui demers – menținerea definiției milenare a Căsătoriei reprezintă o bază solidă pentru creșterea și educarea copiilor noștri și pentru dezvoltarea societății. Și nu pomenește niciodată despre violențele și actele de vandalism împotriva unor biserici, monumente culturale, preoți și oameni obișnuiți comise de organizații de lobby LGBT precum ACT-UP, organizații elogiate, de exemplu, de filme precum „120 BPM”. Filmul despre actele quasi-teroriste ale ACT-UP a fost prezentat de curând unor adolescenți bucureșteni și a fost elogiat de multe voci din „lumea bună” autohtonă. 

Toate aceste acuzații în prelungirea directă a procedeelor utilizate de SPLC sunt pe atât de neîntemeiate, pe atât de grave – deoarece prin înfierarea și calomnierea permanentă a demersului pentru clarificarea definiției Căsătoriei pun în primejdie libertatea de exprimare, libertatea religioasă și dezbaterea democratică din România. Scopul, la fel ca acela al SPLC, este scoaterea discursului creștin și conservator în afara mainstream-ului mediatic și a spațiului public. Dacă se pot face și foarte mulți bani de pe urma acestei activități, cu atât mai bine. Am văzut cât de profitabil este pentru SPLC să folosească astfel de mijloace pentru a-și distruge adversarii ideologici – poate vom vedea, la un moment dat, cât de profitabil este și pentru o parte a presei noastre să folosească astfel de dezbateri pentru a demoniza și distruge demersul clarificării în Constituția României a definiției Căsătoriei.