1. La Editura Cartier a apărut o „carte” numită „Sexualitate și religie. Tensiuni și controverse în România și Republica Moldova”. Cartea este editată de Florin Buhuceanu, șeful de la ACCEPT, și are 108 pagini – adică, e o broșură în sensul cel mai propriu. O broșură care conține, probabil, toate poncifele lobby-ului elgebete despre cum organizațiile pro-familie conspiră cu „rușii” ca să aducă Inchiziția în România. Broșurica are și un index – a se citi, o listă neagră, la coadă. Nu m-aș mira ca toți cei care s-au remarcat în lupta pentru apărarea familiei, la referendumul din toamna trecută, să apară acolo cu nume și prenume.

Editura Cartier era, cândva, o editură respectabilă – de când a ajuns să scoată astfel de broșurici de propagandă?

2. Centrul Ceh găzduiește pe 4 octombrie o „dezbatere” realizată de Mozaiq și Vlad Viski, cel care ne striga anul trecut că „România trebuie să facă pași mai hotărâți spre queer” – o ideologie radicală, care nu militează nu doar pentru redefinirea unor instituții precum familia și căsătoria, ci și pentru dizolvarea „conceptelor” de de „bărbat”, „femeie” și „normal”. Mozaiq e membră în ILGA-Europe, o internațională din care au făcut parte, până nu demult, ONG-uri care militau deschis pentru „normalizarea” pedofiliei. Bineînțeles, la „dezbatere” Vlad Viski foarte probabil că va agita iarăși vechile sale teorii ale conspirației despre cum organizațiile pentru familie complotează cu americanii și rușii pentru a ne întoarce în „evul mediu”; oricine nu este de acord cu ce vor Viski-Mozaiq-ILGA este automat homofob-bigot-medieval-fascist-putinist.

De când face parte din obiectul de activitate al Centrului Ceh să aducă în centru organizații radicale și activiști care promovează în spațiul public agende extrem de toxice și imorale?

3. Șapte „universități de top” din românia vor organiza un „turneu educațional de dezbateri TOUCH ME NOT – POILITICILE CORPULUI.” Un comunicat de pe Agerpres ne spune că evenimentul „are ca miză prioritară întâlnirea transformativă dintre publicul tânăr din mediul universitar și comunitățile vulnerabile vizate de film, în vederea schimbării de mentalități, a promovării diversității și incluziunii.” Cei care știu să deslușească neolimba de lemn a propagandei înțeleg că turneul va promova în spațiul școlii, sub camuflajul transparent al „artei”, agenda „emancipării” minorităților sexuale – în fapt, a „normalizării” unor comportamente deviante și imorale și a unor vicii. Printre organizatori regăsim, cum altfel, și asociația ACCEPT.

De când astfel de agende ale extremei stângi trebuie să ajungă în spațiul școlii? De ce tinerii trebuie să fie supuși unei îndoctrinări extrem de intense, sub acoperirea ipocrită a actului artistic?