Maestrul Dan Puric a acordat un interviu publicației Evenimentul Zilei, unde a vorbit despre generațiile de excepție pe care le-a dat poporul român de-a lungul timpului.
El a precizat, însă, că acei români din trecut par de neînțeles pentru cei de azi, deoarece „timp de decenii n-a mai fost crescut și educat în spiritul Adevărului și al Demnității, cu sufletul îndreptat spre Dumnezeu, ci doar în spectrul halucinant al supraviețuirii, al goanei haotice, cumplite și înstrăinante, al interesului strict personal, având ca cer doar neantul ideologic și care, din imperiul reflexelor pavloviene, la care fusese condamnat, s-a prăbușit cu conștiința anesteziată, în lumea de azi, drogată de visul „emancipării” cu orice preț, chiar și cel al ștergerii propriei identități, al cărei tineret agonizează în lumea virtuală a erei digitale” .
Maestrul Dan Puric spune că pare că poporul român pare condamnat să nu-și mai cunoască marile momente de glorie din trecut.
„Acest popor, repet, este pedepsit în a nu-și mai recunoaște și trăi Marile Înălțimi Sufletești, pe care i le-a oferit istoria de-a lungul veacurilor!
O lume contemporană excedată, parcă, genetic și congenital, de măreția ontologică a trecutului glorios, ce i-a însemnat ființa în rărunchii unei veșnice crucificări. Numai astfel se explică cum la un an Centenar, România Mare a fost celebrată de români mici. Un soi de imensă depărtare sufletească între cei de atunci și cei de acum, pe care timpul scurt istoric nu are cum s-o legitimeze, a atrofiat organica vibrație a românului de azi către povestea trecutului său. Oameni de o tulburătoare credință și putere sufletească! „Cifre” anonime, care, pentru o clipă, își deschid mantaua militară la piept, ca astfel, glonțul inamic să le găsească inima, lumânarea lor de veci pe care n-o va stinge nimeni. „Cifre” anonime, care au apărat cu viața la baionetă, pământul sfânt al țării lor! Să vezi, citind, cum din răceala aparentă a documentelor militare, curge atât de mult sânge nevinovat românesc, cerându-și dreptul la viață, precum iarba răsărită printre lespezile de cimitir. Cartea aceasta mică, plină de informații de arhivă militară și date istorice, ascunde o cutremurătoare ereditate morală, dată din neam în neam, care țâșnește din când în când ca un gheizer, prin molozul istoriei, aducând la suprafață curățenia sufletească a fibrei românești.
Veți vedea în ea, citind-o cu atenție, mai multe bătălii, nu una singură. Cea vizibilă, cu inamicul puternic și sfidător, dar și cu cea degradantă, de tip degenerativ, cu inamicul invizibil din interior. Bătălia tăcută, sinistră, cu acele suflete mici, fricoase, oportuniste și meschine, care atunci, ca și acum, dezertau din sfânta condiție de român, la ceas de cumplită încercare pentru țară.
„Voi fi fără milă, ascultați ofițeri de orice grad și soldați, voi fi fără milă, față de aceia care se uită înapoi, în loc să se uite înainte, față de aceia care părăsesc rândurile și fug din fața inamicului!”. Această tărie fulger a unei binecuvântate intoleranțe în fața oricărui fel de dezertare este, în fond, radicalitatea forței morale ce iese din teacă la vremuri de cumplită restriște! Așezați la hotarul României distruse de atunci, această sfântă intransigență și veți vedea de unde s-a născut acel divin imperativ românesc, ca un strigăt al unui întreg popor către eternitate, „PE AICI NU SE TRECE!”. Această tărie fulger a unei binecuvântate intoleranțe în fața oricărui fel de dezertare este, în fond, radicalitatea forței morale ce iese din teacă la vremuri de cumplită restriște!
Ce oameni a avut acest neam, ce români a avut această Românie, atât de blamată și de distrusă astăzi?!”, a încheiat Puric.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
2027. Independența
Radu Tudor se uita panicat la mine. Nu l-am văzut demult așa. Probabil dacă ecranul ar fi fost color l-aș fi văzut galben ca ceara.
- Cetățeni europeni...respiră adânc iubitul prezentator...dragi români...
Mă ridic în picioare aproape răsturnând pâinea uscată și bucățile de parizer împuțit din farfurie. Nu ne-a mai făcut nimeni "români" la televizor de ani de zile. Ceva se întâmplă. Grav.
-...azi dimineață la orele 6.00 toate podurile peste Dunăre între Europa-România (- hait...a apărut și cuvântul aproape interzis, numele țării -) și regiunea istorică europeană Dobrogea, au sărit în aer. Inclusiv podul Saligny, monument simbol. De asemeni s-au raportat barje scufundate și focuri de armă în lungul Canalului Dunăre-Marea Neagră. Centrala nucleară Cernavodă este ocupată de trupe înarmate fără însemne. Portul Constanța este blocat de nave militare - se bâlbâie - rusești. S-au raportat patru fregate și mai multe nave de mici dimensiuni. În lungul litoralului românesc s-au observat submarine ieșind la suprafață. Avioane necunoscute survolează estul țării, dar nu trec de Dunăre.
Din acest moment nu se poate trece în istorica noastră regiune. Autoritățile au declarat stare de necesitate. Vom reveni cu actualizări."
Ecranul se înroșește și nu se mai întâmplă nimic. "Pauză. Vom reveni".
Caut febril un atlas vechi. Da, Dobrogea e fortăreața perfectă. Are Dunărea pe latura din vest și nord, Marea în est și Canalul în Sud. Auzisem acum vreo doi ani la o coadă la medicamente că discret și în mare liniște lipovenii fuseseră adunați și duși spre Marile Șantiere. Cu tot cu familii. Nici celelalte minorități nu o duceau prea bine. Turcii și tătarii au avut noroc, dacă noroc se putea numi asta. Au fost adunați și trimiși pe niște barje uriașe în Turcia vecină. Bulgarii returnați bulgarilor, ucrainenii în Ucraina - ați înțeles ideea. Numai lipovenii trăseseră paiul cel mai scurt.
La Radio Moscova, într-o declarație comună fără precedent, Președinții Puțin și Erdogan promiseseră că lucrurile nu aveau să fie lăsate așa. Am zâmbit atunci când am auzit. Ce puteau să facă? Noi eram NATO. La o rachetă nucleară rusească era o rachetă nucleară a alianței. Iar pe de altă parte legăturile economice erau extrem de strânse între Uniune și Federația Rusă. Mormane de bani intrau în conturile europenilor, lazi de aur în conturile rușilor. Cine să comenteze ceva despre câțiva lipoveni a căror singură vină era că erau ruși de fapt? Trădători prin sânge adică? "Las' că le face bine Președintele", toți au zis așa.
Televizorul stătea mut în fața mea. Radioul "oficial" dădea numai muzică pe toate canalele. Inclusiv cele private. Da, situația era groasă rău. Ca fost membru al unui partid de opoziție nu aveam drept nici la smartphone nici la internet. Dar aveam arma secretă. Am tras cărămida din locul știut din perete și am scos radioul de pe vremea comuniștilor. Radio care prindea cam orice post din emisferă. Pe radio Moscova era Revelion. Deci, se pare că "un grup de cetățeni dobrogeni", sătui de abuzurile Bucureștiului, hotărâseră să își ia soarta în propriile mâini.
Ajutați complet dezinteresat de o bucată zdravănă din flota rusă a Mării Negre. Superbele noastre fregate se revoltaseră instantaneu trecând în cinci minute de parte Republicii Populare Dobrogea. Conform crainicilor, TOATE unitățile militare românești trecuseră de partea rebelilor, pașnic. Focurile de armă pomenite la tv erau trase de fapt de dobrogeni spre amețiții care încercau să facă ceva, dinspre România. Unitatea militară americană de la Kogălniceanu de Constanța stătea pașnică iar soldații se pozau cu cetățenii. Comandouri fără însemne ocupaseră Centrala Nucleară, Portul Constanța și ceva centrale energetice și puncte de transformare. Se pare că erau turcii. Pe Dunăre urcaseră vedete rapide rusești care protejau Isaccea și Tulcea. Ucrainenii nu băgau în seamă pe nimeni bețivănându-se pașnic ca de obicei. Măcinul era apărat de o brigadă mecanizată parașutată în cursul nopții. Patrule de SU41, temutul "vânător" rusesc patrulau în lungul și latul Dobrogei. Peste tot cetățenii petreceau. Cam mult deja. La Babadag fuseră spânzurați spontan doi "Avertizori de Integritate". La Constanța și Tulcea ardeau sediile "Scutului Poporului". Primeam asigurări însă că arhivele fuseseră salvate intacte. La Măcin statuia Președintelui fusese mânjită cu rahat adus special de o vidanjă. La Cernavodă se dansa pe străzi. Din curtea Centralei se trăgea cu artificii (cauzând o sperietură zdravănă cetățenilor). Tot la Constanța ardea și sediul "Ligii martirilor 10 august". Peste tot erau devastate sediile "Liberalilor pentru țară". La Niculițel proprietarii celor mai mari crame împărțeau găleți de vin oricui avea nevoie. Lipovenii erau scoși din ascunzători, apăreau de prin baltă, de prin pădurile Deltei... Am plâns de fericire și am îmbrățișat radioul. Televizorul era mut în continuare.
A doua zi pe Radio Moscova era dat în buclă comunicatul comun Trump (adică băiatul lu' Ăl Bătrân și Mare) - Bruxelles - Beijing, care reitera principiile autodeterminării și neamestecului în treburile interne ale statelor. Era felicitată proaspăta Republică Populară Dobrogeană și era recunoscut rezultatul Referendumului prin care 98% din cetățeni ceruseră independență și asocierea la Uniunea Euro-Asiatică. M-am scărpinat în cap. De când ardea în estul țării și noi nu aveam habar de nimic?? La televizor reîncepuse programul. Radu Tudor îmi explica transpus importanță cetățeniei europene, a idealurilor Noii Europe, a importanței zilelor noastre. Imagini cu iubitul nostru Președinte primit la Berlin, Paris, Bruxelles defilau în fundal. Da, nimic nu se întâmplase.
https://vasilesuhov.blogspot.com/2019/12/2027-independenta.html?fbclid=IwAR2dYLgbHyctQmyHJy07SetSPTVlZSrfP0dm0VVZcjUXCpSzxYSdllNQaeM