Numărul de locuințe depășește numărul de familii - aproximativ 8 milioane de locuințe la 7,2 milioane de familii. Amploarea fenomenului migrației din ultimii ani a generat un dezechilibru al cererii și ofertei, cu suprapopularea unor centre urbane și o incidență ridicată a locuințelor neocupate în altele. Procentul locuințelor vacante din România, de 16%, se numără printre cele mai ridicate din lume.

Sunt date publicate recent,  într-un document oficial al guvernului, Nota de fundamentare a Hotărârii pentru aprobarea Strategiei Naționale a Locuirii.

În acest moment, 1,28 de milioane de locuințe din România sunt rămase goale. Iar fenomenul migrației masive se suprapune peste un altul, la fel de îngrijorător: România este una din țările cu cea mai mare viteză de scădere a populației din lume. Se preconizează că, până în 2050, populației țării va scădea cu peste 15%. Asta înseamnă că, dacă în 2011 eram, conform datelor recensământului, circa 20 de milioane de români, până în 2050 vom mai fi doar 17 milioane.

Din punct de vedere al nivelului sărăciei, România este pe locul 2 în Uniunea Europeană, însă condițiile de locuire sunt cele mai scăzute din Europa, se arată în documentul elaborat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice. 

Fondul imobiliar se deteriorează rapid din cauza întreținerii necorespunzătoare și a gestionării inadecvate a clădirilor multifamiliale vechi. De asemenea, multe familii cu venituri scăzute și medii locuiesc în clădiri care sunt monumente istorice sau în clădiri cu risc seismic ridicat precum și în cartiere dărăpănate, acestea neavând la dispoziție resursele necesare pentru a face îmbunătățirile necesare. Aceste clădiri reprezintă un pericol pentru public și o amenințare la adresa patrimoniului arhitectural al României și a vitalității orașelor, dar ele pot fi considerate ca oportunități de revitalizare a cartierelor.

Orașele importante ale României continuă să se confrunte în același timp cu fenomenul extinderii urbane rapide și cu pierderi de populație, cu implicații negative pentru durabilitatea măsurilor cu efect asupra mediului. (...) Lipsa reformelor necesare ar putea determina ca o parte și mai mare din populația tânără dinamică a României să caute oportunități prin emigrare sau ca multe dintre cartierele istorice ale țării să continue să se deterioreze și să fie expuse riscului seismic care a devastat zone întinse din București cu aproape 40 de ani în urmă, se precizează în Nota de fundamentare a Hotărârii pentru aprobarea Strategiei Naționale a Locuirii.

Strategia Națională a Locuirii trasează „harta locuirii” în România până în 2030, prin redefinirea regulilor legate de construcția, finanțarea și reabilitarea locuințelor.